About Me
Tuesday, September 11, 2007
Cu CFR in UE…
9:10 PM | 
Publicat de
radu bailau
Pai aflam azi că se scumpesc biletele de tren cu 8,1%...să mai întreb dacă aceşti bani se vor duce pe investiţii?! Se vor duce pe repararea liniei Bucureşti Iaşi asta de mă doare pe mine la sistem şi îmi ridică tensiunea de îmi pocnesc capilarele ca popcornu’?!... nu, nu cred se vor duce, şi pun pariu că tot în vreun buzunar de naş… crezi că dacă se scumpesc se pun geamuri noi, se fac budele, se pun aerre conditionate prin vagoane... nţţţţ!... se măreşte un salar prin centrală...
Păi doar cine nu s-a născut pe lângă linia ferată nu ştie cum e mersu’ cu trenu’ prin Românica… Să vrei să dai un ban mai mult, să poţi să călătoreşti mai bine, că nu ai pe ce…
Acu ca sa fac o paralelă, când mă întorceam acu’ doi ani de la Bratislava şi mă duceam spre Budapesta, am călătorit cu un tren ce mergea spre Viena, să vă spun că aveam mochetă pe jos, deschisă la culoare, şi că puteam să mă conectez la internet, în tren?... nu trebuia să deschizi geamu’ că avea aer condiţionat... ce mai: ceva de vis...
Apoi când mă urc în CFR... parcă te loveşte ceva în moalele capului... aer condiţionat de afară... miroase a căcuţă, dacă te nimereşti în primul compartiment... trebuie să ţi iei şerveţele că oricum după prima staţie se fură hârtia igienică... să nu ai ghinion, să fie doar şerveţele mentolate la chioşcul de pe peron...
în sfârşit „saga” mea internaţională începe cu vizita la agenţia de voiaj... vreau un bilet la vagonu’ de dormit până la Deva unde schimb trenu’ şi aştept internaţionalul... nu sunt nici la vagonul de dormit, nici la cuşeta cu patru şi nici la cuşeta cu şase... îti vine să te întrebi: ce călătoreşte românu’ ăsta în 2007... apoi o întreb pe coniţă de ce nu se mai pune un vagon de dormit, ar câştiga şi CFR şi noi călătorii... ea îmi răspunde ca nu sunt aşa de multe vagoane de dormit pe cât ar vrea călătorii... mie îmi vine în minte atunci ceva teorie economică care până şi Juridicu’ a învăţat-o la drept economic, despre cerere şi ofertă... în fine cred ca CFR e cea mai altruistă companie de transport pentru că nu vrea să câştige mai multi bani...
Mi se spune că nu sunt bilete decât dopar în ziua aia când e prea târziu... iau pe atunci ce să fac?!... de cand mă zburc în compartiment, e cald... desigur că există un nesimţit despre care am citit nu demult care nu deschide geamul ca e curent... apoi mai e unu care se pune tot timpul pe locu’ meu când mă ridic să mă dezmorţesc... deşi nici nu are loc în compatimentul meu îmi fac milă de păru’ alb şi l las sa şadă... rugându-mă să nu meargă pe la Cluj pe undeva... am noroc va coborî la Suceava... acu’ în compartiment mai sunt şi doi copii cu mamele din dotare... care îmi ţipă tot drumu’ că sunt deranjaţi la burtă... ai mai inchide un ochi ca tot ţi ai luat la întâia... da ce crezi se poate...nu că din oră în oră e supracontrol...
Ajungi în Deva şi zici ca nu ai mult de aşteptat de la şase dimineaţa până la unu’ de amiază... te plimbi... mai vezi un Mini Mall ceva, da se termină şi orasu’ ... ai urca până la cetate da nu merge telecabina, şi dacă te duci pe jos la cât îs eu de subţirel transpir şi nu am cum sa mă mai schimb... aşa că nu ai ce face şi te muţi e peron...
Iaca vine şi internaţionalu’ ... nu ai noroc nici de data asta... tot în cele două vagoane de CFR ţi a dat programu’ asta nou de la casele bilete loc... In sfârsit esti bucuros că nu sunt decât două persoane în compartiment... şi presupui corect: coboară în Arad... urmează Ungaria calvar... nu că nu aş avea ceva împotriva maghiarilor, că am, dar pe teritoriul Ungariei trenu’ internaţional e personal... asta înseama ca ori că mergi cu Kracovia ori mergi cu Hârlău’ tot un drac... se suie paporniţe cu găini... se umple culuoaru’ de sacoşe de rafie... au şi ungurii băzărenii lor...
Adorm într+un final până mă trezeşte Dom’ Şăf de la graniţa cu Slovacia... câtă bucurie să l văd... am scăpat de un chin... gata pot să zic că de acu’ e fin ca mătasea drumu’... mă culc şi până în Polonia, la Kracovia nu mă mai trezeşte nimeni... de aici mai schimb un tren şi îs ca şi ajuns...
În concluzie trebuie evitat de a dreptu’ călătoria cu CFR’ul dacă ţineţi la sănătatea dumneavoastră... da, într’adevăr CFR dăunează grav sănătăţii mentale... Acu’ am avut noroc că naşu’ nu m-a pus să calculez bagaju’ excendentar cu nişte formule doar de el ştiute... că mi s-a întâmplat să întâlnesc şi astfel de naş cu politehnica începută şi detaşat pe teren, după organigramă, să aplice arcsin de x şi să scoate rădăcini pătrate de pe terasament...
Păi doar cine nu s-a născut pe lângă linia ferată nu ştie cum e mersu’ cu trenu’ prin Românica… Să vrei să dai un ban mai mult, să poţi să călătoreşti mai bine, că nu ai pe ce…
Acu ca sa fac o paralelă, când mă întorceam acu’ doi ani de la Bratislava şi mă duceam spre Budapesta, am călătorit cu un tren ce mergea spre Viena, să vă spun că aveam mochetă pe jos, deschisă la culoare, şi că puteam să mă conectez la internet, în tren?... nu trebuia să deschizi geamu’ că avea aer condiţionat... ce mai: ceva de vis...
Apoi când mă urc în CFR... parcă te loveşte ceva în moalele capului... aer condiţionat de afară... miroase a căcuţă, dacă te nimereşti în primul compartiment... trebuie să ţi iei şerveţele că oricum după prima staţie se fură hârtia igienică... să nu ai ghinion, să fie doar şerveţele mentolate la chioşcul de pe peron...
în sfârşit „saga” mea internaţională începe cu vizita la agenţia de voiaj... vreau un bilet la vagonu’ de dormit până la Deva unde schimb trenu’ şi aştept internaţionalul... nu sunt nici la vagonul de dormit, nici la cuşeta cu patru şi nici la cuşeta cu şase... îti vine să te întrebi: ce călătoreşte românu’ ăsta în 2007... apoi o întreb pe coniţă de ce nu se mai pune un vagon de dormit, ar câştiga şi CFR şi noi călătorii... ea îmi răspunde ca nu sunt aşa de multe vagoane de dormit pe cât ar vrea călătorii... mie îmi vine în minte atunci ceva teorie economică care până şi Juridicu’ a învăţat-o la drept economic, despre cerere şi ofertă... în fine cred ca CFR e cea mai altruistă companie de transport pentru că nu vrea să câştige mai multi bani...
Mi se spune că nu sunt bilete decât dopar în ziua aia când e prea târziu... iau pe atunci ce să fac?!... de cand mă zburc în compartiment, e cald... desigur că există un nesimţit despre care am citit nu demult care nu deschide geamul ca e curent... apoi mai e unu care se pune tot timpul pe locu’ meu când mă ridic să mă dezmorţesc... deşi nici nu are loc în compatimentul meu îmi fac milă de păru’ alb şi l las sa şadă... rugându-mă să nu meargă pe la Cluj pe undeva... am noroc va coborî la Suceava... acu’ în compartiment mai sunt şi doi copii cu mamele din dotare... care îmi ţipă tot drumu’ că sunt deranjaţi la burtă... ai mai inchide un ochi ca tot ţi ai luat la întâia... da ce crezi se poate...nu că din oră în oră e supracontrol...
Ajungi în Deva şi zici ca nu ai mult de aşteptat de la şase dimineaţa până la unu’ de amiază... te plimbi... mai vezi un Mini Mall ceva, da se termină şi orasu’ ... ai urca până la cetate da nu merge telecabina, şi dacă te duci pe jos la cât îs eu de subţirel transpir şi nu am cum sa mă mai schimb... aşa că nu ai ce face şi te muţi e peron...
Iaca vine şi internaţionalu’ ... nu ai noroc nici de data asta... tot în cele două vagoane de CFR ţi a dat programu’ asta nou de la casele bilete loc... In sfârsit esti bucuros că nu sunt decât două persoane în compartiment... şi presupui corect: coboară în Arad... urmează Ungaria calvar... nu că nu aş avea ceva împotriva maghiarilor, că am, dar pe teritoriul Ungariei trenu’ internaţional e personal... asta înseama ca ori că mergi cu Kracovia ori mergi cu Hârlău’ tot un drac... se suie paporniţe cu găini... se umple culuoaru’ de sacoşe de rafie... au şi ungurii băzărenii lor...
Adorm într+un final până mă trezeşte Dom’ Şăf de la graniţa cu Slovacia... câtă bucurie să l văd... am scăpat de un chin... gata pot să zic că de acu’ e fin ca mătasea drumu’... mă culc şi până în Polonia, la Kracovia nu mă mai trezeşte nimeni... de aici mai schimb un tren şi îs ca şi ajuns...
În concluzie trebuie evitat de a dreptu’ călătoria cu CFR’ul dacă ţineţi la sănătatea dumneavoastră... da, într’adevăr CFR dăunează grav sănătăţii mentale... Acu’ am avut noroc că naşu’ nu m-a pus să calculez bagaju’ excendentar cu nişte formule doar de el ştiute... că mi s-a întâmplat să întâlnesc şi astfel de naş cu politehnica începută şi detaşat pe teren, după organigramă, să aplice arcsin de x şi să scoate rădăcini pătrate de pe terasament...
...în care relatez de le faţa (şi mai ales de la dosul) locului...
...deci Andreea, Adeline, săriţi fraţilor!!!... unde sunt ProTv-urile, Antenele şi Realităţile?!... să vină frate că e toiu’ grevei... nici un car de televiziune măcar unu’ de radio, un micrfon cu căşti pentru messenger, ceva, o atenţie, nimic?!
...da’, să mă bag eu să vă relatez puţin, până nu intră Ortansa Jude cu Meteo peste mine...
...deci, cum spusei mai dăunăzi, în altă relatare, o început gabonezii greva... se amână pentru o zi, două, acolo să fie, că nu aveau pornire, apoi îi deteră la pedală, ca să recupereze...
...se închise o firmă...apoi birourile la o alta... apoi nu mai merseră nici curentul în oraş, deci nu tu curent, nu tu apă la tratat...apoi firesc cine se mai spală, se scuză până şi Vanessa, că nu-i cum şi trebuie să poarte acelaşi haine pe aşa timpuri sociale...
...noi aşa mai retraşi nu prea avem de suferit cu apa şi cu lumina că avem generatoare proprii, dar ne-au tăiat ameţiţii aştia netu’ şi nici telefoane nu prea avem... mă simt aşa singur, că nu mai primesc nici măcar mesajele din buclă acum... nu am mai primit un mesaj de două zile... iar ăsta e semn că treburile sunt cât se poate de serioase...
... până şi AirFrance şi a anulat nişte curse săptămâna asta... deci cam izolaţi...
...la noi, ce să spun, e un caz mai special: cică nu sunt ăştia înscrişi în sindicat, şi ar intra în grevă dar nu au cum... bucătarii sunt parţial în grevă... mai aşteaptă nu ştiu ce confirmări, iar ceilalţi o lălăie aşa, mai mută o hârtie dintr-un birou în altu’, mai ia un tractor câte o ţeavă şi o învârte în juru’ camp-ului ca să facă praf, adică, într-un cuvânt: nu-i nici grevă, da’ nici nu se munceşte... avem o săptămână de acum, începe să ţi se acrească, nici nu putem pleca, da’ nici nu muncim...
...greva aici se poartă fără miting... aşa de la terase... să vezi ce revoltaţi sunt acu’, gabonezii, la bere... se discută... se vociferează... da’ de strigat se strigă după „garcon” să mai aducă una rece şi gata ciocnită că se demonstreză...şi nu-i timp...
...se poartă negocieri între protestatari, firmele de petrol şi guvern... iar noi ăştia, ex-paţii, am devenit deodată religioşi şi ne rugăm că să nu se facă niciun compromis nici de o parte nici de cealaltă... să dureze cât mai mult şi să fie generală... să ne bucurăm şi noi de dânsa... şi pe această cale ţinem să adresăm şi un îndemn clasei muncitoare gaboneze, parteneră şi prietenă: „muncitori gabonezi uniţi-vă! Şi nu vă lăsaţi înfrânţi de imperialismul capitalist!!!”
...urmează meteo cu Ortansa Jude... Ortansa ai legătura!!!
...da’, să mă bag eu să vă relatez puţin, până nu intră Ortansa Jude cu Meteo peste mine...
...deci, cum spusei mai dăunăzi, în altă relatare, o început gabonezii greva... se amână pentru o zi, două, acolo să fie, că nu aveau pornire, apoi îi deteră la pedală, ca să recupereze...
...se închise o firmă...apoi birourile la o alta... apoi nu mai merseră nici curentul în oraş, deci nu tu curent, nu tu apă la tratat...apoi firesc cine se mai spală, se scuză până şi Vanessa, că nu-i cum şi trebuie să poarte acelaşi haine pe aşa timpuri sociale...
...noi aşa mai retraşi nu prea avem de suferit cu apa şi cu lumina că avem generatoare proprii, dar ne-au tăiat ameţiţii aştia netu’ şi nici telefoane nu prea avem... mă simt aşa singur, că nu mai primesc nici măcar mesajele din buclă acum... nu am mai primit un mesaj de două zile... iar ăsta e semn că treburile sunt cât se poate de serioase...
... până şi AirFrance şi a anulat nişte curse săptămâna asta... deci cam izolaţi...
...la noi, ce să spun, e un caz mai special: cică nu sunt ăştia înscrişi în sindicat, şi ar intra în grevă dar nu au cum... bucătarii sunt parţial în grevă... mai aşteaptă nu ştiu ce confirmări, iar ceilalţi o lălăie aşa, mai mută o hârtie dintr-un birou în altu’, mai ia un tractor câte o ţeavă şi o învârte în juru’ camp-ului ca să facă praf, adică, într-un cuvânt: nu-i nici grevă, da’ nici nu se munceşte... avem o săptămână de acum, începe să ţi se acrească, nici nu putem pleca, da’ nici nu muncim...
...greva aici se poartă fără miting... aşa de la terase... să vezi ce revoltaţi sunt acu’, gabonezii, la bere... se discută... se vociferează... da’ de strigat se strigă după „garcon” să mai aducă una rece şi gata ciocnită că se demonstreză...şi nu-i timp...
...se poartă negocieri între protestatari, firmele de petrol şi guvern... iar noi ăştia, ex-paţii, am devenit deodată religioşi şi ne rugăm că să nu se facă niciun compromis nici de o parte nici de cealaltă... să dureze cât mai mult şi să fie generală... să ne bucurăm şi noi de dânsa... şi pe această cale ţinem să adresăm şi un îndemn clasei muncitoare gaboneze, parteneră şi prietenă: „muncitori gabonezi uniţi-vă! Şi nu vă lăsaţi înfrânţi de imperialismul capitalist!!!”
...urmează meteo cu Ortansa Jude... Ortansa ai legătura!!!
….Reţeta zilei: ”Brochette de Python”….
... Reţeta zilei: Brochette de Python - se prinde una bucată piton; se taie bucăţi mici apoi se pregăşte focu’, nici prea pălălaie ca nu-i bun, se arde si se usucă sucu’; apoi mai pui langă cărniţă şi un avocado si o juma’ de ceapă şi apoi lângă o bere de aia bună; se serveşte cât e cald...
… “Brochette de python”, pentru cei de la Centrul Cultural German, vecinii lor de la Juridic şi British Council, pe româneşte înseamna: “frigărui de piton”…
…Să purced în a povesti cu cine şi mai ales cu ce şi cum se întâmplă…
…vin dăunăzi, pe la asfinţit, în tabăra de bază de aici de prin “Africile” mele… hărmălaie, zornăială, strigături, fluierături…
...ce se întămplase… un piton care ne a pus la dispoziţie teritoriul lui pentru a ne pune toate cele folositoare, de la camere, până la parcare şi altele, a avut proasta inspiraţie să vadă ce şi cum se mai întâmplă prin zona lui şi trecu aşa pe o latură de tabară să ajungă şi el la altă baltă... şi l-au zărit aştia şi păcatu’ lui era că erau şi nemâncaţi aşa mai pe seară... şi iaraşi păcat a fost că erau cam sătui de vită... şi numa’ ce vad pe unu că ţipa, altu’ că pune mâna pe machette şi dă i după dansu’ şi iei urma că scapă...
...din prima eu nu m-am prins care-i şpilul... mă aşteptam ca aştia să fi sărit să prindă monstru’ că era prin camp şi se temeau să nu intre prin ceva camere şi să te strângă de gât aşa când dormi... da’ nici pomeneală, ei erau mânaţi de maţu’ gol... şi de oportunitate: în oraş plăteai gros ca să îmbuci aşa şarpe pe la vreun restaurant cu specific african... nu se putea rata aşa pomană...
... dacă s-ar fi întâmplat in Vulturesti, judeţu’ Vaslui ar fi sunat cam aşa: -„Uăi Clement, tu vezi acolo?”...”-Ci vrai Uă, Francois?...Ci-ţi trebe?”...”–Uăi, uite un piton!”...”–Undi, Uă?”...”–Uite-l Uăi, acolo!”...şi Francois arată cu degetul către tufele apropiate... pitonul încă adulmeca aerul şi se mişca molcom... mai apar şi alţii când aud cuvântul piton... Clement:”-Uăi, io îmi bag picioarele mă duc să văd şi poate îl prind! Care se mai bagă, că nu dovedesc singur... Francois:”-Stai aşa că vin şi eu, să mai aduc şi pe James...James!!! Uăi James, hai că-i rost de frigărui... vină încoaci... ia şi cuţitu’”... James, Francois, Clement şi încă doi pe care nu-i ştiu după nume se bagă în tufişuri după saracu şarpe... ăsta mare şi el, gros cam cât braţu’ meu şi pe deasupra unde mai pui că era şi lunguţ... îl caută... încep să taie iarba pentru a vedea şi mai bine... îl prind, acu’ greu de abia începe... se aud înjurături: „-Ţine Uăi, de acolo... Prinde tu de aici... Ai grijă că se răsuceşte... nu da drumu’ la coadă, că ne strânge pe toţi!... Clement ţine de cuţit, prinde dăi la cap... Uăi Francois, asta îi hal de macetă, ci ai tu aici...nu vezi că nu taie... ascute-o bre şi tu mai bine... Uăi James, nu mai vorbi atât şi bagă-te la tăiat... Da, eu zic să-i taiem întai capu’ că pi urmă îl ducem noi aşa afară din iarbă... Termină-l mai repede că am dat peste nişte furnici de astea roş’ te chişcă şi apoi mori scărchinându-te...
... în sfârşit careva îi taie capu’ bestiei... începe a se zvârcoli, da’ nu-i nica... bine că moare acuşica... îl scot afară bravii noştri vânători de pitoni...
... se şi pun la cale menu-ri alese... care mai de care cu idei şi fantezii gastronomice pe bază de şarpe... se hotărâşte că până la urma îi mai bine să facă un foc pe plajă şi să-l facă grătar... frigărui mai bine zis... sar baieţii, se mişca cu talent şi adună repejor tot felul de uscături aduse de ocean şi încropesc un foc...mai încolo unu’ dihoacă şarpele... aşa pe nisip... scoate maţele, îl taie în bucăţi mai mici, de pus la frigare... se adună o ceată de vreo 20 haiduci de aştia africani... tăt mândri de ei, cu ce-au facut... si se pun pe povestit... se reconstituie firul acţiunii de prindere şi cum şase, dintre ei, cei mai băftoşi şi mai bărbaţi, desigur, au reuşit să o facă...
...se mâncă bine ce să spun...
...mă retrag oarecum oripilat de evenimentele la care am asistat... păi ia să fi venit aştia din Vultureşti, acu’ pe secetă, dupa ce şi au vândut şi vaca să fi mâncat şarpe...Ei?! Păi nu sărea WWF cu tot cu ursu’ panda de pe stemă, aşa un metru în sus că pitonu’ îi şarpe pe roşu, adictălea, pe cale de dispariţie?!... să răsucea, cred că, şi Brigit Bardo, chiar dacă, nu prea avea legătură cu câinii, se făceau aşa ad-hoc câteva... aici nica... obişnuinţă... dacă mai era Steve Irwin, fie-i crocodilu’ iertat, în viaţă plângea în el şi inima lui înţepată de coada peştanului...
… “Brochette de python”, pentru cei de la Centrul Cultural German, vecinii lor de la Juridic şi British Council, pe româneşte înseamna: “frigărui de piton”…
…Să purced în a povesti cu cine şi mai ales cu ce şi cum se întâmplă…
…vin dăunăzi, pe la asfinţit, în tabăra de bază de aici de prin “Africile” mele… hărmălaie, zornăială, strigături, fluierături…
...ce se întămplase… un piton care ne a pus la dispoziţie teritoriul lui pentru a ne pune toate cele folositoare, de la camere, până la parcare şi altele, a avut proasta inspiraţie să vadă ce şi cum se mai întâmplă prin zona lui şi trecu aşa pe o latură de tabară să ajungă şi el la altă baltă... şi l-au zărit aştia şi păcatu’ lui era că erau şi nemâncaţi aşa mai pe seară... şi iaraşi păcat a fost că erau cam sătui de vită... şi numa’ ce vad pe unu că ţipa, altu’ că pune mâna pe machette şi dă i după dansu’ şi iei urma că scapă...
...din prima eu nu m-am prins care-i şpilul... mă aşteptam ca aştia să fi sărit să prindă monstru’ că era prin camp şi se temeau să nu intre prin ceva camere şi să te strângă de gât aşa când dormi... da’ nici pomeneală, ei erau mânaţi de maţu’ gol... şi de oportunitate: în oraş plăteai gros ca să îmbuci aşa şarpe pe la vreun restaurant cu specific african... nu se putea rata aşa pomană...
... dacă s-ar fi întâmplat in Vulturesti, judeţu’ Vaslui ar fi sunat cam aşa: -„Uăi Clement, tu vezi acolo?”...”-Ci vrai Uă, Francois?...Ci-ţi trebe?”...”–Uăi, uite un piton!”...”–Undi, Uă?”...”–Uite-l Uăi, acolo!”...şi Francois arată cu degetul către tufele apropiate... pitonul încă adulmeca aerul şi se mişca molcom... mai apar şi alţii când aud cuvântul piton... Clement:”-Uăi, io îmi bag picioarele mă duc să văd şi poate îl prind! Care se mai bagă, că nu dovedesc singur... Francois:”-Stai aşa că vin şi eu, să mai aduc şi pe James...James!!! Uăi James, hai că-i rost de frigărui... vină încoaci... ia şi cuţitu’”... James, Francois, Clement şi încă doi pe care nu-i ştiu după nume se bagă în tufişuri după saracu şarpe... ăsta mare şi el, gros cam cât braţu’ meu şi pe deasupra unde mai pui că era şi lunguţ... îl caută... încep să taie iarba pentru a vedea şi mai bine... îl prind, acu’ greu de abia începe... se aud înjurături: „-Ţine Uăi, de acolo... Prinde tu de aici... Ai grijă că se răsuceşte... nu da drumu’ la coadă, că ne strânge pe toţi!... Clement ţine de cuţit, prinde dăi la cap... Uăi Francois, asta îi hal de macetă, ci ai tu aici...nu vezi că nu taie... ascute-o bre şi tu mai bine... Uăi James, nu mai vorbi atât şi bagă-te la tăiat... Da, eu zic să-i taiem întai capu’ că pi urmă îl ducem noi aşa afară din iarbă... Termină-l mai repede că am dat peste nişte furnici de astea roş’ te chişcă şi apoi mori scărchinându-te...
... în sfârşit careva îi taie capu’ bestiei... începe a se zvârcoli, da’ nu-i nica... bine că moare acuşica... îl scot afară bravii noştri vânători de pitoni...
... se şi pun la cale menu-ri alese... care mai de care cu idei şi fantezii gastronomice pe bază de şarpe... se hotărâşte că până la urma îi mai bine să facă un foc pe plajă şi să-l facă grătar... frigărui mai bine zis... sar baieţii, se mişca cu talent şi adună repejor tot felul de uscături aduse de ocean şi încropesc un foc...mai încolo unu’ dihoacă şarpele... aşa pe nisip... scoate maţele, îl taie în bucăţi mai mici, de pus la frigare... se adună o ceată de vreo 20 haiduci de aştia africani... tăt mândri de ei, cu ce-au facut... si se pun pe povestit... se reconstituie firul acţiunii de prindere şi cum şase, dintre ei, cei mai băftoşi şi mai bărbaţi, desigur, au reuşit să o facă...
...se mâncă bine ce să spun...
...mă retrag oarecum oripilat de evenimentele la care am asistat... păi ia să fi venit aştia din Vultureşti, acu’ pe secetă, dupa ce şi au vândut şi vaca să fi mâncat şarpe...Ei?! Păi nu sărea WWF cu tot cu ursu’ panda de pe stemă, aşa un metru în sus că pitonu’ îi şarpe pe roşu, adictălea, pe cale de dispariţie?!... să răsucea, cred că, şi Brigit Bardo, chiar dacă, nu prea avea legătură cu câinii, se făceau aşa ad-hoc câteva... aici nica... obişnuinţă... dacă mai era Steve Irwin, fie-i crocodilu’ iertat, în viaţă plângea în el şi inima lui înţepată de coada peştanului...
….în care spun cum trudesc la Canal...
...deci într-o zi s-au hotărât aştia să facă grevă...şi mă refer la localnicii care lucrează în petrol... voiau sălarii mai mari... de fapt cam asta vor toţi, că de munca nu prea se ating, adică să scadă orele de muncă şi crească chenzina... şi au şi o guraaa, frate... dacă îi pui să facă ceva, ce normal ar trebui să facă, să vezi cam cât de mult te umpli de respect... mai ştim noi aşa şi pe alţii, popor muncitor...dacă nu ar fi închişi la culoare aş fi zis sigur că sunt urmaşii africani ai celor mai vitezi dintre traci (da’ şi cei mai leneşi)...ce mai am fi aşa olecuţă de verişori, de după mamă, după ce o viteaza dacă, care a plecat la plajă pe aici, că fu ofertă la agenţia de turism vizigotă şi nu s-o mai întors...
...da să ieşim din speculaţiile formării poporului gabonez şi să ne ancorăm în meandrele prezentului... cum spuneam: se pune de grevă... când se află, noi pe aici veseli: hip hip ura!!! băgăm oraş!!!... schimbăm un pic menu-ul şi bem şi o bericioaică că timp liber o să fie căcălău... că durează măcar vreo două, trei zile, altfel nu se numeşte grevă... vine şi ziua aia când tot gabonezu’ se pune pe revendicări...
...ora pornirii acţiunii de protest: luni zero de noapte... cum bine stă unui mândru popor, ca cel gabonez, greva începe cu o amânare... se amână pentru a doua zi... pe semne, că mai e de lucrat la strigături, la huiduieli, de scris pancarte şi mai ales de umplut peturile cu piatră de aia bună care face mult zornăit...
...eu ca românu, da’ şi francezii de prin preajmă ne temem pentru sănătatea noastră şi prima grijă e să întrebăm bucătaru’ dacă şi dânsu’ se alatură protestului... răspunsul vine ca o piatră în moalele capului: da, desigur, că da, că şi el e gabonez... panica se instalează... şi apare şi întrebarea firescă: ”şi noi, ce o să mâncăm?”... el ne spune că o să asigure doar strictul necesar şi anume un croissant şi apă minerală şi cazurile de urgenţa când la cerere o să ţi se facă o omletă, da’ numa’ cu depeşă de la medic...
...deja mă gândeam la câţi decibeli scoşi de stomac trebuie să merg la doctor pentru a lua scutire pentru omletă... apoi mi-am revenit, după ce un coleg mi-a spus că ştie el un restaurant unde se mănâncă foarte bine şi mai ieftin... nu trebuie să te duci doar în ziua de salar... zis şi făcut...
...ne înhăităm mai mulţi, asa un grup de vreo patru inşi, şi mergem la o bere şi la o friptană prin oraş... pasu’ e sprinten că „foamea a îngenuncheat popoare” şi luăm un taxi, în care şoferul era un băiet de băiet, de ăsta, de după „hut-urile gri”, şi a cărui maşină avea volanul cu blană şi cd la oglindă, şi în care, şi noi ne integrăm în atmosferă şi scoatem mâinile pe geam, da’ nu ca să ne dăm şmecheri, ci ca să ţinem portierele să nu se deschidă în mers... blana era, pe semne, de pe la vreo animală de asta, care se mai mănâncă doar pe aici, cu sos de usturoi, şi care în alte parţi e pe cale de dispariţie, şi e ocrotită de numa’ numa’... da’ nu suntem noi acu’ de pe la Greenpeace să apăram fauna protejată...
...ajungem, plătim omului... fac şi o cruce cu limba, că am ajuns întreg cu aşa maşină... în faţă, coborâm nişte scări, pe lângă malul un rău navigabil, care e, ca şi prin Paris, şi taie oraşul în două şi în care plutesc sacoşe şi peturi...apoi văd restaurantul...arată bine... ne punem la masă şi vine şi „fata”, adică mamaia că a fost colegă cu Napoleon, da’ se ţine bine... ne trânteşte un „bon soir” şi un „bien vienu a la Canal”... mi se taie puţin apetitul... sper ca mâncarea să fie mai bună decât ce îndică numele restaurantului... se comandă... prietenul, care ne a adus până aici, în Canal, spune şi pentru noi... se cere specialitatea casei...
...eu deja îmi imaginam o friptură suculentă asezonată cu tot felu’ şi pe lângă ea şi un sos de aurolac, că doar suntem în canal...:))
...vine şi mâncarea: ”antillope au chocolait”... deja îmi făceam griji pentru indigestia pe care am să o am după...
...acu’, că verişoara Sandei Marin are puţină treabă şi e plecată, am să spun ce şi cu: deci antilopa: muschiuleţ, cu un os să se vadă că nu e altceva, cu sos de cacao, care nu e dulce ci din contra, e foarte bun la gust, picant şi în acelaşi timp puţin acruţ, şi ca şi garnitură am banane verzi fierte şi cu manioc copt pe plită, ca la bunica gaboneză la ţară... mănânc pe nerespirate, aproape, încântat, de descoperirea culinară, chiar dacă aici tot ce zboară, târăşte sau zburdă pe savană se mănâncă, nu sunt toate aşa de rele la gust precum sună...
....se soarbe apoi o bere şi apoi se lasă să se sedimentează capra bine... sărumâna pentru masă...
...da să ieşim din speculaţiile formării poporului gabonez şi să ne ancorăm în meandrele prezentului... cum spuneam: se pune de grevă... când se află, noi pe aici veseli: hip hip ura!!! băgăm oraş!!!... schimbăm un pic menu-ul şi bem şi o bericioaică că timp liber o să fie căcălău... că durează măcar vreo două, trei zile, altfel nu se numeşte grevă... vine şi ziua aia când tot gabonezu’ se pune pe revendicări...
...ora pornirii acţiunii de protest: luni zero de noapte... cum bine stă unui mândru popor, ca cel gabonez, greva începe cu o amânare... se amână pentru a doua zi... pe semne, că mai e de lucrat la strigături, la huiduieli, de scris pancarte şi mai ales de umplut peturile cu piatră de aia bună care face mult zornăit...
...eu ca românu, da’ şi francezii de prin preajmă ne temem pentru sănătatea noastră şi prima grijă e să întrebăm bucătaru’ dacă şi dânsu’ se alatură protestului... răspunsul vine ca o piatră în moalele capului: da, desigur, că da, că şi el e gabonez... panica se instalează... şi apare şi întrebarea firescă: ”şi noi, ce o să mâncăm?”... el ne spune că o să asigure doar strictul necesar şi anume un croissant şi apă minerală şi cazurile de urgenţa când la cerere o să ţi se facă o omletă, da’ numa’ cu depeşă de la medic...
...deja mă gândeam la câţi decibeli scoşi de stomac trebuie să merg la doctor pentru a lua scutire pentru omletă... apoi mi-am revenit, după ce un coleg mi-a spus că ştie el un restaurant unde se mănâncă foarte bine şi mai ieftin... nu trebuie să te duci doar în ziua de salar... zis şi făcut...
...ne înhăităm mai mulţi, asa un grup de vreo patru inşi, şi mergem la o bere şi la o friptană prin oraş... pasu’ e sprinten că „foamea a îngenuncheat popoare” şi luăm un taxi, în care şoferul era un băiet de băiet, de ăsta, de după „hut-urile gri”, şi a cărui maşină avea volanul cu blană şi cd la oglindă, şi în care, şi noi ne integrăm în atmosferă şi scoatem mâinile pe geam, da’ nu ca să ne dăm şmecheri, ci ca să ţinem portierele să nu se deschidă în mers... blana era, pe semne, de pe la vreo animală de asta, care se mai mănâncă doar pe aici, cu sos de usturoi, şi care în alte parţi e pe cale de dispariţie, şi e ocrotită de numa’ numa’... da’ nu suntem noi acu’ de pe la Greenpeace să apăram fauna protejată...
...ajungem, plătim omului... fac şi o cruce cu limba, că am ajuns întreg cu aşa maşină... în faţă, coborâm nişte scări, pe lângă malul un rău navigabil, care e, ca şi prin Paris, şi taie oraşul în două şi în care plutesc sacoşe şi peturi...apoi văd restaurantul...arată bine... ne punem la masă şi vine şi „fata”, adică mamaia că a fost colegă cu Napoleon, da’ se ţine bine... ne trânteşte un „bon soir” şi un „bien vienu a la Canal”... mi se taie puţin apetitul... sper ca mâncarea să fie mai bună decât ce îndică numele restaurantului... se comandă... prietenul, care ne a adus până aici, în Canal, spune şi pentru noi... se cere specialitatea casei...
...eu deja îmi imaginam o friptură suculentă asezonată cu tot felu’ şi pe lângă ea şi un sos de aurolac, că doar suntem în canal...:))
...vine şi mâncarea: ”antillope au chocolait”... deja îmi făceam griji pentru indigestia pe care am să o am după...
...acu’, că verişoara Sandei Marin are puţină treabă şi e plecată, am să spun ce şi cu: deci antilopa: muschiuleţ, cu un os să se vadă că nu e altceva, cu sos de cacao, care nu e dulce ci din contra, e foarte bun la gust, picant şi în acelaşi timp puţin acruţ, şi ca şi garnitură am banane verzi fierte şi cu manioc copt pe plită, ca la bunica gaboneză la ţară... mănânc pe nerespirate, aproape, încântat, de descoperirea culinară, chiar dacă aici tot ce zboară, târăşte sau zburdă pe savană se mănâncă, nu sunt toate aşa de rele la gust precum sună...
....se soarbe apoi o bere şi apoi se lasă să se sedimentează capra bine... sărumâna pentru masă...
….cum mi-am petrecut sfarsitul zilei…de nastere….
…ora sase: ma duc sa ma culc… dar intai iau micul dejun… aceeasi omleta cu doua bucati de bacon arse sau “bine pregatite” cum mi a spus bucataru’ intr-o dimineata cand l-am intrebat ce-s alea… apoi vad stirile de pe Euronews: doua buc american aruncate in aer in Iraq, una buc jurnalist rapita prin preajma, vreo doua sute buc prabusite in Brazilia, atac la o alta moskee prin Pakistan trei buc studenti islamisti vazut bisturie, total: doar doi se intorc acasa cusuti celalalt da ortu’ imamului... mai torn pe gat un pahar de pamplemousse (grepfruit, pentru cei care-s rusofoni si Juridicu’ saxon), ca sa mearga si cotatiile bursiere...la dreacu a scazut iar euro pe piete... pierdut ceva bani la salar... grozava zi nu zic...mai bine ma culc...
...dushnitza...repede ca se termina apa calda, de la boiler...shit sau merde...e gata...frigutz...apa e rece...dar na merge...pus un film somnifer si ceasul sa sune pentru mai dupa amiaza...
...poate beau o bere azi...imi zic...mai pe seara nu ar fi rau...da unde sa merg la Charlene sau la Vanessa...mai bine ma duc la Charlene ca la Vanessa ma tem sa nu apara cu aceleasi haine... nu mai duc, daca vine tot cu alea de o stiu eu, de vreo saptamana jumate... mai bine poate la Charlene... dea... si imi iau si o cartela de telefon...
...ora trei si ceva dupa amiaza...ma trezesc...ma spal si ma duc sa fac o baie la ocean... deschid dulapul sa-mi iau slipii: un paianjen cat palma... ma picur un putin de emotie... dar imi revin repede si cum un avant criminal incep urmarirea... face doua salturi, si de pe raftu cu chiloti, trece pe cel cu sosete... aici pun si eu mana pe spray: pe ala de tantari... dau cu jetu’... traumatizat cat de la spray, cat de la shosete...mai face o acrobatie doua si ajunge iar la chiloti, si cu o ultima sfortare se catara la tricouri... dau sa-l urmaresc... nica... o intrat pe acolo si nu-l mai vad... incep sa scot prin mijlocul camerei... il gasesc...the-end... citez din raportul de la medicina legala: victima moare violent prin strivire de o revista „academia catavencu”... mentionez ca saptamanalul fusese citit de catre ucigas...
...putin speriat de ce pot gasi prin camera imi iau slipii si o tai spre plaja... fac o baie si ies... apa calda nu zic nu, da vantutzu bate tare, si imi dau seama ca e si innorat... zgribul vreun sfert de ora... inapoi in camera sa vad un film...
...imi verific intre timp si cele patruzeci si noua de mesaje... tot ala din bucla... ma ia plictisul... nu mi mai vine nici de bere... e tarziu... bag un film... iau unu’ de horror:”1408”... ii fain incepe promitator... se termina prima parte bag si a doua... se lupta eroul principal pe acolo cu „tofelu’„ si deodata se termina brusc... eroare... am doar vreo 20 de minute din partea secunda... merde again... nik nu merge cum trebuie azi... frustrant sa nu vezi filmu’ pana la coada... mai ales la horror sa nu stii daca a scapat ori ba... il baga pe asta in iad ori nu...
...ora sapte pe seara... e ora de masa... sa vad ce o fi facut bucataru’ asta de potol... in seara asta traditional: calamar cu sos, asezonat cu legume, spurcat cu ceva usturoi...nu-i rau... bag sa fie ghiozdanu’ plin... ca sa fie...
...si cand te gandesti ca azi e „La multi ani Bailau”...nik nu i festiv...
...aici totu’ e mai simplu, da’ poate fi si depresiv...
...hau hau...
...dushnitza...repede ca se termina apa calda, de la boiler...shit sau merde...e gata...frigutz...apa e rece...dar na merge...pus un film somnifer si ceasul sa sune pentru mai dupa amiaza...
...poate beau o bere azi...imi zic...mai pe seara nu ar fi rau...da unde sa merg la Charlene sau la Vanessa...mai bine ma duc la Charlene ca la Vanessa ma tem sa nu apara cu aceleasi haine... nu mai duc, daca vine tot cu alea de o stiu eu, de vreo saptamana jumate... mai bine poate la Charlene... dea... si imi iau si o cartela de telefon...
...ora trei si ceva dupa amiaza...ma trezesc...ma spal si ma duc sa fac o baie la ocean... deschid dulapul sa-mi iau slipii: un paianjen cat palma... ma picur un putin de emotie... dar imi revin repede si cum un avant criminal incep urmarirea... face doua salturi, si de pe raftu cu chiloti, trece pe cel cu sosete... aici pun si eu mana pe spray: pe ala de tantari... dau cu jetu’... traumatizat cat de la spray, cat de la shosete...mai face o acrobatie doua si ajunge iar la chiloti, si cu o ultima sfortare se catara la tricouri... dau sa-l urmaresc... nica... o intrat pe acolo si nu-l mai vad... incep sa scot prin mijlocul camerei... il gasesc...the-end... citez din raportul de la medicina legala: victima moare violent prin strivire de o revista „academia catavencu”... mentionez ca saptamanalul fusese citit de catre ucigas...
...putin speriat de ce pot gasi prin camera imi iau slipii si o tai spre plaja... fac o baie si ies... apa calda nu zic nu, da vantutzu bate tare, si imi dau seama ca e si innorat... zgribul vreun sfert de ora... inapoi in camera sa vad un film...
...imi verific intre timp si cele patruzeci si noua de mesaje... tot ala din bucla... ma ia plictisul... nu mi mai vine nici de bere... e tarziu... bag un film... iau unu’ de horror:”1408”... ii fain incepe promitator... se termina prima parte bag si a doua... se lupta eroul principal pe acolo cu „tofelu’„ si deodata se termina brusc... eroare... am doar vreo 20 de minute din partea secunda... merde again... nik nu merge cum trebuie azi... frustrant sa nu vezi filmu’ pana la coada... mai ales la horror sa nu stii daca a scapat ori ba... il baga pe asta in iad ori nu...
...ora sapte pe seara... e ora de masa... sa vad ce o fi facut bucataru’ asta de potol... in seara asta traditional: calamar cu sos, asezonat cu legume, spurcat cu ceva usturoi...nu-i rau... bag sa fie ghiozdanu’ plin... ca sa fie...
...si cand te gandesti ca azi e „La multi ani Bailau”...nik nu i festiv...
...aici totu’ e mai simplu, da’ poate fi si depresiv...
...hau hau...
Etichete:
academia catavencu,
la multi ani,
paianjen,
sfarzitul zilei,
zilei de nastere
|
1 comentarii
…in care cunosc Dragostea lu’ Dumnezeu...
...mai daunazi imi sun baza...”Hi! I need a new man for finish this job...”, „Oh, Hi Radu! Ok. I see... I’ll send Godlove!”, eu care nu inteleg ce zice:”Peace to you too...But still I need another guy...”, el:”I know I send Godlove..”; eu nervos:”I think we have a problem of comunication...I need a man...It’s simple...You can send God if he is a geologist I don’t care...And if you still want to send me His love, fine. I need to get out from this shit...”; el amuzat:”No I’ll send Godlove Ndongo”. Sau ceva de genu’...
...Vine si ziua aia cand toti asteptam sa vina Dragostea lu’ Dumnezeu peste noi... apare facem cunostinta el il vad asa cam oripilat... la noi asa in unitate, na ca baietii: mai un calendar pe perete cu fete cam sumar imbracate ca si pe aici ii cald... mai o poza la imprimanta cu o alta in alt colt ca sa visezi frumos si care iti aminteste ca tot cu cea mai veche meserie din lume iei banu’ gros pe ora nu din petrol...
...Na ce sa facem ca flacaii... ca de departe suntem, cu fete nu lucram...
...cum ziceam cam palid asa... in sfarsit trecem peste astea... se pune el pe munca si incepe sa lipeasca foi albe peste toate pozele noastre deocheate... noi il lasam o zi si apoi incepem sa adaugam... mai punem cate una in alt colt... ii facem si un screen-saver cu tot felu’...el perseverent: inca o foaie si inca una... ajunsem sa avem numa’ foi pe peretii unitatii...un top de hartie... daca intrai te asteptai sa vina unu’ sa-ti arate cum se vopseste cu spor...ce mai era ca in renovare... pana la urma a cedat psihic asta si am revenit la normal...numa’ ca am lasat pozele...ca sa fie atmosfera de lucru...nu-i loc sa pui o mana de sprijin, ca esti cu mana pe o tzatza...
...Godlove asta e cam puritan; e din Cameroun si asculta toata ziua muzica religioasa... in plus de asta mai vrea sa si te convinga ca esti pe calea gresita si ca ar fi bine sa te indrepti... noi suntem ingineri... daca nu iese arctangenta degeaba... da cu virgula si e pe minus... nu ne indreptam cu una cu doua...
...baiat de treaba nu zic nu in genere dar cum am spus avea si cusururi... nu venea niciodata la timp... parca nu puteai sa zici tot timpu’:”Fuck Godlove! You are late! Again!”... parca te uitai intai in sus sa nu superi pe Cel de Sus...
...cand pleca asa printre colegi mai mergea si un „Godlove make me sick!”... dar va spun, spus asa mai cu piosenie...
....cea mai fericita e nevasta sa care are acasa pe Godlove (Dragostea lu’ Dumnezeu)...Ori, nu e asta visul oricarei femei?!
...Vine si ziua aia cand toti asteptam sa vina Dragostea lu’ Dumnezeu peste noi... apare facem cunostinta el il vad asa cam oripilat... la noi asa in unitate, na ca baietii: mai un calendar pe perete cu fete cam sumar imbracate ca si pe aici ii cald... mai o poza la imprimanta cu o alta in alt colt ca sa visezi frumos si care iti aminteste ca tot cu cea mai veche meserie din lume iei banu’ gros pe ora nu din petrol...
...Na ce sa facem ca flacaii... ca de departe suntem, cu fete nu lucram...
...cum ziceam cam palid asa... in sfarsit trecem peste astea... se pune el pe munca si incepe sa lipeasca foi albe peste toate pozele noastre deocheate... noi il lasam o zi si apoi incepem sa adaugam... mai punem cate una in alt colt... ii facem si un screen-saver cu tot felu’...el perseverent: inca o foaie si inca una... ajunsem sa avem numa’ foi pe peretii unitatii...un top de hartie... daca intrai te asteptai sa vina unu’ sa-ti arate cum se vopseste cu spor...ce mai era ca in renovare... pana la urma a cedat psihic asta si am revenit la normal...numa’ ca am lasat pozele...ca sa fie atmosfera de lucru...nu-i loc sa pui o mana de sprijin, ca esti cu mana pe o tzatza...
...Godlove asta e cam puritan; e din Cameroun si asculta toata ziua muzica religioasa... in plus de asta mai vrea sa si te convinga ca esti pe calea gresita si ca ar fi bine sa te indrepti... noi suntem ingineri... daca nu iese arctangenta degeaba... da cu virgula si e pe minus... nu ne indreptam cu una cu doua...
...baiat de treaba nu zic nu in genere dar cum am spus avea si cusururi... nu venea niciodata la timp... parca nu puteai sa zici tot timpu’:”Fuck Godlove! You are late! Again!”... parca te uitai intai in sus sa nu superi pe Cel de Sus...
...cand pleca asa printre colegi mai mergea si un „Godlove make me sick!”... dar va spun, spus asa mai cu piosenie...
....cea mai fericita e nevasta sa care are acasa pe Godlove (Dragostea lu’ Dumnezeu)...Ori, nu e asta visul oricarei femei?!
...in care m-am mutat intr-o bucla...
...ce au francezii astia cu tate animalele astea ba sa rada o vaca pe cutia de branza topita, ba partea franceza din Elvetia ne a facut cunostinta si cu marmota si cu vaca mov...da nu despre asta e vorba, ci ca pe langa branza topita de „la vache qui rit” acum am gasit si bomboane mentolate cu „la pie qui chante”... Ar putea fi acuzati de rele tratamente aplicate animalelor...de fiecare data acestea trebuie sa cante, sa joace, sa mestece in ceva, sau sa rada ca proastele... de ce nu si una, care sa nu faca nica... sa se uite asa ca vaca, sau mai bine pentru dansa sa rumege... „la vache qui brute”... suna bine! Astept produsele care vor avea si „ la pie qui ne fait rien” sau „la pie qui chie” de pe o craca exact pe parbrizul masinii...
...saptamana trecuta eram pe aici prin Africa si imi adusesem asa parca Europa mai aproape, imi cumparasem o cartela sim, pentru ca, cum de acum stie tot Juridicu’, satelitul la Orange nu bate pana aici, nu-i roaming deloc... in sfarsit, am o cartela prepaid de la Celtel; am luat-o pentru ca au cele mai bune preturi pentru exterior... si normal am inceput sa trimit cate un sms asa pe la prieteni...am primit un sms de raspuns din tara...foarte bine mi-am zis: uite frate ca merge...bucuros nevoie mare; erau cei mai buni bani investiti de pana acum (asta in afara de cei bagati in bere care e un „must have”)... asta se intampla pe zece ale lunii in curs...ei bine de atunci tot primesc acelasi mesaj de vreo 72 de ori pe zi in medie...ma apuc asa dupa prima zi sa sun la 111 un fel de „costumer care number”... dupa ce apas pe nu stiu cate taste zice una alo... o intreb in franceza daca stie engleza si daca poate sa o vorbeasca...imi spune ca, pentru ce imi trebuie engleza daca vorbesc franceza, ii spun ca tocmai asta e ca vorbesc putina franceza si nu putem comunica eficient...imi spune ca nu vorbeste engleza si imi inchide...eu raman interzis...e primul serviciu de relatii clienti in care un operator il doare la banana de client si ii inchide in nas...bine in afara de cel al Romtelecom de pe vremuri... sun din nou si cer de la unu acelasi lucru putina engleza... nu se gaseste deloc... mai insist dau de o domnisoara care nu vorbea engleza dar zice ca intelege; bun si asa zic eu... ii explic duduii negre ca primesc de ceva timp acelasi mesaj si ca ma tem sa mi le pierd pe cele adevarate... zice pana la urma ca nu intelege dar ca mi a notat numarul si ca dupa inchidere o sa ma sune sefu’ ei, dupa program, ca el stie engleza si o sa rezolvam problema. Desigur ca nu o cred pana sa ma dizmeticesc imi inchide si dansa... nici un au revoir sau ceva de genu asta... mai las sa se aprofundeze problema, se macereze, si dupa ce mai trec vreo doua zile ii sun din nou... aceleasi rutine: engleza? No!... inchid eu acum... si intr-un final dau de un domn Pascal care intelege engleza si chiar vorbeste... ii spun despre ce e vorba... imi zice ca is intr-o bucla si de asta tot primesc acelasi mesaj... ii zic cum fac sa tai bucla sau sa ies dreacu’ din ea ca am asa gashka de mesaje identice... imi comunica ca ma vor suna cei de la tehnic si vom rezolva problema... se misca in sfarsit si Doreii astia de la Tehnic cu talent si ptiuu surpriza de data asta ma suna in zece minute... si ma pun sa imi scot cartela si sa o tin la aer vreo 5 min; apoi sa repornesc... si n-o sa mai am probleme il intreb eu pe asta... ma asigura ca nu... bucuros nevoie mare fac asta scot bag aprind din nou: in cinci minute am primit inca 11 mesaje... ma uit cine e: tot ala vechiu... deci inca sunt in bucla. Acum cand scriu despre asta tot in bucla sunt cu toate ca incep lucrurile sa se repete ma tem sa nu fie o bucla ceva reloaded... am mai mult de 600 de buc din acelasi sms... totu-i o simulare...Call me Neo...
...saptamana trecuta eram pe aici prin Africa si imi adusesem asa parca Europa mai aproape, imi cumparasem o cartela sim, pentru ca, cum de acum stie tot Juridicu’, satelitul la Orange nu bate pana aici, nu-i roaming deloc... in sfarsit, am o cartela prepaid de la Celtel; am luat-o pentru ca au cele mai bune preturi pentru exterior... si normal am inceput sa trimit cate un sms asa pe la prieteni...am primit un sms de raspuns din tara...foarte bine mi-am zis: uite frate ca merge...bucuros nevoie mare; erau cei mai buni bani investiti de pana acum (asta in afara de cei bagati in bere care e un „must have”)... asta se intampla pe zece ale lunii in curs...ei bine de atunci tot primesc acelasi mesaj de vreo 72 de ori pe zi in medie...ma apuc asa dupa prima zi sa sun la 111 un fel de „costumer care number”... dupa ce apas pe nu stiu cate taste zice una alo... o intreb in franceza daca stie engleza si daca poate sa o vorbeasca...imi spune ca, pentru ce imi trebuie engleza daca vorbesc franceza, ii spun ca tocmai asta e ca vorbesc putina franceza si nu putem comunica eficient...imi spune ca nu vorbeste engleza si imi inchide...eu raman interzis...e primul serviciu de relatii clienti in care un operator il doare la banana de client si ii inchide in nas...bine in afara de cel al Romtelecom de pe vremuri... sun din nou si cer de la unu acelasi lucru putina engleza... nu se gaseste deloc... mai insist dau de o domnisoara care nu vorbea engleza dar zice ca intelege; bun si asa zic eu... ii explic duduii negre ca primesc de ceva timp acelasi mesaj si ca ma tem sa mi le pierd pe cele adevarate... zice pana la urma ca nu intelege dar ca mi a notat numarul si ca dupa inchidere o sa ma sune sefu’ ei, dupa program, ca el stie engleza si o sa rezolvam problema. Desigur ca nu o cred pana sa ma dizmeticesc imi inchide si dansa... nici un au revoir sau ceva de genu asta... mai las sa se aprofundeze problema, se macereze, si dupa ce mai trec vreo doua zile ii sun din nou... aceleasi rutine: engleza? No!... inchid eu acum... si intr-un final dau de un domn Pascal care intelege engleza si chiar vorbeste... ii spun despre ce e vorba... imi zice ca is intr-o bucla si de asta tot primesc acelasi mesaj... ii zic cum fac sa tai bucla sau sa ies dreacu’ din ea ca am asa gashka de mesaje identice... imi comunica ca ma vor suna cei de la tehnic si vom rezolva problema... se misca in sfarsit si Doreii astia de la Tehnic cu talent si ptiuu surpriza de data asta ma suna in zece minute... si ma pun sa imi scot cartela si sa o tin la aer vreo 5 min; apoi sa repornesc... si n-o sa mai am probleme il intreb eu pe asta... ma asigura ca nu... bucuros nevoie mare fac asta scot bag aprind din nou: in cinci minute am primit inca 11 mesaje... ma uit cine e: tot ala vechiu... deci inca sunt in bucla. Acum cand scriu despre asta tot in bucla sunt cu toate ca incep lucrurile sa se repete ma tem sa nu fie o bucla ceva reloaded... am mai mult de 600 de buc din acelasi sms... totu-i o simulare...Call me Neo...
…A la Vanessa…
...am aceeasi camera...au reparat aerul conditionat...am si pe cald acuma...oricum imi luasem pijamalutele din „coton” grosutz si o caciula pentru vremuri degreba varsatoare de muci in batiste mentolate...
...intr-o seara cum nu prea a fost activitate am pornit-o vreo patru flacai sa bem o bere...cica unu’ din noi stie asa baruri asa prin apropiere doar de mers vreo cinspe’ minute pe jos pe drumu de nisip... pornim cu elan la gandu unei beri reci... ne oprim la Charlene care e ceva...nu-i nici casa cu prispa unde sunt niste scaune vechi si niste mese cu musama albastra nici terasa cu dormitor atasat...e ca un grajd. Bem o bere asa la botu’ calului cum se zice mai pe la noi si apoi mergem mai departe mai la civilizat...
...ajungem „A la Vanessa” cum ar fi la noi un „La Georgel”...cautam sa gasim patru scaune care sunt intregi...se gaseste, ne punem pe terasa...vine noaptea si e cam suicidal sa stam poe terasa dar noroc ca unu dintre noi are asa spray si ne parfumam toti contra tantarilor... se ia prima bere... o vedem si pe Vanessa...vine la noi la masa sta de vorba se fac glumite...asa cat pentru un bacsis mai mare la sfarsit... mai vrem o bere e randul meu dau sa strig si imi dau seama ca nu stiu sa o fac...imi zic astia striga „Vanessa”, da dar era unu cu cuc, ma uit la astia mirat nu ca cica asa se face nu conteaza cine e tu trebuie sa strigi proprietaru’...daca era Georgel strigai Georgel cu toate ca poate pe chelnerita o chema Emilia...strig eu Vanessa si vine baiatu’ cer in patru gata ciocnite ca nu-i timp de zabava...
...eram asa in povesti care mai de care...se incepea de acum de politica nu mai simteam nici tantarii, cand deodata tace si muzica, se ia si lumina de la becu’ de 75 de watts,ce mai bezna...iese Vanessa in prag si striga dandu-i niste bani sa ia asta o cartela...eu nedumerit ce pocnetu astia nu mai au curent si suna pe undeva trebuie neaparat sa vorbeasca la telefon...dupa aia aflu ca aici curentu e platit „prepaid”...adictelea cum ar veni daca nu bagi cartela ramai fara lumina...contoaru e cu tastatura ca la telefon...ingenios macar vezi exact ce si cum platesti nu ca la noi...nu ai chef sa nu platesti azi lumina nu te incarci...poti sa mai suni pe vreun prieten sa i spui „Ba, Fratioare, incarca ma si pe mine cu ceva curent, asa pe vreo doua zile, ca o facut nevasta mea un bors si am nevoie de frigider, ca pe caldura asta se acreste.”
...ne-am intors la Vanessa si a doua seara...de data asta si cu o lanterna...ne am gandit ca poate o fu zi moarta si atunci nu-s bani de cartela...din nou ne intampinat si aceleasi glumite si aceleasi zambete aducatoare de bacsis...din pacate ne intampinat cu aceeasi imbracaminte...ceea ce ne facut sa zambim doar ca sa avem motiv a respira pe gura si nu pe nas...acu inteleg de ce pe astia nu ii mananca tantaru’: greu de patruns...
...intr-o seara cum nu prea a fost activitate am pornit-o vreo patru flacai sa bem o bere...cica unu’ din noi stie asa baruri asa prin apropiere doar de mers vreo cinspe’ minute pe jos pe drumu de nisip... pornim cu elan la gandu unei beri reci... ne oprim la Charlene care e ceva...nu-i nici casa cu prispa unde sunt niste scaune vechi si niste mese cu musama albastra nici terasa cu dormitor atasat...e ca un grajd. Bem o bere asa la botu’ calului cum se zice mai pe la noi si apoi mergem mai departe mai la civilizat...
...ajungem „A la Vanessa” cum ar fi la noi un „La Georgel”...cautam sa gasim patru scaune care sunt intregi...se gaseste, ne punem pe terasa...vine noaptea si e cam suicidal sa stam poe terasa dar noroc ca unu dintre noi are asa spray si ne parfumam toti contra tantarilor... se ia prima bere... o vedem si pe Vanessa...vine la noi la masa sta de vorba se fac glumite...asa cat pentru un bacsis mai mare la sfarsit... mai vrem o bere e randul meu dau sa strig si imi dau seama ca nu stiu sa o fac...imi zic astia striga „Vanessa”, da dar era unu cu cuc, ma uit la astia mirat nu ca cica asa se face nu conteaza cine e tu trebuie sa strigi proprietaru’...daca era Georgel strigai Georgel cu toate ca poate pe chelnerita o chema Emilia...strig eu Vanessa si vine baiatu’ cer in patru gata ciocnite ca nu-i timp de zabava...
...eram asa in povesti care mai de care...se incepea de acum de politica nu mai simteam nici tantarii, cand deodata tace si muzica, se ia si lumina de la becu’ de 75 de watts,ce mai bezna...iese Vanessa in prag si striga dandu-i niste bani sa ia asta o cartela...eu nedumerit ce pocnetu astia nu mai au curent si suna pe undeva trebuie neaparat sa vorbeasca la telefon...dupa aia aflu ca aici curentu e platit „prepaid”...adictelea cum ar veni daca nu bagi cartela ramai fara lumina...contoaru e cu tastatura ca la telefon...ingenios macar vezi exact ce si cum platesti nu ca la noi...nu ai chef sa nu platesti azi lumina nu te incarci...poti sa mai suni pe vreun prieten sa i spui „Ba, Fratioare, incarca ma si pe mine cu ceva curent, asa pe vreo doua zile, ca o facut nevasta mea un bors si am nevoie de frigider, ca pe caldura asta se acreste.”
...ne-am intors la Vanessa si a doua seara...de data asta si cu o lanterna...ne am gandit ca poate o fu zi moarta si atunci nu-s bani de cartela...din nou ne intampinat si aceleasi glumite si aceleasi zambete aducatoare de bacsis...din pacate ne intampinat cu aceeasi imbracaminte...ceea ce ne facut sa zambim doar ca sa avem motiv a respira pe gura si nu pe nas...acu inteleg de ce pe astia nu ii mananca tantaru’: greu de patruns...
…in care calatoresc spre tarile calde, unde oricum ii mai racoare decat la noi…
Cum de mai multe ori am spus, cand ajungi in Bucuresti te ia asa cu naspa, parca te incearca o greata, parca vrei ceva cu lemon... ajung pe aeroport aceeasi duduie la check-in care ca si luna trecuta sau acu doua luni, nu mai stiu exact, nu poate sa mi dea biletu’ care e platit in avans ca cica nu am visa de Gabon... o iau cu frumosu ca am zis ca ziua e lunga si nu are rost sa ma enervez de pe acum... ii mai explic o data cu mam facut si data trecuta si ii spun ce si cum... imi spune ca parca isi aminteste de mine si parca stie ca s-a rezolvat... pai sa facem la fel si tura asta ii spun. Da s-ar putea da’ numa’ ca acuma are un sef nou care nu stie despre ce vorba si trebuie expusa iarasi situatia... enervandu-ma ii spun ca la a treia oara am sa izbucnesc si nu o sa fie frumos...mai pun acolo inca jumatate de ora la asteptat... se rezolva intr-un final...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...
…in care calatoresc spre tarile calde, unde oricum ii mai racoare decat la noi…
Cum de mai multe ori am spus, cand ajungi in Bucuresti te ia asa cu naspa, parca te incearca o greata, parca vrei ceva cu lemon... ajung pe aeroport aceeasi duduie la check-in care ca si luna trecuta sau acu doua luni, nu mai stiu exact, nu poate sa mi dea biletu’ care e platit in avans ca cica nu am visa de Gabon... o iau cu frumosu ca am zis ca ziua e lunga si nu are rost sa ma enervez de pe acum... ii mai explic o data cu mam facut si data trecuta si ii spun ce si cum... imi spune ca parca isi aminteste de mine si parca stie ca s-a rezolvat... pai sa facem la fel si tura asta ii spun. Da s-ar putea da’ numa’ ca acuma are un sef nou care nu stie despre ce vorba si trebuie expusa iarasi situatia... enervandu-ma ii spun ca la a treia oara am sa izbucnesc si nu o sa fie frumos...mai pun acolo inca jumatate de ora la asteptat... se rezolva intr-un final...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...
La vanatoare de nesimtiti…
Daca vrei sa zbori asa mai mult fii sigur ca avionul cu care o faci va fi unu de ala mare... de nu se mai termina. Are cate noua randuri de scaune: trei pe stanga, trei pe dreapta si trei median. Cel mai claustrofobic moment e atunci cand esti prins pe mijloc. E mai ingust parca si toate is mai mici (in afara unei stewardese mare de abia se misca pe culoar si in timp ce o face, iti mai varsa si ceva in poala, si despre care cred ca totusi a intrat cu pile la Air France). Eu nu am avut noroc si am prins loc pe randu’ ala din mijloc. Langa mine se pune unu de dadea afara din scaun ca aluatu’ de cozonac din lighean. In fine, se pune omu’... pe locul respectiv, se face comod chiar si pe scaunu’ meu... Ma mai strang si eu da cat pot ca si eu is cam rotofei...
De ce ma iau de asta...se intreaba unii, ce grasii nu au voie in avion? Tu cum de zbori, ma vor intreba altii si mai carcotasi... problema cu nenea asta era ca pe langa ca avea numa’ impresii ca era si dansu’ un corp diplomatic african, care datorita pasaportului isi poate lua croissantu’ pe Charles-de-Gaulle, avea costum dupa cum stiti ca era frigutz pe la Paris, si peste costum un balon... ei bine nu si l-a scos ca a considerat ca nu e nevoie, ca pe avion astia nu au platit gazu si nu am caldura de la centrala... eu eram la pantaloni scurti si tricou plus ochelarii de impresie la gat si tot mi a fost cald iar dansului nu...si acu sa citez ceva care se potriveste cu situatia data: „...Nu se spala, fiindca a aflat ca sapunul ii subrezeste sistemul imunologic, nu isi dezlipeste camasa de pe corp, fiindca nutreste superstitii romantice, ramane fidel aceleasi perechi de sosete o saptamana, daca nu si mai mult, fiindca e mai comod. Nesimtitul zgomotos te ia in primire fara menajamente si te inrobeste fatis. Cel care miroase se furiseaza insinuant in apropierea ta, speculand la maximum resursele sudoriparului autohton. Si n doar pe ale lui. Aici de buna seama oferta te impinge in vertij... cele mai percutante senzatii sunt cele care vin dinspre subsuoara nesimtitului. Neatent la concavitati, nesimtitul te smulge din loc si te duce in universul sau sulfuros. Iar pentru asta e suficient sa ridice bratul. Efectul e fulgerator. Cine are ghinionul sa stea cu nasul la mica distanta de sursa emanatiilor simte ca-i fuge pamantul de sub picioare, autobuzul se comprima, fetele pasagerilor se lungesc ireal, pentru ca mai apoi sa se lateasca nemasurat, totul sta sub semnul prabusirii iminente. Ai vrea sa o iei la fuga dar nu poti... daca vrei sa atingi excelenta in nesimtire, e obligatoriu sa cochetezi cu perfectiunea. In cazul nesimtitului parfumat cu Cristian Dior, asta presupune imbinarea a doua sau mai multe izuri la fel de neplacute.”(R. Paraschivescu)
Cam asa era si distinsu’ meu coleg de scaun... m-a sufocat si cand nu m-a sufocat m-a terorizat... dupa ce s-a si descaltat, a pus sa asculte muzica la casti si in acelasi timp o si fluiera destul de tare... fara nicio legatura cu originalul... nu am putut scapa de fals chiar si dupa ce imi pusesem castile si ascultam ceva destul de tare...
In spate am avut alt specimen...pe avion te uiti la un film mananci o maslina, mai bei un suc, mai iei si cu paine...ecranul e din ala „touch-screen”...din alea tzishpe radiouri si filme iti alegi atingand monitoru’... ei am avut asa o madama pe la sfarsitu’ tineretii care m-a impins in scaun vreo patru ore... zic si eu nu ai vazut, nu stii nu-i nica, nicio rusine; nu le stim pe toate; da’ daca vezi ca asta din fata se misca cu tot cu scaun cand schimbi tu programul o lasi mai moale... apesimai fin ca doar esti o „lady”...
Intr-un timp il aveam pe Nea Fluierici asta in dreapta care ma teroriza sonor si olfactiv si in spate pe „madama” care imi schimba programele pe coloana vertebrala... la un moment dat am rabufnit: la asta ce sa i fac, sa l spal nu aveam cum, si atunci m-am ridicat in picioare sa o vad pe ticaloasa, dupa care m-am oferit sa ii arat cum se face sa nu ma mai terorizeze...a inteles in cele din urma da a mers mai greu...pot sa spun ca trecusem orecum de momentul ala in care voiam sa sar fara parasuta...
Am ajuns la destinatie mai mult lesinat decat viu si gata bolnavior, violat nazal de toate mirosurile si cu o durere de spate da cu frecventele la canale pe toate vertebrele.
De ce ma iau de asta...se intreaba unii, ce grasii nu au voie in avion? Tu cum de zbori, ma vor intreba altii si mai carcotasi... problema cu nenea asta era ca pe langa ca avea numa’ impresii ca era si dansu’ un corp diplomatic african, care datorita pasaportului isi poate lua croissantu’ pe Charles-de-Gaulle, avea costum dupa cum stiti ca era frigutz pe la Paris, si peste costum un balon... ei bine nu si l-a scos ca a considerat ca nu e nevoie, ca pe avion astia nu au platit gazu si nu am caldura de la centrala... eu eram la pantaloni scurti si tricou plus ochelarii de impresie la gat si tot mi a fost cald iar dansului nu...si acu sa citez ceva care se potriveste cu situatia data: „...Nu se spala, fiindca a aflat ca sapunul ii subrezeste sistemul imunologic, nu isi dezlipeste camasa de pe corp, fiindca nutreste superstitii romantice, ramane fidel aceleasi perechi de sosete o saptamana, daca nu si mai mult, fiindca e mai comod. Nesimtitul zgomotos te ia in primire fara menajamente si te inrobeste fatis. Cel care miroase se furiseaza insinuant in apropierea ta, speculand la maximum resursele sudoriparului autohton. Si n doar pe ale lui. Aici de buna seama oferta te impinge in vertij... cele mai percutante senzatii sunt cele care vin dinspre subsuoara nesimtitului. Neatent la concavitati, nesimtitul te smulge din loc si te duce in universul sau sulfuros. Iar pentru asta e suficient sa ridice bratul. Efectul e fulgerator. Cine are ghinionul sa stea cu nasul la mica distanta de sursa emanatiilor simte ca-i fuge pamantul de sub picioare, autobuzul se comprima, fetele pasagerilor se lungesc ireal, pentru ca mai apoi sa se lateasca nemasurat, totul sta sub semnul prabusirii iminente. Ai vrea sa o iei la fuga dar nu poti... daca vrei sa atingi excelenta in nesimtire, e obligatoriu sa cochetezi cu perfectiunea. In cazul nesimtitului parfumat cu Cristian Dior, asta presupune imbinarea a doua sau mai multe izuri la fel de neplacute.”(R. Paraschivescu)
Cam asa era si distinsu’ meu coleg de scaun... m-a sufocat si cand nu m-a sufocat m-a terorizat... dupa ce s-a si descaltat, a pus sa asculte muzica la casti si in acelasi timp o si fluiera destul de tare... fara nicio legatura cu originalul... nu am putut scapa de fals chiar si dupa ce imi pusesem castile si ascultam ceva destul de tare...
In spate am avut alt specimen...pe avion te uiti la un film mananci o maslina, mai bei un suc, mai iei si cu paine...ecranul e din ala „touch-screen”...din alea tzishpe radiouri si filme iti alegi atingand monitoru’... ei am avut asa o madama pe la sfarsitu’ tineretii care m-a impins in scaun vreo patru ore... zic si eu nu ai vazut, nu stii nu-i nica, nicio rusine; nu le stim pe toate; da’ daca vezi ca asta din fata se misca cu tot cu scaun cand schimbi tu programul o lasi mai moale... apesimai fin ca doar esti o „lady”...
Intr-un timp il aveam pe Nea Fluierici asta in dreapta care ma teroriza sonor si olfactiv si in spate pe „madama” care imi schimba programele pe coloana vertebrala... la un moment dat am rabufnit: la asta ce sa i fac, sa l spal nu aveam cum, si atunci m-am ridicat in picioare sa o vad pe ticaloasa, dupa care m-am oferit sa ii arat cum se face sa nu ma mai terorizeze...a inteles in cele din urma da a mers mai greu...pot sa spun ca trecusem orecum de momentul ala in care voiam sa sar fara parasuta...
Am ajuns la destinatie mai mult lesinat decat viu si gata bolnavior, violat nazal de toate mirosurile si cu o durere de spate da cu frecventele la canale pe toate vertebrele.
....Indexul altor evenimente...
...chiar daca stau la ecuator, cu temperatura constanta, si tot tacamul, vreau sa spun ca am racit...in camera in care locuiesc de mai bine de o saptamana e un frig!!! de trebuie sa-mi pun, noaptea, camasutza de corp cu maneca lunga, izmanutze si un fesuletz colectia Basescu...astea daca le as avea...aparatul meu de aer conditionat ori da foarte frig...vreo 17 grade ori foarte cald de nu poti respira...nu exista cale de mijloc: daca il inchid in doua minute incep sa cant; si cu hit-ul ala de succes „am acasa pe perete / apa de la robinete” si te sufoci de cald...ca e mare umezeala pe aici cum pana si „juridicu’” stie de acum...asa ca dimineata sunt bocna cand ma trezesc... imi pun si ciorapii inainte de culcare, si toti copiii stiu ca Bailau nu doarme niciodata cu ciorapei... ce mai, sunt singurul de pe aici care isi sufla nasul...
...gata am si acte...am prins si peste, patalama sub forma de digitala este, moare tot cartieru de invidie cand o sa le arat...si cu ce merge cel mai bine? Ii prindem cu branza frantuzeasca...avem un tip de cascaval de ala fin, de fitze, si cu asta ii saltam...am dat la paine, n-a mers, am dat la musca nici atata, cu rama greu tare de gasit pe aici, asa ca ne-am bagat pe branza... pescuit la branza...
...am un coleg frate care vorbeste foarte mult... ma oboseste... cand mai e cineva care vorbeste franceza se apuca sa vorbeasca, si dai tata, de ti face capul patrat... am noroc ca atunci cand raman singur cu el, stie ca nu inteleg ce zice si tace...da tot il mananca limba, si mai iese pe afara, mai opreste pe cineva din treaba, si mai sta de vorba... e versiunea africana la tzatzele alea, pe care cu totii le avem ca vecine, si care mai stau si ele de vorba la scara, si-si povestesc ce si au mai luat pentru inmormantare... dar care de fapt ne ingroapa pe toti...
...imagineaza-ti ca te nasti in Franta...buuun...tata, Francois mama Odette...buun... tu ganguresti tat voios in patutzu tau francez, faci la scutecelul tau de firma.... apoi vine gradinita... mai faci pipi in grisul cu lapte...na, se mai intampla si la ei la frantzuji...buuun... acu treci de la grupa mare la scoala....buun... si vine lectia aia, care la noi e cu „Rica nu stia sa zica rau, ratzusca, randunica, / da de cand baiatu’-nvata poezia despre ratza, / Rica stie amu sa zica / rau, ratzusca, randunica”...si ce faci, te scoala „moademazel” in picioare sa spui, si tu nu treci ca tot nu stii sa zici rau, ratzusca si anume randunica, chiar si dupa ce ai invatat poezia despre ratza...ei am vazut-o si pe asta: am intalnit asa Rica, da’ francez, care nu poate pronunta „rrr”...e ceva enorm, nici astia ai lui nu-l inteleg bine cand vorbeste franceza...trebuie sa fie tare frustrant sa nu poti zice „rrr” si sa fii francez...si colac peste pupaza nici nu s-a apucat de invatat alta limba... eu daca eram in situatia lui invatam chineza ca la aia nu prea exista „rrr”...ma reprofilam ce sa fac...
...gata am si acte...am prins si peste, patalama sub forma de digitala este, moare tot cartieru de invidie cand o sa le arat...si cu ce merge cel mai bine? Ii prindem cu branza frantuzeasca...avem un tip de cascaval de ala fin, de fitze, si cu asta ii saltam...am dat la paine, n-a mers, am dat la musca nici atata, cu rama greu tare de gasit pe aici, asa ca ne-am bagat pe branza... pescuit la branza...
...am un coleg frate care vorbeste foarte mult... ma oboseste... cand mai e cineva care vorbeste franceza se apuca sa vorbeasca, si dai tata, de ti face capul patrat... am noroc ca atunci cand raman singur cu el, stie ca nu inteleg ce zice si tace...da tot il mananca limba, si mai iese pe afara, mai opreste pe cineva din treaba, si mai sta de vorba... e versiunea africana la tzatzele alea, pe care cu totii le avem ca vecine, si care mai stau si ele de vorba la scara, si-si povestesc ce si au mai luat pentru inmormantare... dar care de fapt ne ingroapa pe toti...
...imagineaza-ti ca te nasti in Franta...buuun...tata, Francois mama Odette...buun... tu ganguresti tat voios in patutzu tau francez, faci la scutecelul tau de firma.... apoi vine gradinita... mai faci pipi in grisul cu lapte...na, se mai intampla si la ei la frantzuji...buuun... acu treci de la grupa mare la scoala....buun... si vine lectia aia, care la noi e cu „Rica nu stia sa zica rau, ratzusca, randunica, / da de cand baiatu’-nvata poezia despre ratza, / Rica stie amu sa zica / rau, ratzusca, randunica”...si ce faci, te scoala „moademazel” in picioare sa spui, si tu nu treci ca tot nu stii sa zici rau, ratzusca si anume randunica, chiar si dupa ce ai invatat poezia despre ratza...ei am vazut-o si pe asta: am intalnit asa Rica, da’ francez, care nu poate pronunta „rrr”...e ceva enorm, nici astia ai lui nu-l inteleg bine cand vorbeste franceza...trebuie sa fie tare frustrant sa nu poti zice „rrr” si sa fii francez...si colac peste pupaza nici nu s-a apucat de invatat alta limba... eu daca eram in situatia lui invatam chineza ca la aia nu prea exista „rrr”...ma reprofilam ce sa fac...
....cotidiene...
.....am un sofer dimineata cu care merg cam o ora...frate nu stiu ce pocnetu face dar ma termina...asculta numai casete cu invataminte relioase in franceza, cu accent african...ma face la psihic...parca merg la biserica in fiecare zi...ce-i drept sunt mai pios la servici...nu mai injur asa de mult...amin...
....cica nu era destul ca este malarie prin zona acum a mai aparut una de pe la care faci caca cu sange si ai febra mare vreo sase luni... se numeste: „chikungunya”.... care in swahil-eana inseamna „mers curbat”...pai da, ca de la ea te dor articulatiile si nu mai poti merge drept...astea sunt cel putin primele simptome... adica ca sa parafrazez: tintaru’ ala micu’ inteapa si da malaria; bun, acu’ mai vine unu, mai mashcat, scoate trompa aia mica, laser frate, si baga intepatura; si cand colo ce sa vezi ala mai mare, negru, cu trompa subtire de respira greu, si intepa bine, era chiar ala cu „chikungunya”...faza proasta ca nu poti lua aspirina ca nu ajuta la inchegat, ci doar paracetamol...cum nu strica asa n-ajuta... de fapt tratament nu prea este la asta din urma...trece ea de la sine; daca nu trece de tot...
...se fura in tara asta ceva de groaza...parca nu a fost colonie de alde Napoleon ci a Romaniei(juridicu’ ne bagam la explicat cine e Napoleon, din astea?!sper ca nu...)...ieri am lasat asa la sanchi un cutter pe aiurea, am disparut trei minute pe ceas cand am revenit nik...a disparut si cutteru’...nu o fi vrand sa ma mai retina din munca... alaltaieri mi s-a facut cadou o sapca...doar ce am lasat-o pe un scaun sa ma duc sa mi iau o cola de la rece ca o si purta altcineva cand m-am intors...il strig pe invivid...el se intoarce surazator si imi tranteste un „bonjour”... cred ca avea o zi buna iaca si o sapca noua... ii zic ca imi poarta sapca...si el tot inocent ma intreaba care sapca... aia de o ai pe cap...la care el ma intreaba surprins, daca e aia de pe capul lui...eu nervos ii raspund ca da... aaahhh...se scuza a crezut ca e a lui...si el a lasat-o tot pe scaun... si din greseala a crezut ca e a lui... da poate pe scaun da la alta terasa... cum va spun ceva de speriat cu furturile aici...
....spuneam de pescuit...am balta langa mine...ceea ce seara nu e tocmai un lucru placut de la cati tantari vin de pe acolo...dar ziua poti vedea niste matahale de somn care ies la suprafata, si isi plimba mustatile lor mari pe luciul apei...mai stau la pescuit pe la amiaza...tot ce am prins e o broasca testoasa de marime medie...am facut digitala de rigoare apoi i-am dat drumul...maine imi cumpar niste carlige mai mari ca un somn deja mi-o fugit cu tot cu carligul din dotare la undinta improvizata...
...nu e bine sa adormi pe plaja...pe langa faptul ca te poti praji, daca adormi te trezesti ciupit la un moment dat: de crabi... de fapt sunt asa de multi pe plajele de aici fiindca sunt pustii...ii vezi cum se ascund in gaurile sapate in nisip si apoi cand nu mai faci nici un zgomot ies si ei din timiditate...daca adormi te cred vreun peshtan esuat...si te vad cu gand de masa...si hai ca te mai ciupesc ei de pe ici pe colo dar daca se baga si la extremitati...nu-i bun deloc...
....cica nu era destul ca este malarie prin zona acum a mai aparut una de pe la care faci caca cu sange si ai febra mare vreo sase luni... se numeste: „chikungunya”.... care in swahil-eana inseamna „mers curbat”...pai da, ca de la ea te dor articulatiile si nu mai poti merge drept...astea sunt cel putin primele simptome... adica ca sa parafrazez: tintaru’ ala micu’ inteapa si da malaria; bun, acu’ mai vine unu, mai mashcat, scoate trompa aia mica, laser frate, si baga intepatura; si cand colo ce sa vezi ala mai mare, negru, cu trompa subtire de respira greu, si intepa bine, era chiar ala cu „chikungunya”...faza proasta ca nu poti lua aspirina ca nu ajuta la inchegat, ci doar paracetamol...cum nu strica asa n-ajuta... de fapt tratament nu prea este la asta din urma...trece ea de la sine; daca nu trece de tot...
...se fura in tara asta ceva de groaza...parca nu a fost colonie de alde Napoleon ci a Romaniei(juridicu’ ne bagam la explicat cine e Napoleon, din astea?!sper ca nu...)...ieri am lasat asa la sanchi un cutter pe aiurea, am disparut trei minute pe ceas cand am revenit nik...a disparut si cutteru’...nu o fi vrand sa ma mai retina din munca... alaltaieri mi s-a facut cadou o sapca...doar ce am lasat-o pe un scaun sa ma duc sa mi iau o cola de la rece ca o si purta altcineva cand m-am intors...il strig pe invivid...el se intoarce surazator si imi tranteste un „bonjour”... cred ca avea o zi buna iaca si o sapca noua... ii zic ca imi poarta sapca...si el tot inocent ma intreaba care sapca... aia de o ai pe cap...la care el ma intreaba surprins, daca e aia de pe capul lui...eu nervos ii raspund ca da... aaahhh...se scuza a crezut ca e a lui...si el a lasat-o tot pe scaun... si din greseala a crezut ca e a lui... da poate pe scaun da la alta terasa... cum va spun ceva de speriat cu furturile aici...
....spuneam de pescuit...am balta langa mine...ceea ce seara nu e tocmai un lucru placut de la cati tantari vin de pe acolo...dar ziua poti vedea niste matahale de somn care ies la suprafata, si isi plimba mustatile lor mari pe luciul apei...mai stau la pescuit pe la amiaza...tot ce am prins e o broasca testoasa de marime medie...am facut digitala de rigoare apoi i-am dat drumul...maine imi cumpar niste carlige mai mari ca un somn deja mi-o fugit cu tot cu carligul din dotare la undinta improvizata...
...nu e bine sa adormi pe plaja...pe langa faptul ca te poti praji, daca adormi te trezesti ciupit la un moment dat: de crabi... de fapt sunt asa de multi pe plajele de aici fiindca sunt pustii...ii vezi cum se ascund in gaurile sapate in nisip si apoi cand nu mai faci nici un zgomot ies si ei din timiditate...daca adormi te cred vreun peshtan esuat...si te vad cu gand de masa...si hai ca te mai ciupesc ei de pe ici pe colo dar daca se baga si la extremitati...nu-i bun deloc...
….in care ma integrez in sistem si intru in peisaj prin Africa ecuatoriala…
Am ajuns intr-un camp in care voi locui cam trei saptamani…
...e foarte aproape de plaja…de fapt stau undeva la vreo 30 de plaja…se vede oceanul cu valurile mari foarte clar…
...de partea cealalta am padurea…deasa…plina de tot felul de jivine… pana la padure vreo 500 de metri de mlastini...sunt fel de fel de pasari, “brosti testosi” si…nuferi…frate e asa plin de nuferi pe aici, ca iti vine sa stai numa’ sa te uiti la ei asa gura-casca...
...azi am fost la pescuit...am asa loc de pescuit langa casa...sunt niste animale de pesti... mi-au mancat doua chifle si vreo juma’ de kil’ de sunca de Praga...cu toate astea nu am prins nici unu sa fac o digitala cu trofeul...deja e personal...
... am asa un coleg de pe aici localnic care are patru neveste...il intreb prima data daca e musulman...nu e. Cica e voie de la stat sa ai cate neveste vrei...si il iscodesc de ce si cum...cum se imparte, despre ce e vorba...imi zice ca stau fiecare in casa ei...nu sunt vecine, ca s-ar certa...si se intalnesc doar la cina de familie saptamanala...el are 45 de ani si cea mai tanara nevasta are 28...de stat, sta cu cate una o saptamana...daca stai sa te gandesti e ca in vacanta omul...o saptamana la una apoi te muti mai departe...nu te plictisesti nu te certi ca te vezi de abia peste o luna...fainutz. dezavantajul sta in faptul ca o data cu cele patru neveste ai bagat in portofoliu si 4 buc soacre...uite aici ne dam seama de ce la noi e voie sa te iei doar cu una: soacra dauneaza grav sanatatii!!
...pentru ca sunt la ecuator e foarte cald, cum m-am mai plans zilele trecute...dar in schimb, ploua de doua ori pe zi si o data noaptea...(cel putin pana acum asa s-a intamplat)...vine repede si in juma’ de ora e gata...iti poti pune ceasu cu ploile astea...e aia de la noua jumate apoi cea de la 5 si aia de noapte de la unspe...
...sper ca pana plec sa reusesc sa vad elefantii...pe care lumea i-a vazut de cateva ori si care traiesc pe langa padure si care mai vin si se balacesc prin mlastini, cand e prea cald...de cand am auzit ca am asa vecini elefanti, umblu numa’ cu digitala dupa mine, ca sa am patalamaua la mana si sa ma dau balena in cartier... am, n-am treaba dau un click, se vede un blitz...si cand imi suna ceasul dimineata, spariet tat, intai dau un blitz si fac o poza si apoi ma dezmeticesc..
...cresc pe aici niste tzantzari vorba unui prieten: iti ia sfertu’ de paine din mana...seara la apus, vreo ora doua, daca esti pe afara ai pus-o: malaria ii cat casa...nu te mai faci bine nici cu mama chininei...inainte sa adorm fac asa un control sa vad ce si cum zboara...si ma pun pe killarit...nici sala nu-ti mai trebuie...pici ca bobocu’...am incercat cu spray contra...e ca si cum i-ai parfuma...daca nu-o vazut saracii...sper ca pana la sfarsit sa nu dau in paranoia...ieri seara de exemplu am stat la panda sa prind niste paianjeni sa-i aduc in camera...am reusit si acum, am asa trei bucati de paianjeni colegi de camera...sper ca se apuca sa si faca panza...si mai sper sa nu fie ei astia de la care sa dau ortu’...cine stie o fi niste surori de ai „vaduvei negre”... ce ziceam de paranoia?...
...e foarte aproape de plaja…de fapt stau undeva la vreo 30 de plaja…se vede oceanul cu valurile mari foarte clar…
...de partea cealalta am padurea…deasa…plina de tot felul de jivine… pana la padure vreo 500 de metri de mlastini...sunt fel de fel de pasari, “brosti testosi” si…nuferi…frate e asa plin de nuferi pe aici, ca iti vine sa stai numa’ sa te uiti la ei asa gura-casca...
...azi am fost la pescuit...am asa loc de pescuit langa casa...sunt niste animale de pesti... mi-au mancat doua chifle si vreo juma’ de kil’ de sunca de Praga...cu toate astea nu am prins nici unu sa fac o digitala cu trofeul...deja e personal...
... am asa un coleg de pe aici localnic care are patru neveste...il intreb prima data daca e musulman...nu e. Cica e voie de la stat sa ai cate neveste vrei...si il iscodesc de ce si cum...cum se imparte, despre ce e vorba...imi zice ca stau fiecare in casa ei...nu sunt vecine, ca s-ar certa...si se intalnesc doar la cina de familie saptamanala...el are 45 de ani si cea mai tanara nevasta are 28...de stat, sta cu cate una o saptamana...daca stai sa te gandesti e ca in vacanta omul...o saptamana la una apoi te muti mai departe...nu te plictisesti nu te certi ca te vezi de abia peste o luna...fainutz. dezavantajul sta in faptul ca o data cu cele patru neveste ai bagat in portofoliu si 4 buc soacre...uite aici ne dam seama de ce la noi e voie sa te iei doar cu una: soacra dauneaza grav sanatatii!!
...pentru ca sunt la ecuator e foarte cald, cum m-am mai plans zilele trecute...dar in schimb, ploua de doua ori pe zi si o data noaptea...(cel putin pana acum asa s-a intamplat)...vine repede si in juma’ de ora e gata...iti poti pune ceasu cu ploile astea...e aia de la noua jumate apoi cea de la 5 si aia de noapte de la unspe...
...sper ca pana plec sa reusesc sa vad elefantii...pe care lumea i-a vazut de cateva ori si care traiesc pe langa padure si care mai vin si se balacesc prin mlastini, cand e prea cald...de cand am auzit ca am asa vecini elefanti, umblu numa’ cu digitala dupa mine, ca sa am patalamaua la mana si sa ma dau balena in cartier... am, n-am treaba dau un click, se vede un blitz...si cand imi suna ceasul dimineata, spariet tat, intai dau un blitz si fac o poza si apoi ma dezmeticesc..
...cresc pe aici niste tzantzari vorba unui prieten: iti ia sfertu’ de paine din mana...seara la apus, vreo ora doua, daca esti pe afara ai pus-o: malaria ii cat casa...nu te mai faci bine nici cu mama chininei...inainte sa adorm fac asa un control sa vad ce si cum zboara...si ma pun pe killarit...nici sala nu-ti mai trebuie...pici ca bobocu’...am incercat cu spray contra...e ca si cum i-ai parfuma...daca nu-o vazut saracii...sper ca pana la sfarsit sa nu dau in paranoia...ieri seara de exemplu am stat la panda sa prind niste paianjeni sa-i aduc in camera...am reusit si acum, am asa trei bucati de paianjeni colegi de camera...sper ca se apuca sa si faca panza...si mai sper sa nu fie ei astia de la care sa dau ortu’...cine stie o fi niste surori de ai „vaduvei negre”... ce ziceam de paranoia?...
…in care fac vorbire de cum m-am plimbat o zi prin emisfera sudica….
M-a trezit foamea de fapt...aici sunt cu doua ore in urma Romanicai... asa ca pe la ora opt local m-am trezit...
Mi-am propus azi doar sa fac baia de rigoare in Atlantic, si sa vad orasul Port Gentil...
Afara caldutz ce sa zic...soare si umiditate...e exact ca la sauna...
Curge apa de pe mine...la fiecare pas facut...iau taxiul...sa ajung in centru...trebuie sa schimb banii in franci de astia de ai lor...cursul e pentru un euro de 656 franci si e fix...totusi mi s-a sugerat sa ma duc la o banca pentru schimbul valutar...
Iau un taxi...pe drum ma surprinde placut multitudinea de flori multicolore...arbori, arbusti infloriti...o splendoare...foarte frumos...cashto’
La un moment dat soferul incetineste...ca se oprisera doi si bateau cu pietre ceva...cand ma uit mai bine...vad mai ditamai soparla...cat o matza de mare, care incerca sa scape de atacatorii astia...il intreb de vor sa o omoare...ca sa o manance imi spune asta, ca e delicatesa...raman asa cu gura cascata si parca mi se mai taie de foame si ma hotarasc definitiv sa merg pe clasicul pui fript...
...intru in centru la banca nationala, filiala asta locala... coada... trei caseritze care se misca in reluare...dureaza o ora toata distractia... ce pocnetu aveau de se miscau in halul ala nu stiu...poate de la caldura...
Iau banii si ma indrept spre o terasa unde se si mananca... gasesc, cer un pui la rotisor cu rosii si ceapa si o bere rece mare... imi dau seama ca ma intelege ospatarita cand ii cer haleala in franceza mea „du balte”(a se citi „de balta”)...beau de unu singur pentru asta...
Juridicu’ atentie aici: Gabonul ii numita si Franta Africii...limba oficiala e franceza...tot e importat sau produs sub licenta franceza...
Faptul ca sunt foarte multi francezi pe aici e destul de obisnuit...deci nu sunt singurul alb, si foarte bine e ca orasele mari sunt foarte „safe”...
Astia au copiat tot de la colonizatori...chiar si preturile piperate si felul de a ti aduce un mancare tip ornament in farfurie ... din care oricum nu te saturi.
Mai bag o bere de nervi si mai ales de foame...am dat foarte multi bani pe o masa...aproape unspe’ euro...
Atunci imi dau seama ca restaurantele sunt scumpe pe aici...
Ma pun pe vizitat...si bat la pas asa orasul in lung si in lat...trebuie spus faptul ca Port Gentil e pe o fasie de nisip...o peninsula...si e inconjurat de mare....
Vad asa pe strada cocotieri cu fructe cu tot...”aaaahh...ai luat mere” ...daca nu am mai vazut...de unde la noi cocotieri...
Ce au astia pe aici mult: soparle frate...s-o facut pe aici de toate culorile, si de toate marimile...mergi pe trotuar si pe langa tine in iarba fosnesc macar vreo trei, patru...
Imi iau si mananc un fel de banane rosii...mult mai satioase decat celelalte si apoi avocado...bag de ma umflu...
Apoi ma pun iar la o terasa sa ma racoresc cu o bericica...de asta ii fain la astia: poti bea bere, nu ca la tontii aia de arabi...crapi de cald si nu ai cu ce te stinge...
Intreb de ospatarita cam pe unde e asa plaja...imi explica ca este una intr-un capat de oras care e foarte frumoasa dar si foarte privata...o intreb daca ma primeste, imi explica ca da...iau un taxi...
Nu mare mi a fost surprinderea...cand la un moment dat asta soferu’ s-a oprit si a mai luat unu...mai colea inca una si dupa vreun kilometru inca unu... eu tat nemultumit... nu stiu ce se intampla...vreau sa-i fac scandal da ce pot....ca nu stiu inca sa ma cert decat in romana si engleza...in franceza mai dureaza pana invat...
Apoi imi dau seama ca aici taxiul e ca maxi-taxi la noi...mai mergi cu inca trei oameni...asa se poarta...
Aproape ca ies din oras...dar trec asa printr-o padure sau parc foarte frumos...
Tot Juridicu’ sa fie atent; Gabonu’ are teritoriu un pic mai mult ca Romanica, cu doar un milion doua sute de locuitori...care toti lucreaza in administratie sau alte chestii guvernametale si cu inca un milion de imigranti de prin vecini, care fac muncile cotidiene...Din teritoriu 85% e paduri... nepangarite de om, adictalea virgine...
Platesc omului...ma lasa la intrare in club...care are si plaja privata doar pentru membri...zic sa intru asa cu tupeu sa vad daca ma opreste cineva...nu se baga nimeni...ma vad alb si ca ma port asa de natural, ce-o fi zis ca poate am devenit membru cand nu erau ei pe tura...
Ma indrept undeva unde e mai pustiu...nisipul e alb...foarte frumos...nu am fost cred ca niciodata pe o plaja asa frumoasa...oceanul e linistit...trebuie sa fie si cald...scot picioarele din sosetele astea radioactive, dupa o jumate de zi de pas...incep sa fuga niste crabi translucizi...crabutzi mai bine zis..ajung la ocean...cald tata...ce mai...
Gata dezechparea...noroc ca e mai liber, ca nu am slipi si bag la jolidoni...
Dati-va seama ce inseamna apa calda asa cum o prinzi uneori prin Costinesti, cand nu-l ia apa la inundatii, si eu va spun ca e de zece ori mai bine ca acolo...
Nu e nici o piatra pe fundul oceanului...se vede tot si pestii care stau aproape de mal la cald, si care vin foarte aproape...de tine...
Ma balacesc de nu ma mai satur...pe seara incerc sa ma intorc...mai vad, asa pe mal, niste melci de mare fara cochilie, cat talpa piciorului meu...ma cam trec fiorii...da bine ca am iesit din apa...
Ma intorc inapoi in oras cu inca un taxi aglomerat, care are doar un loc...ajung la o teresa sa mananc si sa beau o bere, doua...
Imi dau seama ca m-a prins soarele pe fata si brate...ma ustura am si dunga de la ochelari...iar m-am bronzat ca tractoristii...
Dupa ce mananc si ma racoresc; se si-nopteza si ma gandesc ca trebuie sa o tai spre camera ca nu m-am dat cu crema de tantari...
Asa ca iau taxiul...unde sa-i spun ca stau ca nu mai stiu nici eu..ma invart vreo ora pe unde stiu ca ar trebui...soferul nu stie nici el unde e hotelul „les due palmiers” asa ca ma cobor...si merg de tehui noaptea si eu; alb pe o strada cu oameni carora li se vad numai dintii...
...nimeresc...pana la urma...
Iaca asa m-am plimbat o zi intreaga, neputand sa nu ma gandesc la faptul ca sunt in emisfera sudica...
Mi-am propus azi doar sa fac baia de rigoare in Atlantic, si sa vad orasul Port Gentil...
Afara caldutz ce sa zic...soare si umiditate...e exact ca la sauna...
Curge apa de pe mine...la fiecare pas facut...iau taxiul...sa ajung in centru...trebuie sa schimb banii in franci de astia de ai lor...cursul e pentru un euro de 656 franci si e fix...totusi mi s-a sugerat sa ma duc la o banca pentru schimbul valutar...
Iau un taxi...pe drum ma surprinde placut multitudinea de flori multicolore...arbori, arbusti infloriti...o splendoare...foarte frumos...cashto’
La un moment dat soferul incetineste...ca se oprisera doi si bateau cu pietre ceva...cand ma uit mai bine...vad mai ditamai soparla...cat o matza de mare, care incerca sa scape de atacatorii astia...il intreb de vor sa o omoare...ca sa o manance imi spune asta, ca e delicatesa...raman asa cu gura cascata si parca mi se mai taie de foame si ma hotarasc definitiv sa merg pe clasicul pui fript...
...intru in centru la banca nationala, filiala asta locala... coada... trei caseritze care se misca in reluare...dureaza o ora toata distractia... ce pocnetu aveau de se miscau in halul ala nu stiu...poate de la caldura...
Iau banii si ma indrept spre o terasa unde se si mananca... gasesc, cer un pui la rotisor cu rosii si ceapa si o bere rece mare... imi dau seama ca ma intelege ospatarita cand ii cer haleala in franceza mea „du balte”(a se citi „de balta”)...beau de unu singur pentru asta...
Juridicu’ atentie aici: Gabonul ii numita si Franta Africii...limba oficiala e franceza...tot e importat sau produs sub licenta franceza...
Faptul ca sunt foarte multi francezi pe aici e destul de obisnuit...deci nu sunt singurul alb, si foarte bine e ca orasele mari sunt foarte „safe”...
Astia au copiat tot de la colonizatori...chiar si preturile piperate si felul de a ti aduce un mancare tip ornament in farfurie ... din care oricum nu te saturi.
Mai bag o bere de nervi si mai ales de foame...am dat foarte multi bani pe o masa...aproape unspe’ euro...
Atunci imi dau seama ca restaurantele sunt scumpe pe aici...
Ma pun pe vizitat...si bat la pas asa orasul in lung si in lat...trebuie spus faptul ca Port Gentil e pe o fasie de nisip...o peninsula...si e inconjurat de mare....
Vad asa pe strada cocotieri cu fructe cu tot...”aaaahh...ai luat mere” ...daca nu am mai vazut...de unde la noi cocotieri...
Ce au astia pe aici mult: soparle frate...s-o facut pe aici de toate culorile, si de toate marimile...mergi pe trotuar si pe langa tine in iarba fosnesc macar vreo trei, patru...
Imi iau si mananc un fel de banane rosii...mult mai satioase decat celelalte si apoi avocado...bag de ma umflu...
Apoi ma pun iar la o terasa sa ma racoresc cu o bericica...de asta ii fain la astia: poti bea bere, nu ca la tontii aia de arabi...crapi de cald si nu ai cu ce te stinge...
Intreb de ospatarita cam pe unde e asa plaja...imi explica ca este una intr-un capat de oras care e foarte frumoasa dar si foarte privata...o intreb daca ma primeste, imi explica ca da...iau un taxi...
Nu mare mi a fost surprinderea...cand la un moment dat asta soferu’ s-a oprit si a mai luat unu...mai colea inca una si dupa vreun kilometru inca unu... eu tat nemultumit... nu stiu ce se intampla...vreau sa-i fac scandal da ce pot....ca nu stiu inca sa ma cert decat in romana si engleza...in franceza mai dureaza pana invat...
Apoi imi dau seama ca aici taxiul e ca maxi-taxi la noi...mai mergi cu inca trei oameni...asa se poarta...
Aproape ca ies din oras...dar trec asa printr-o padure sau parc foarte frumos...
Tot Juridicu’ sa fie atent; Gabonu’ are teritoriu un pic mai mult ca Romanica, cu doar un milion doua sute de locuitori...care toti lucreaza in administratie sau alte chestii guvernametale si cu inca un milion de imigranti de prin vecini, care fac muncile cotidiene...Din teritoriu 85% e paduri... nepangarite de om, adictalea virgine...
Platesc omului...ma lasa la intrare in club...care are si plaja privata doar pentru membri...zic sa intru asa cu tupeu sa vad daca ma opreste cineva...nu se baga nimeni...ma vad alb si ca ma port asa de natural, ce-o fi zis ca poate am devenit membru cand nu erau ei pe tura...
Ma indrept undeva unde e mai pustiu...nisipul e alb...foarte frumos...nu am fost cred ca niciodata pe o plaja asa frumoasa...oceanul e linistit...trebuie sa fie si cald...scot picioarele din sosetele astea radioactive, dupa o jumate de zi de pas...incep sa fuga niste crabi translucizi...crabutzi mai bine zis..ajung la ocean...cald tata...ce mai...
Gata dezechparea...noroc ca e mai liber, ca nu am slipi si bag la jolidoni...
Dati-va seama ce inseamna apa calda asa cum o prinzi uneori prin Costinesti, cand nu-l ia apa la inundatii, si eu va spun ca e de zece ori mai bine ca acolo...
Nu e nici o piatra pe fundul oceanului...se vede tot si pestii care stau aproape de mal la cald, si care vin foarte aproape...de tine...
Ma balacesc de nu ma mai satur...pe seara incerc sa ma intorc...mai vad, asa pe mal, niste melci de mare fara cochilie, cat talpa piciorului meu...ma cam trec fiorii...da bine ca am iesit din apa...
Ma intorc inapoi in oras cu inca un taxi aglomerat, care are doar un loc...ajung la o teresa sa mananc si sa beau o bere, doua...
Imi dau seama ca m-a prins soarele pe fata si brate...ma ustura am si dunga de la ochelari...iar m-am bronzat ca tractoristii...
Dupa ce mananc si ma racoresc; se si-nopteza si ma gandesc ca trebuie sa o tai spre camera ca nu m-am dat cu crema de tantari...
Asa ca iau taxiul...unde sa-i spun ca stau ca nu mai stiu nici eu..ma invart vreo ora pe unde stiu ca ar trebui...soferul nu stie nici el unde e hotelul „les due palmiers” asa ca ma cobor...si merg de tehui noaptea si eu; alb pe o strada cu oameni carora li se vad numai dintii...
...nimeresc...pana la urma...
Iaca asa m-am plimbat o zi intreaga, neputand sa nu ma gandesc la faptul ca sunt in emisfera sudica...
...in care se face povestire cum am trecut ecuatorul...
….Cat e gluma e panarama, dar am cam plecat pana aproape de Congo. Mai exact asa la un scuipat mai la deal sau cum zice pe aici Badea Africanu la un zbor de tantar datator de malaria, in Gabon.
Da intai sa va zic cum am purces…pana una alta ajung pe Henri Coanda…aici scot documentele, invitatii ordine de misiune, alea, alea…bilet, pasaport…si initiez procedura de imbarcare, cel putin vreau…iese una somnoroasa, mai somnoroasa decat mine, care nu am dormit deloc pe maxi taxi, ca am avut emotii si nici nu m-am putut odihni ca aveam centura si stateam stramb(prietenii stiu de ce)…imi ia asta pasaportul si zice ca nu poate sa mi dea biletul ca nu am viza de Gabon…o intreb sa mi dea si mie adresa de la ambasada Gabonului la Bucuresti si eu ma duc si il trezesc pe ambasador, ii dau pietre in geam, si rezolv cu viza…
Zice sec ca nu stie…asta ii zic si eu ca trebuie sa mai vanda astia inca multe banana sau maimute cu curu’ rosu, sa-si faca bani de cumparat asa casa pentru ambasada… Incerc sa-i mai explic inca o data caseritei, ca nu mi trebuie viza ca mi–o da agentul cand ajung in Libreville…ea nu si nu; ca sistemu’ ei nu o lasa sa faca asa o ilegalitate…nu se poate si ca trebuie sa se faca nush’ce ora sa se mai trezeasca inca cineva, “mai superior” la decizie si la “fonctie” ca sa vedem ce putem face…
Astept inca vreo 20 de min se trerzeste inca una…si totu se rezolva cat ai zice peste…eu ma enervez..ca puteam sa stau cuminte si sa beau ceva decat sa pazesc bagajele....
In sfarsit trec de toti cu filtrele lor cu tot....si ajung la avion...
Prima schimbare e in Paris....dar din cauza ca la noi ploua avionu nu poa’ sa zboare si mai fac niste integrame la bord pentru inca vreo ora...altii scot sandwichu’ cu salam...ca se facu o putoare... si tata asta, in avion atmosfera presurizata...vrand nevrand o inspirai....
Ajung in Paris si trebuie sa iau fugutza alt avion...pleaca intr-o ora...dai si intreaba pe unde te duci....in sfarsit aflu ca trebuie sa iau un autobuz (un fel de 28 la noi la Iasi) care sa ma duca la terminalul cu pricina...
Si conduce frate asta vreo 45 de minute ca am crezut ca am luat vreun personal...ma si gandeam ca nu il mai prind cand ajung si cu ghita asta cu autobuzu dupa ce m-a plimbat prin aeroport de m-a ametit...fug repede spre avion...
E unu de asta mare...serviciile sunt bune pe Air France sa tot zbori...mai rau e pe KLM...si nu stiu de ce ca tot ei o au...
Urc in avion, trec de clasa intai...la ce scaune au astia, bashtanutzii, cred ca le da si icre negre...
Apoi ajung la mine...bezna!!!...aproape numa negri...oficiali, ca la banii asti gabonezii de rand isi iau casa...ma asez si am noroc ca stau cu doi rusi...astia s-au pornit de vreo trei zile si tot zboara ca stau olecutza mai jos de Sahalin...pentru cei de la juridic, Sahalin ii pe partea cealalta aproape de Japonia...
Incepem sa vorbim, ne servim cu bomboane...eu pe ei cu ceva mentol si eucalipt, astia imi dau niste bomboane de tipul unor margele...maruntele, ca am crezut ca mi dau sa mananc icre rosii...
Se bea sampanie, si de la al treilea pahar incepem sa vorbim politica...ei cu „mama” Rusia, eu cu Romanica...care-i mai tare la baut: Putin al lor sau Vacaroiu al nostru...castigam si acasa si in deplasare cu Vacaroiu; pararea mea !!...
Bagam filme...eu ma uit la Moliere...un film fain frantuzesc, in care ni se prezinta cum una din lucrarile lui Moliere a fost pe bune facuta, dupa ce dramaturgului i-a cazut cu tronc o sotie de parvenit, de pe la curtea lui nush’care Louis (al tzashpelea)...filmul e bun; e chiar de recomandat...daca-l prindeti uitati-va...
Dupa aproape sapte ore de zbor ajungem la Libreville...adica deasupra...ca inca nu ne primesc: furtuna tropicala...ploua si nu se vede pista sa aterizam...mai ne invartim vreun ceas...
Isi ia pilotul inima in dinti si baga la aterizat...ne zguduie de vreo doua-trei ori avionu, si nu fara emotii si picaturi in plus in chilotzi...dar o ia bine si scapam: aterizam.
...ploua torential...
Repede la control eu trebuie sa ma intalnesc cu unu, Alain-Pierre, sa mi dea actele sa iau viza...imi face semn...si imi baga pe sub usa, tot ce trebuie hartii si bani pentru a colecta viza de intrare, ca nu are voie unde sunt eu...
Si ma pun la coada...se scrie de mana...greu suntem vreo 25 de oameni si am de asteptat...vad cum pleaca si avionul de legatura...
(am uitat sa va spun ca nu raman in Libreville, ci merg mai departe in Port Gentil; zbor cu ceva intern Air Gabon, si gandu’ ma sperie).
Ajung si eu la birou, dau actele si rezolv cu visa...intre timp Alain-Pierre se duce si-mi schimba zborul de la 6 jumate cu ala de 7...
Ies de la „arrivals” si ma duc la „domestic flights”...trecand prin fata intrarii...afara ca la sauna...transpir instant...
Fac check-in’ul pentru zborul asta amarat...se anunta ca e cu intarziere...si toti, adica vreo 20 de oameni, asteptam inca vreo doua ore...
Vine si clipa aia de bucurie... a venit avionu...bucurosi mergem sa il vedem...e asa de mic, ca nu se vede de dupa un camion...
Ce sa va spun, avionu’, e ca ala a lu Aurel Vlaicu numa’ ca i-au mai pus doua elice si inca vreo zece locuri...ajung pe la urma si ma asez pe ultimul loc din spate...insotitoare ne roaga o data sa ne inchidem celulare la bord...da sa porneasca, si ne mai roaga o data...mai inchide unu ca uitase....avionu tot nu se misca...cica mai este unu cu celularu’ deschis ca nu vede pilotu nush ce ceas...si ne roaga insistent sa mai verificam o data poate am uitat totusi unu deschis...asa era, mai somnoros un pasager a crezut ca l-a inchis...mai asteptam cinci minute si gata baga asta viteza si ridica si tantaru asta de avion...calatoria dureaza spre norocu si sanatatea noastra doar 25 de minute...nu va mai spun ca ne-a bagat pe toti in toate boalele: numai pocnituri si trepidatii...
Pe mine la Port Gentil trebuia sa ma ia una, cu masina, Johanna...trec de vama ma uit dupa dansa nimic...cand deodata vad un cur mare cu cap...si ma striga in franceza...Ra-duuu!
....Doi oameni in toyota asta 4x4, si in fata aproape ca nu puteai sa schimbi vitezele...eu, am fost la sala da’ mai trebuie lucrat, Johanna asta aproape esuata...numa’ nu striga salvati balenele!!!...
Si tot pentru cei de la juridic, in caz ca vine o baba pe strada si va intreaba de Gabon, trebuie sa stiti ca se vorbeste numai franceza...de fapt in toata Africa de Vest e aceeasi poveste...
Eu sunt francofon cum e si Basescu...asa ca am transpirat pana sa-i explic asteia ca imi e foame, si ca as vrea sa mananc la un restaurant...o maslina ceva o atentie...ceva gabonez...
Imi spune ca e „dimanche” si nu e nik deschis...
De ciuda mai bag o bomboana de gat cu eucalipt...macar ma racoresc...si bag somn... nu am sa sforai ca am nasul desfundat de la mentol...
A fost primul contact cu Gabonul, si asa am trecut si ecuatorul...mai bifez si asta undeva in carnetelul ala mental cu lucruri facute...
Da intai sa va zic cum am purces…pana una alta ajung pe Henri Coanda…aici scot documentele, invitatii ordine de misiune, alea, alea…bilet, pasaport…si initiez procedura de imbarcare, cel putin vreau…iese una somnoroasa, mai somnoroasa decat mine, care nu am dormit deloc pe maxi taxi, ca am avut emotii si nici nu m-am putut odihni ca aveam centura si stateam stramb(prietenii stiu de ce)…imi ia asta pasaportul si zice ca nu poate sa mi dea biletul ca nu am viza de Gabon…o intreb sa mi dea si mie adresa de la ambasada Gabonului la Bucuresti si eu ma duc si il trezesc pe ambasador, ii dau pietre in geam, si rezolv cu viza…
Zice sec ca nu stie…asta ii zic si eu ca trebuie sa mai vanda astia inca multe banana sau maimute cu curu’ rosu, sa-si faca bani de cumparat asa casa pentru ambasada… Incerc sa-i mai explic inca o data caseritei, ca nu mi trebuie viza ca mi–o da agentul cand ajung in Libreville…ea nu si nu; ca sistemu’ ei nu o lasa sa faca asa o ilegalitate…nu se poate si ca trebuie sa se faca nush’ce ora sa se mai trezeasca inca cineva, “mai superior” la decizie si la “fonctie” ca sa vedem ce putem face…
Astept inca vreo 20 de min se trerzeste inca una…si totu se rezolva cat ai zice peste…eu ma enervez..ca puteam sa stau cuminte si sa beau ceva decat sa pazesc bagajele....
In sfarsit trec de toti cu filtrele lor cu tot....si ajung la avion...
Prima schimbare e in Paris....dar din cauza ca la noi ploua avionu nu poa’ sa zboare si mai fac niste integrame la bord pentru inca vreo ora...altii scot sandwichu’ cu salam...ca se facu o putoare... si tata asta, in avion atmosfera presurizata...vrand nevrand o inspirai....
Ajung in Paris si trebuie sa iau fugutza alt avion...pleaca intr-o ora...dai si intreaba pe unde te duci....in sfarsit aflu ca trebuie sa iau un autobuz (un fel de 28 la noi la Iasi) care sa ma duca la terminalul cu pricina...
Si conduce frate asta vreo 45 de minute ca am crezut ca am luat vreun personal...ma si gandeam ca nu il mai prind cand ajung si cu ghita asta cu autobuzu dupa ce m-a plimbat prin aeroport de m-a ametit...fug repede spre avion...
E unu de asta mare...serviciile sunt bune pe Air France sa tot zbori...mai rau e pe KLM...si nu stiu de ce ca tot ei o au...
Urc in avion, trec de clasa intai...la ce scaune au astia, bashtanutzii, cred ca le da si icre negre...
Apoi ajung la mine...bezna!!!...aproape numa negri...oficiali, ca la banii asti gabonezii de rand isi iau casa...ma asez si am noroc ca stau cu doi rusi...astia s-au pornit de vreo trei zile si tot zboara ca stau olecutza mai jos de Sahalin...pentru cei de la juridic, Sahalin ii pe partea cealalta aproape de Japonia...
Incepem sa vorbim, ne servim cu bomboane...eu pe ei cu ceva mentol si eucalipt, astia imi dau niste bomboane de tipul unor margele...maruntele, ca am crezut ca mi dau sa mananc icre rosii...
Se bea sampanie, si de la al treilea pahar incepem sa vorbim politica...ei cu „mama” Rusia, eu cu Romanica...care-i mai tare la baut: Putin al lor sau Vacaroiu al nostru...castigam si acasa si in deplasare cu Vacaroiu; pararea mea !!...
Bagam filme...eu ma uit la Moliere...un film fain frantuzesc, in care ni se prezinta cum una din lucrarile lui Moliere a fost pe bune facuta, dupa ce dramaturgului i-a cazut cu tronc o sotie de parvenit, de pe la curtea lui nush’care Louis (al tzashpelea)...filmul e bun; e chiar de recomandat...daca-l prindeti uitati-va...
Dupa aproape sapte ore de zbor ajungem la Libreville...adica deasupra...ca inca nu ne primesc: furtuna tropicala...ploua si nu se vede pista sa aterizam...mai ne invartim vreun ceas...
Isi ia pilotul inima in dinti si baga la aterizat...ne zguduie de vreo doua-trei ori avionu, si nu fara emotii si picaturi in plus in chilotzi...dar o ia bine si scapam: aterizam.
...ploua torential...
Repede la control eu trebuie sa ma intalnesc cu unu, Alain-Pierre, sa mi dea actele sa iau viza...imi face semn...si imi baga pe sub usa, tot ce trebuie hartii si bani pentru a colecta viza de intrare, ca nu are voie unde sunt eu...
Si ma pun la coada...se scrie de mana...greu suntem vreo 25 de oameni si am de asteptat...vad cum pleaca si avionul de legatura...
(am uitat sa va spun ca nu raman in Libreville, ci merg mai departe in Port Gentil; zbor cu ceva intern Air Gabon, si gandu’ ma sperie).
Ajung si eu la birou, dau actele si rezolv cu visa...intre timp Alain-Pierre se duce si-mi schimba zborul de la 6 jumate cu ala de 7...
Ies de la „arrivals” si ma duc la „domestic flights”...trecand prin fata intrarii...afara ca la sauna...transpir instant...
Fac check-in’ul pentru zborul asta amarat...se anunta ca e cu intarziere...si toti, adica vreo 20 de oameni, asteptam inca vreo doua ore...
Vine si clipa aia de bucurie... a venit avionu...bucurosi mergem sa il vedem...e asa de mic, ca nu se vede de dupa un camion...
Ce sa va spun, avionu’, e ca ala a lu Aurel Vlaicu numa’ ca i-au mai pus doua elice si inca vreo zece locuri...ajung pe la urma si ma asez pe ultimul loc din spate...insotitoare ne roaga o data sa ne inchidem celulare la bord...da sa porneasca, si ne mai roaga o data...mai inchide unu ca uitase....avionu tot nu se misca...cica mai este unu cu celularu’ deschis ca nu vede pilotu nush ce ceas...si ne roaga insistent sa mai verificam o data poate am uitat totusi unu deschis...asa era, mai somnoros un pasager a crezut ca l-a inchis...mai asteptam cinci minute si gata baga asta viteza si ridica si tantaru asta de avion...calatoria dureaza spre norocu si sanatatea noastra doar 25 de minute...nu va mai spun ca ne-a bagat pe toti in toate boalele: numai pocnituri si trepidatii...
Pe mine la Port Gentil trebuia sa ma ia una, cu masina, Johanna...trec de vama ma uit dupa dansa nimic...cand deodata vad un cur mare cu cap...si ma striga in franceza...Ra-duuu!
....Doi oameni in toyota asta 4x4, si in fata aproape ca nu puteai sa schimbi vitezele...eu, am fost la sala da’ mai trebuie lucrat, Johanna asta aproape esuata...numa’ nu striga salvati balenele!!!...
Si tot pentru cei de la juridic, in caz ca vine o baba pe strada si va intreaba de Gabon, trebuie sa stiti ca se vorbeste numai franceza...de fapt in toata Africa de Vest e aceeasi poveste...
Eu sunt francofon cum e si Basescu...asa ca am transpirat pana sa-i explic asteia ca imi e foame, si ca as vrea sa mananc la un restaurant...o maslina ceva o atentie...ceva gabonez...
Imi spune ca e „dimanche” si nu e nik deschis...
De ciuda mai bag o bomboana de gat cu eucalipt...macar ma racoresc...si bag somn... nu am sa sforai ca am nasul desfundat de la mentol...
A fost primul contact cu Gabonul, si asa am trecut si ecuatorul...mai bifez si asta undeva in carnetelul ala mental cu lucruri facute...
...in care se povesteste cum am prins ploaie si frigutz pe aici prin desert....
Stateam asa noi si asteptam ceva...si cand colo ce sa vezi...tulai mamei ei de incalzire globala, te plesneste unde te astepti mai putin...incepe mai frate un vant, asa de sa te ia pe sus...si iti baga nisip de asta fin prin tate gaurile, ca atunci cand faci dus parca torni ciment...tat se intareste...ce sa mai: se infunda, tata!!!
Dupa vant se aud tunete si intuneca asa deodata...yemenii panicati...ce se intampla...ei nici la dus nu prea dau drumu ca sa nu se ude d’apai mai ditamai stihia...
Pai sa nu-i injuri de mama pe americani ca numa dansii is de vina („americanii is de vina, bip in gura sa-i bip) ca ei nu au semnat acordul de la Kyoto...
In sfarsit vine ploaia...pentru mine placere mare...ploaie in desert...si ca un japonez de duminica ce sunt, am luat camera cu toti cei sase megapixeli din dotare, si pune-te pe poze, ca cica e cam prima data cand ploua asa de tare pe aici...intre timp astia, arabii, repede se reped la pufoaice...se racise...erau doar vreo 18 grade...ger nu alta...numa’ eu fara nici o grija de frig, (ca tata meu o fu urs polar) ma bucuram de ploaie...
De plouat a plouat vreo patru ceasuri, destul cat sa se umple din nou albiile secate ale raurilor de pe vale...s-a oprit si circulatia pentru ca unele „off-road-uri” is chiar prin aceste albii...
Oricum am facut niste poze misto...
A trecut si asta...a doua zi trebuia sa vina soferu militarii sa ma ia si ma duca in alta loc...doua ore de mers cu masina...
De abia asteptam sa ma duc...am ajuns in camera destul de tarziu...cand ce sa vezi a facut scurt circuit boileru’ care sta pe afara de ploaie si nu era lumina...chem electricianu care imi zice ca e problem ca nu vede acum ce face ca nu-i lumina nu are bec si ca de abia maine poate sa ma rezolve...bine b ine da maine deja calu, respectiv camila, plecase ca nu am sa mai fiu aici si imi trebuie bec sa vad sa impachetez...nu m-am inteles cu asta era high de la drog...chem responsabilul sa vada cum sta treaba si sa cer sa ma mute in alta camera din camp...vine asta imi da alt „room” si imi iau tate tzoalele gramada de prin dulap si ma mut ca unu care de abia l-a evacuat proprietaru ca nu si- a platit chiria...
Pana pe la trei jumate de noapte tot impachetez...si apoi intru in panica ca dimineata trebuie sa vina astia sa ma ia...pe la noua si cat de putin mai am de dormit...imi pun un episod din „Scrubs” ca sa adorm...si bag somn ca migu’...
Dimineata ma trezesc pe la vreo opt sa am timp sa mi mai pun in bagaje si ce a ramas pe afara...de sofer nimic...doar militaru a venit...ma astepta in restaurant...ma duc mananc...bag asa ca pentru drum...doua kile extra...nu se stie niciodata cand te rapesc astia si trebuie sa induri foamea...
Se face unspe’...de sofer nik...miliaru incepe sa-si lipeasca niste abtipilduri pe incarcatorul armei...cred ca e un kalashnikov...luat la second-hand...
Ma uit la un film prost pe un canal de filme gen HBO...ceva Willard: unu e prieten cu un sobolan si cu toata gashka lui de sobolani baieti...nu am inteles mai nik...era asa de neverosimil ca inclin sa cred ca „Metamorfoza” lui Kafka a fost reala...
Se face doua...vine unu si ma anunta ca soferu nu a putut ajunge ca nu poate trece un rau cu masina...si ca nu se stie daca mai vine azi...mi se face rau...m-am trezit dimineata, mi am facut bagajul, acu trebuie sa dezpachetez...incerc sa ii spun militarului in engleza ca nu cred ca mai vine cinva azi...asa ca ar fima bine sa plece...nu intelege nimic...incerc in araba...vorbesc asa multa araba ca transpir sub brat de la atata dialog...
Vine unu si ma scoate din impas...ii explica...si militaru resemnat pleaca....
Imi iau geanta incep sa mi pun inapoi lucrurile in dulap...nu se stie nici daca maine ajunge soferu asta ratacitor...
Se face patru juma’ si ma anunta unu’ ca a venit soferu si ca ma cauta...ce sofer?cum?cand?..d-abia am dezpachetat...totu-i o simulare...totu-i simulare...
Il vad pe asta si imi spune ca a venit sa ma ia...ca a scazut apa si a putut trece...ii spun ca trebuie sa astepte macar o juma de ora cat sa-mi strang lucrurile...
Imi vine sa-i dau palme...asa om perseverent mai rar...pe aici..e pornit de la sase jumate dimineata...de cand s-a cracanat de ziua...dupa mine si nu s-a intors indarat...
Imi iau iara boarfele si le izbesc in geanta...pornim din nou...
Peisajul e icredibil...urcam si coboram versanti...trec prin mai mult de cinci punte de control ale armatei...trecem prin balti traversam torente repezi si adanci...cu emotii...
De la atata emotii imi vin asa si niste nevoi...fiziologice...da cum sa fac sa ii spun la asta sa opreasca ca vreau sa ma pis...ca nu intelege o iota engleza...si nici prin semne pare ca nu intelege ce-i spun...intr-un sfarsit cand apasarea vezicii pisatului era prea mare si am inceput sa ma inverzesc o vazut asta ca ceva nu e in regula si o sunat pe unu care stia engleza si mi l-o dat la telefon...i-am explicat „translatorului” ce si cum si ca trebuie sa opreasca numaidecat ca sa nu explodez...a oprit...am facut...niciodata nu m-am simtit atat de liber...
Nu am putut sa nu ma gandesc la bancu’ ala cu politisti in care vine un turist si-l intreba daca stie pe ce drum sa o ia, in vreo sapte limbi straine...desigur ca nu intelege nimic...iar colegu’ ramane placut surprins de cate limbi vorbea strainu...la care asta in cauza ii replica:”si la ce i-o ajutat?”...
Dupa vant se aud tunete si intuneca asa deodata...yemenii panicati...ce se intampla...ei nici la dus nu prea dau drumu ca sa nu se ude d’apai mai ditamai stihia...
Pai sa nu-i injuri de mama pe americani ca numa dansii is de vina („americanii is de vina, bip in gura sa-i bip) ca ei nu au semnat acordul de la Kyoto...
In sfarsit vine ploaia...pentru mine placere mare...ploaie in desert...si ca un japonez de duminica ce sunt, am luat camera cu toti cei sase megapixeli din dotare, si pune-te pe poze, ca cica e cam prima data cand ploua asa de tare pe aici...intre timp astia, arabii, repede se reped la pufoaice...se racise...erau doar vreo 18 grade...ger nu alta...numa’ eu fara nici o grija de frig, (ca tata meu o fu urs polar) ma bucuram de ploaie...
De plouat a plouat vreo patru ceasuri, destul cat sa se umple din nou albiile secate ale raurilor de pe vale...s-a oprit si circulatia pentru ca unele „off-road-uri” is chiar prin aceste albii...
Oricum am facut niste poze misto...
A trecut si asta...a doua zi trebuia sa vina soferu militarii sa ma ia si ma duca in alta loc...doua ore de mers cu masina...
De abia asteptam sa ma duc...am ajuns in camera destul de tarziu...cand ce sa vezi a facut scurt circuit boileru’ care sta pe afara de ploaie si nu era lumina...chem electricianu care imi zice ca e problem ca nu vede acum ce face ca nu-i lumina nu are bec si ca de abia maine poate sa ma rezolve...bine b ine da maine deja calu, respectiv camila, plecase ca nu am sa mai fiu aici si imi trebuie bec sa vad sa impachetez...nu m-am inteles cu asta era high de la drog...chem responsabilul sa vada cum sta treaba si sa cer sa ma mute in alta camera din camp...vine asta imi da alt „room” si imi iau tate tzoalele gramada de prin dulap si ma mut ca unu care de abia l-a evacuat proprietaru ca nu si- a platit chiria...
Pana pe la trei jumate de noapte tot impachetez...si apoi intru in panica ca dimineata trebuie sa vina astia sa ma ia...pe la noua si cat de putin mai am de dormit...imi pun un episod din „Scrubs” ca sa adorm...si bag somn ca migu’...
Dimineata ma trezesc pe la vreo opt sa am timp sa mi mai pun in bagaje si ce a ramas pe afara...de sofer nimic...doar militaru a venit...ma astepta in restaurant...ma duc mananc...bag asa ca pentru drum...doua kile extra...nu se stie niciodata cand te rapesc astia si trebuie sa induri foamea...
Se face unspe’...de sofer nik...miliaru incepe sa-si lipeasca niste abtipilduri pe incarcatorul armei...cred ca e un kalashnikov...luat la second-hand...
Ma uit la un film prost pe un canal de filme gen HBO...ceva Willard: unu e prieten cu un sobolan si cu toata gashka lui de sobolani baieti...nu am inteles mai nik...era asa de neverosimil ca inclin sa cred ca „Metamorfoza” lui Kafka a fost reala...
Se face doua...vine unu si ma anunta ca soferu nu a putut ajunge ca nu poate trece un rau cu masina...si ca nu se stie daca mai vine azi...mi se face rau...m-am trezit dimineata, mi am facut bagajul, acu trebuie sa dezpachetez...incerc sa ii spun militarului in engleza ca nu cred ca mai vine cinva azi...asa ca ar fima bine sa plece...nu intelege nimic...incerc in araba...vorbesc asa multa araba ca transpir sub brat de la atata dialog...
Vine unu si ma scoate din impas...ii explica...si militaru resemnat pleaca....
Imi iau geanta incep sa mi pun inapoi lucrurile in dulap...nu se stie nici daca maine ajunge soferu asta ratacitor...
Se face patru juma’ si ma anunta unu’ ca a venit soferu si ca ma cauta...ce sofer?cum?cand?..d-abia am dezpachetat...totu-i o simulare...totu-i simulare...
Il vad pe asta si imi spune ca a venit sa ma ia...ca a scazut apa si a putut trece...ii spun ca trebuie sa astepte macar o juma de ora cat sa-mi strang lucrurile...
Imi vine sa-i dau palme...asa om perseverent mai rar...pe aici..e pornit de la sase jumate dimineata...de cand s-a cracanat de ziua...dupa mine si nu s-a intors indarat...
Imi iau iara boarfele si le izbesc in geanta...pornim din nou...
Peisajul e icredibil...urcam si coboram versanti...trec prin mai mult de cinci punte de control ale armatei...trecem prin balti traversam torente repezi si adanci...cu emotii...
De la atata emotii imi vin asa si niste nevoi...fiziologice...da cum sa fac sa ii spun la asta sa opreasca ca vreau sa ma pis...ca nu intelege o iota engleza...si nici prin semne pare ca nu intelege ce-i spun...intr-un sfarsit cand apasarea vezicii pisatului era prea mare si am inceput sa ma inverzesc o vazut asta ca ceva nu e in regula si o sunat pe unu care stia engleza si mi l-o dat la telefon...i-am explicat „translatorului” ce si cum si ca trebuie sa opreasca numaidecat ca sa nu explodez...a oprit...am facut...niciodata nu m-am simtit atat de liber...
Nu am putut sa nu ma gandesc la bancu’ ala cu politisti in care vine un turist si-l intreba daca stie pe ce drum sa o ia, in vreo sapte limbi straine...desigur ca nu intelege nimic...iar colegu’ ramane placut surprins de cate limbi vorbea strainu...la care asta in cauza ii replica:”si la ce i-o ajutat?”...
…Yemen...franturi din neant...(firul oleaca mai epic al altor evenimente)
…e vineri si daca e vineri e zi sfanta la musulmani…azi se roaga tata ziua…de dimineata a plouat…dar nu am prins ca am dormit...ceva de jale...
...lucrez acum cu un sudanez care tocmai i-a spus logodnicei lui ca atunci cand vine in tara fac nunta...l-am intrebat cati ani are...si mi-a spus ca 32...nu arata...si ca de abia asteapta sa faca sex cum a vazut prin filmele porno...il intreb daca e virgin si imi spune ca da...dar stie ce are de facut cand va veni momentu...va dati seama 32 de ani de virginatate...mai rar...bine in afara de profesoarele, domnisoarele, alea batrane de pe la Facultate de Chimie...si care sunt asa de frustrate si pica toti studentii...
...pe aici biroctratia e asa de mare incat atunci cand te angajezi statul iti da si jocul tau de table...ganditi-va ca orice institutie de stat sau banca lucreaza de 8.30 la 12.30...dupa aia finish...nu mai deschid...degeaba tipi ca-ti trebuie actul ala sau celalalt nimanui nu-i pasa...vii maine inainte de doispe’...dai ceva ca sa fie bine si poate se rezolva...cateodata te face sa te intrebi cum de dracu merge economia asta yemenita...
...am un indian in echipa care nu pronunta „f” si „z”, ci „p” in loc de „f” si „g” in loc de „z”...de exemplu: ”fifty-four” iese pipty-pour si „zero-five” iese gero-pipe...am inebunit nu inteleg niciodata ce dracu zice... am inceput sa le incurc si eu...pac ce pac si tot imi vin in minte tot pelu’ de giceri de ale lu’ asta...ptiu’ Doamne iarta-ma...
...ca o lectie de istorie asa la fefe...actualul presedinte al Yemenului a venit la putere asa printr-o lovitura de stat democratica...intr-o zi fostu’ presedinte nu a vrut sa se mai trezeasca sa se duca la servici pe motiv de otrava in ceai...asta nou zice ca nu e el de vina, da’ de acum daca tot s-a intamplat, ar fi bine ca el sa fie sef...la elegeri iese doar el...ne aduce aminte de cineva...si amuia si asta micu’ fecioru’ se antreneaza pe banca de rezerve sa intre la condus camila yemenita...ce ati vrea ca doar nu l-a face tata caseritza la Tarom, ca parca nici in ID nu am vazut vreun nume mai mic Rodica...
...de mai sus se poate trage concluzia clara, de ce e mai bine sa bem bere si nu ceai... acu’, ca o completare sa va zic ca tocmai de aceea aici inca se mesteca „quat” cu toate ca in celelalte tari din zona ii mai ditai drogu...asta, presedintele, vrea sa tie poporu drogat ca sa nu poata sa faca revolutie nimeni...
...de vreo saptamana aveam un greier...in wc, in baie, undeva pe acolo...curios e ca mai si canta...ma duceam sa stau pe tron si ma simteam ca intr-o poezie de Toparceanu...azi cand am ajuns si am vrut sa meditez; lipsea ceva... nu tu un cri-cri... nik... linistee... nimic nu a mai fost la fel... e adevarat si ca la ultimul pranz am avut „chilli-beans”... nu am putut sa ma abtin sa nu ma gandesc la sfarsitul tragic al ganganiei...o viata in rahat si nici cu moartea nu prea i-a reusit...
...dimineata ma uit la stiri... adica incerc sa inteleg ce se intampla prin lume de pe la canalele de stiri in araba... schimband programele pe satelitul asta din golf de aici am dat peste o televiziune in care dupa modelul occidental era matinalul... un taliban prezenta vremea... si alte alea... cand deodata se da legatura in studio: ce sa vezi moderatoarele erau doua fete; cred ca frumoase ele asa la origine, numai ca vestimentatia era desavarsita... nu li se vedea decat ochii... portul comun femeilor din tarile musulmane... fain de producatori daca cer salar mai mare le dau astia afara si aduc altele oricum nimeni nu-si da seama...numa’ culoarea la ochi sa fie aceeasi...uite asa scapa arabii de mofturi si ifose ale vedetelor...andreea ai legatura...
...lucrez acum cu un sudanez care tocmai i-a spus logodnicei lui ca atunci cand vine in tara fac nunta...l-am intrebat cati ani are...si mi-a spus ca 32...nu arata...si ca de abia asteapta sa faca sex cum a vazut prin filmele porno...il intreb daca e virgin si imi spune ca da...dar stie ce are de facut cand va veni momentu...va dati seama 32 de ani de virginatate...mai rar...bine in afara de profesoarele, domnisoarele, alea batrane de pe la Facultate de Chimie...si care sunt asa de frustrate si pica toti studentii...
...pe aici biroctratia e asa de mare incat atunci cand te angajezi statul iti da si jocul tau de table...ganditi-va ca orice institutie de stat sau banca lucreaza de 8.30 la 12.30...dupa aia finish...nu mai deschid...degeaba tipi ca-ti trebuie actul ala sau celalalt nimanui nu-i pasa...vii maine inainte de doispe’...dai ceva ca sa fie bine si poate se rezolva...cateodata te face sa te intrebi cum de dracu merge economia asta yemenita...
...am un indian in echipa care nu pronunta „f” si „z”, ci „p” in loc de „f” si „g” in loc de „z”...de exemplu: ”fifty-four” iese pipty-pour si „zero-five” iese gero-pipe...am inebunit nu inteleg niciodata ce dracu zice... am inceput sa le incurc si eu...pac ce pac si tot imi vin in minte tot pelu’ de giceri de ale lu’ asta...ptiu’ Doamne iarta-ma...
...ca o lectie de istorie asa la fefe...actualul presedinte al Yemenului a venit la putere asa printr-o lovitura de stat democratica...intr-o zi fostu’ presedinte nu a vrut sa se mai trezeasca sa se duca la servici pe motiv de otrava in ceai...asta nou zice ca nu e el de vina, da’ de acum daca tot s-a intamplat, ar fi bine ca el sa fie sef...la elegeri iese doar el...ne aduce aminte de cineva...si amuia si asta micu’ fecioru’ se antreneaza pe banca de rezerve sa intre la condus camila yemenita...ce ati vrea ca doar nu l-a face tata caseritza la Tarom, ca parca nici in ID nu am vazut vreun nume mai mic Rodica...
...de mai sus se poate trage concluzia clara, de ce e mai bine sa bem bere si nu ceai... acu’, ca o completare sa va zic ca tocmai de aceea aici inca se mesteca „quat” cu toate ca in celelalte tari din zona ii mai ditai drogu...asta, presedintele, vrea sa tie poporu drogat ca sa nu poata sa faca revolutie nimeni...
...de vreo saptamana aveam un greier...in wc, in baie, undeva pe acolo...curios e ca mai si canta...ma duceam sa stau pe tron si ma simteam ca intr-o poezie de Toparceanu...azi cand am ajuns si am vrut sa meditez; lipsea ceva... nu tu un cri-cri... nik... linistee... nimic nu a mai fost la fel... e adevarat si ca la ultimul pranz am avut „chilli-beans”... nu am putut sa ma abtin sa nu ma gandesc la sfarsitul tragic al ganganiei...o viata in rahat si nici cu moartea nu prea i-a reusit...
...dimineata ma uit la stiri... adica incerc sa inteleg ce se intampla prin lume de pe la canalele de stiri in araba... schimband programele pe satelitul asta din golf de aici am dat peste o televiziune in care dupa modelul occidental era matinalul... un taliban prezenta vremea... si alte alea... cand deodata se da legatura in studio: ce sa vezi moderatoarele erau doua fete; cred ca frumoase ele asa la origine, numai ca vestimentatia era desavarsita... nu li se vedea decat ochii... portul comun femeilor din tarile musulmane... fain de producatori daca cer salar mai mare le dau astia afara si aduc altele oricum nimeni nu-si da seama...numa’ culoarea la ochi sa fie aceeasi...uite asa scapa arabii de mofturi si ifose ale vedetelor...andreea ai legatura...
...in care se intampla sa se ciocneasca de a dreptu’ cultura lu’ nea Krishna cu cultura lu’ Mircea Radu Bre!
Cand nu ai ce face aici in desert vorbesti….iti povestesti viata…si dai,si baga si povesti si intamplari...de la cat de precoc erai cand faceai cacutza la olitza pana la cat esti tu de musculos la cap de ai terminat sapte ani de geologie si inca mai vrei...si alea alea...
Iaca asa ma nimerisem sa lucrez cu un arab yemenit si un indian…
Din vorba in vorba se ajunge la familie si la prietene/sotiii...eu incep si spun ca atunci cand sunt acasa locuiesc cu prietena mea...cand la mine cand la dansa...la care astia sa le pice orezu cu curry printre dinti...pai cum asa?!
Pai, zic: da de ce voi nu faceti la fel si ma uitam la indian, de arab stiam ca nici vorba de asa ceva...
Nu, zice indianu ca noi de exemplu, ne casatorim aranjat...un fel de instantaneu organizat...
Cum asa zic, aranjat intra o tzara mai „deep” in subiect ca ma intriga...
„Cum sa ti spun eu cu sotia mea am iesit la un suc cu trei zile inainte de casatorie, cand ne –am si cunoscut de altfel.Ea venise la mine ca sa ne cunoastem numai ca eu aveam ceva urgent de rezolvat si atunci nu eram acasa...de fapt eram plecat si din oras...pierdusem trenu’ si nu am mai ajuns...sa vad cine e fata si cum arata...dar am iesit ulterior in oras si ne-am vazut...si ne-a placut si gata..peste trei zile nunta.”
Intreb si eu si cum nu te-ai temut mai frate sa te apuci asa sa te insori cu o necunoscuta?...eu m-as ingrozi...cateodata stai cu anii cu o persoana si nu se intampla nimic...adio mama...si voi asa pe neve?!...Si acu’ poti sa spui ca ea era „the one”...iubirea aia mare?...
„Da, pot sa spun ca ea este; ne iubim...si asta e tot ce conteaza...cat despre alte fete, pentru mine noaptea nuntii a fost prima data...si pentru ea la fel; amandoi am fost virgini...de asta pot spune ca noaptea nuntii...e ceva special...e prima noapte impreuna...ceea ce voi vesticii ati cam pierdut...”
Pe undeva a trebuit sa i dau dreptate...cu nunta si cu noaptea...la noi in noaptea nuntii se joaca dansu’ gainii si se numara banii sa vedem care si cat a dat...nu mai avem timp de prima noapte...si nici nu mai avem cu ce, ma intelegeti, ca de cele mai multe ori ea e insarcinata, da nu se vede, ori daca nu, amandoi am indeplinit demult planu cu deflorerea la hectar...
Il intreb si pe daca la ei e tot asa...si il mai intreb cum o cheama pe nevasta-sa...sta si se gandeste vreo juma de minut, timp imi care ma astept la o traduce a nu’sh ce nume din araba in engleza...dar surpriza apare raspunsul: Sofia!!...incep sa rad si eu si indianu...printre mustati, sa nu ne suparam interlocutorul, stiindu-se faptul ca arabilor nu prea le place sa se vorbeasca despre femeile lor...
„Rado, la noi intai vezi fata la ea acasa de fata cu taica-su fara broboada pe cap...ca sa vezi ce iei...apoi bati palma...vine taica-tu se intalneste cu taica-su si baga socoteli...da cu plus iei nu da iti vezi de treaba...cateodata te casatoresti prea devreme...si aici te mai poti sa te casatoresti inca de vreo trei ori...da trebuie sa le dai la toate la fel...intr-o zi te culci cu una, in alta zi cu alta la fiecare la fel...la una ii cumperi batic trebuie sa le cumperi la toate...si tot asa...”
Ce sa zic m-a cam bulversat stilul lor de casatorie...nu stiam ca la indieni e asa...aranjata treaba...si de sex inainte de casatorie nici nu poate fi vorba...te la mana ta in asa situatiune...
Tocmai indienii astia cu Taj Mahalu’, cu Kamasuthra, cu templele lor inchinate dragostei, cu tantra, cu mantra si alte alea, tocmai ei sa se iubeasca asa la fe-fe?...sa se iubesca da dinainte aranjat si fara sa stie cu cine?...
Cand se casatoresc traditional si nu din dragoste toti socrii, frati, veri pun umaru la sprijin...si bunastarea familiei noi constituite...asta avantaj! Dezavantaj e ca si toate deciziile se iau de catre familie...nu de catre tine...
Cam asta e si cu India; m-a dezamagit...
PS:...la astia la hindusi mortii, cum probabil stiti...se ard; acu vreo 50 de ani, cand murea sotu’ se ardea si sotia...(sa nu arda focu ala degeaba)...epifania ii cat casa!!! Pai pe hoasca nu aveau cum sa o mai combine o data ca nu mai avea cine, si apoi de ce sa platesti doi fochisti...
Iaca asa ma nimerisem sa lucrez cu un arab yemenit si un indian…
Din vorba in vorba se ajunge la familie si la prietene/sotiii...eu incep si spun ca atunci cand sunt acasa locuiesc cu prietena mea...cand la mine cand la dansa...la care astia sa le pice orezu cu curry printre dinti...pai cum asa?!
Pai, zic: da de ce voi nu faceti la fel si ma uitam la indian, de arab stiam ca nici vorba de asa ceva...
Nu, zice indianu ca noi de exemplu, ne casatorim aranjat...un fel de instantaneu organizat...
Cum asa zic, aranjat intra o tzara mai „deep” in subiect ca ma intriga...
„Cum sa ti spun eu cu sotia mea am iesit la un suc cu trei zile inainte de casatorie, cand ne –am si cunoscut de altfel.Ea venise la mine ca sa ne cunoastem numai ca eu aveam ceva urgent de rezolvat si atunci nu eram acasa...de fapt eram plecat si din oras...pierdusem trenu’ si nu am mai ajuns...sa vad cine e fata si cum arata...dar am iesit ulterior in oras si ne-am vazut...si ne-a placut si gata..peste trei zile nunta.”
Intreb si eu si cum nu te-ai temut mai frate sa te apuci asa sa te insori cu o necunoscuta?...eu m-as ingrozi...cateodata stai cu anii cu o persoana si nu se intampla nimic...adio mama...si voi asa pe neve?!...Si acu’ poti sa spui ca ea era „the one”...iubirea aia mare?...
„Da, pot sa spun ca ea este; ne iubim...si asta e tot ce conteaza...cat despre alte fete, pentru mine noaptea nuntii a fost prima data...si pentru ea la fel; amandoi am fost virgini...de asta pot spune ca noaptea nuntii...e ceva special...e prima noapte impreuna...ceea ce voi vesticii ati cam pierdut...”
Pe undeva a trebuit sa i dau dreptate...cu nunta si cu noaptea...la noi in noaptea nuntii se joaca dansu’ gainii si se numara banii sa vedem care si cat a dat...nu mai avem timp de prima noapte...si nici nu mai avem cu ce, ma intelegeti, ca de cele mai multe ori ea e insarcinata, da nu se vede, ori daca nu, amandoi am indeplinit demult planu cu deflorerea la hectar...
Il intreb si pe daca la ei e tot asa...si il mai intreb cum o cheama pe nevasta-sa...sta si se gandeste vreo juma de minut, timp imi care ma astept la o traduce a nu’sh ce nume din araba in engleza...dar surpriza apare raspunsul: Sofia!!...incep sa rad si eu si indianu...printre mustati, sa nu ne suparam interlocutorul, stiindu-se faptul ca arabilor nu prea le place sa se vorbeasca despre femeile lor...
„Rado, la noi intai vezi fata la ea acasa de fata cu taica-su fara broboada pe cap...ca sa vezi ce iei...apoi bati palma...vine taica-tu se intalneste cu taica-su si baga socoteli...da cu plus iei nu da iti vezi de treaba...cateodata te casatoresti prea devreme...si aici te mai poti sa te casatoresti inca de vreo trei ori...da trebuie sa le dai la toate la fel...intr-o zi te culci cu una, in alta zi cu alta la fiecare la fel...la una ii cumperi batic trebuie sa le cumperi la toate...si tot asa...”
Ce sa zic m-a cam bulversat stilul lor de casatorie...nu stiam ca la indieni e asa...aranjata treaba...si de sex inainte de casatorie nici nu poate fi vorba...te la mana ta in asa situatiune...
Tocmai indienii astia cu Taj Mahalu’, cu Kamasuthra, cu templele lor inchinate dragostei, cu tantra, cu mantra si alte alea, tocmai ei sa se iubeasca asa la fe-fe?...sa se iubesca da dinainte aranjat si fara sa stie cu cine?...
Cand se casatoresc traditional si nu din dragoste toti socrii, frati, veri pun umaru la sprijin...si bunastarea familiei noi constituite...asta avantaj! Dezavantaj e ca si toate deciziile se iau de catre familie...nu de catre tine...
Cam asta e si cu India; m-a dezamagit...
PS:...la astia la hindusi mortii, cum probabil stiti...se ard; acu vreo 50 de ani, cand murea sotu’ se ardea si sotia...(sa nu arda focu ala degeaba)...epifania ii cat casa!!! Pai pe hoasca nu aveau cum sa o mai combine o data ca nu mai avea cine, si apoi de ce sa platesti doi fochisti...
Etichete:
arab,
casatorie,
cultura,
dragostea lu Dumnezeu,
geologie,
india,
kama suthra,
taj mahal,
yemenit
|
0
comentarii
Moldovan in Yemen.
Dupa cum spuneam mai devreme a trebuit sa ma trezesc cu noaptea in cap pentru a ajunge la aeroport si a lua avionul spre Ryan…
Ryan are aeroportul pe o plaja. Se aterizeaza doar daca nu a fost furtuna in larg si daca nu sunt valuri mari pentru a lua pista…
Ajung in aeroport. Suntem cu totul cinci:mare boss pe aici, italianu, un Yemeni si un Indian. Ne asteapta doua masini…
Dar sunt probleme nu a venit armata. Asta cica e pentru mine. Trebuie de aici sa mai mergem prin desert vreo 5 ore… Am cu mine un soldat. Cam slabutz el asa, da’ a fost si bolnavior…ma gandesc ca daca ma tip o data la el se pierde… Halal paza si la astia…mi se spune cu entuziasm ca acu vreo saptamana unu s-a enervat si a omorat un American, doi canadieni, un neamt si unu de al lor ca era in cale, apoi s-a sinucis…si toate astea pentru ca se certase cu unu din canadieni…nebuni nu?
In fine imi revin din starea in care ma bagase povestirea…ma informeaza ca nu am voie sa am camera asupra mea, cand trecem pe la un punct de control si ca va trebui sa o ascund…
Pornim in sfarsit dupa ce am stat in soare vreo ora jumate…vremea e naspa tocmai plecasem din Romania, unde gradele erau vecine de zero si ajunsesem aici in Ryan la vreo 33 de grade si cu o umezeala mare…curgea apa de pe mine... astia poarta niste fuste lungi parca abia au iesit de la dus sa nu sa opareasca la fudulii…eu eram cu gecutza…
Ne indepartam de mare si incepem sa urcam spre podisul inalt. Peisajul e de vis…vorba unui prieten: ceva enorm…canioane pe care le urcam pe singura sosea asfaltata; trecem de mai multe puncte de control… ajungem la un restaurant; un popas, un fel de Canay, unde poti si sa mananci, si sa te pisi si sa ti cumperi o camila…sau ceva symbolic…
Soferul si militarii imi spun ca trebuie sa imbuce ceva ca nu mai pot rezista fara mancare…
Sfaturile mele de pe avion, cand am vorbit cu o frantuzoica si care me-a spus sa am grija unde mananc si mai ales ce mananc…ca salmonella si alte rubedenii de ale ei is cat casa pe aici…creste salmonella prin Yemen cat porcu pe la noi…s-a facut anu asta…
Ma duc sa mi iau tigari, in timp ce companionii mei s-au si instalat la masa si isi asteapta haleala care se face oleaca mai colea unde-s mustele mai grase…
Trec pe langa unu cu o masuta, daca va mai amintiti asa prin 90 cum stateau tiganii cu seminte si bomboane de zahar, asta avea masa acoperita cu o panza nelasand sa se vada ce are de fapt de vanzare…ma opreste si ma trage de maneca mai aproape de taraba…da panza la o parte si ce sa vezi pistoale tata!!! De vanzare mai mari, mai mititele cam la vreo 200 de euro buc si bonus primul incarcator plin... valeu!!! si scot un tipat scurt…pe mine astia la punctele de control ma cauta de camere de filmat si astia vand mai incolo la un scuipat distanta pistoale si pusti…
Am refuzat oferta aratandu-i semnul flower-power si improscandu-l cu un “peace-day” printre dinti…
Am continuat sa ma duc sa mi iau tigari…mi am luat Rothmans made in Yemen. Tari cu draci, nu asa si iuti parka erau Camel fara filtru…
Am luat si o nuca de cocos verde pe care mi a taiat-o vanzatorul si din care am baut laptele…bun ce sa mai zic mai ales ca era vreo 20 de centi…
Gata am imbarcat si am pornit…mai departe ajungem undeva sus pe la vreo 1500 m deasupra marii si urmarim soseaua care e singurul punct de alta culoare in peisaj Masinile trec rar pe aici…si cand trec is pline se mai opresc asa pe mijloc, soferii isi mai dau buna ziua…isi mai povestesc viata…
Dupa vreo 3 ore si jumate iesim de pe asfalt si trecem pe off-road…soferu inca e tot in jur de 120 km pe ora chiar daca nu e drum e Toyota Land-Cruiser 4x4…sa ne traiasca…amortizoarele cam tari…se batatoreste toata “coaja de portocala” de pe o buca…
Frumos desertul…Se vad pe langa drum si cateva camile…
Ajungem in sfarsit in perimetru… urmeaza un control amanuntit…in bagaje…ni se inventariaza electronicele…camera, memorii, laptop…masina de tuns…flash-memory…
Suntem doar trei europeni aici din care doar doi albi…campul e pazit si regulile de plimbare sunt stricte…atata spatiu si cateodata te simti ca in lagar…nu prea poti sa mergi singur pe nicaieri mai ales pentru un European…trebuie scris..patalama la mana…
De cum am ajuns, ca fiecare moldovean, am intrebat de restaurant desigur. Mi s-a spus ca e unul pentru chinezi si Yemeni si unu pentru mine italian si francez. Avem deci bucatarul nostru…bun asa!…da pana la urma mi-a iesit pe ochi de vreo 7 zile mananc pui si vacutza cu orez si variatiuni pe tema data: pui cu curry si orez, pui si orez cu curry…vreau o bucata de slana de aia de a noastra ca sapunu…
Ca sa ajung unde e nevoie…imi trebuie un militar, un sofer si o masina…asa ca infiecare zi intarzii pentru ca ori militaru e la rugaciune, ori soferu’...de la un timp m-am plictisit si am inceput sa merg cu autobuzul...in care eu sunt undeva la mijloc...in jumatatea din fata stau arabii...iar in cea din spate stau chinezii...apogeul se atinge cand incep lectiile de limba si cultura araba respectiv chineza predate de unii celorlalti...si invers...
E jale!!!...doua limbi asa melodice...araba: limba care cand e vorbita seamana cu sunetele scoase in dimineata de mahmureala iar cealalta, chineza, cu tipetele scoase atunci cand cineva iti da foc cu bricheta la cioc...(prietenii stiu de ce)...ce mai, ca si cum te-ar arde cineva...si mai si chinezii nu pronunta „R” ei au ceva asemanator ca atunci cand iti sare cd-ul...
Dupa juma de ora de mers si cu atata fonetica nu te mai intelegi nici in gand pe tine insuti...
Ce mai m-am ajuns toti se poarta cu mine ca si cu oul...”urmeaza sa va cada un puf!”...militari escorta, sofer, bucatar, ma simt ca un sef de stat de lume a treia, de prin Africa...mai grav e ca a inceput sa-mi placa...
S-a ajuns moldovanu’...dar stiti de ce pentru ca si astia au auzit ca „cine se pune cu frate moldovan giu nu iesa”!!!
PS: Oare ce face Janet Jackson amuia?
Ryan are aeroportul pe o plaja. Se aterizeaza doar daca nu a fost furtuna in larg si daca nu sunt valuri mari pentru a lua pista…
Ajung in aeroport. Suntem cu totul cinci:mare boss pe aici, italianu, un Yemeni si un Indian. Ne asteapta doua masini…
Dar sunt probleme nu a venit armata. Asta cica e pentru mine. Trebuie de aici sa mai mergem prin desert vreo 5 ore… Am cu mine un soldat. Cam slabutz el asa, da’ a fost si bolnavior…ma gandesc ca daca ma tip o data la el se pierde… Halal paza si la astia…mi se spune cu entuziasm ca acu vreo saptamana unu s-a enervat si a omorat un American, doi canadieni, un neamt si unu de al lor ca era in cale, apoi s-a sinucis…si toate astea pentru ca se certase cu unu din canadieni…nebuni nu?
In fine imi revin din starea in care ma bagase povestirea…ma informeaza ca nu am voie sa am camera asupra mea, cand trecem pe la un punct de control si ca va trebui sa o ascund…
Pornim in sfarsit dupa ce am stat in soare vreo ora jumate…vremea e naspa tocmai plecasem din Romania, unde gradele erau vecine de zero si ajunsesem aici in Ryan la vreo 33 de grade si cu o umezeala mare…curgea apa de pe mine... astia poarta niste fuste lungi parca abia au iesit de la dus sa nu sa opareasca la fudulii…eu eram cu gecutza…
Ne indepartam de mare si incepem sa urcam spre podisul inalt. Peisajul e de vis…vorba unui prieten: ceva enorm…canioane pe care le urcam pe singura sosea asfaltata; trecem de mai multe puncte de control… ajungem la un restaurant; un popas, un fel de Canay, unde poti si sa mananci, si sa te pisi si sa ti cumperi o camila…sau ceva symbolic…
Soferul si militarii imi spun ca trebuie sa imbuce ceva ca nu mai pot rezista fara mancare…
Sfaturile mele de pe avion, cand am vorbit cu o frantuzoica si care me-a spus sa am grija unde mananc si mai ales ce mananc…ca salmonella si alte rubedenii de ale ei is cat casa pe aici…creste salmonella prin Yemen cat porcu pe la noi…s-a facut anu asta…
Ma duc sa mi iau tigari, in timp ce companionii mei s-au si instalat la masa si isi asteapta haleala care se face oleaca mai colea unde-s mustele mai grase…
Trec pe langa unu cu o masuta, daca va mai amintiti asa prin 90 cum stateau tiganii cu seminte si bomboane de zahar, asta avea masa acoperita cu o panza nelasand sa se vada ce are de fapt de vanzare…ma opreste si ma trage de maneca mai aproape de taraba…da panza la o parte si ce sa vezi pistoale tata!!! De vanzare mai mari, mai mititele cam la vreo 200 de euro buc si bonus primul incarcator plin... valeu!!! si scot un tipat scurt…pe mine astia la punctele de control ma cauta de camere de filmat si astia vand mai incolo la un scuipat distanta pistoale si pusti…
Am refuzat oferta aratandu-i semnul flower-power si improscandu-l cu un “peace-day” printre dinti…
Am continuat sa ma duc sa mi iau tigari…mi am luat Rothmans made in Yemen. Tari cu draci, nu asa si iuti parka erau Camel fara filtru…
Am luat si o nuca de cocos verde pe care mi a taiat-o vanzatorul si din care am baut laptele…bun ce sa mai zic mai ales ca era vreo 20 de centi…
Gata am imbarcat si am pornit…mai departe ajungem undeva sus pe la vreo 1500 m deasupra marii si urmarim soseaua care e singurul punct de alta culoare in peisaj Masinile trec rar pe aici…si cand trec is pline se mai opresc asa pe mijloc, soferii isi mai dau buna ziua…isi mai povestesc viata…
Dupa vreo 3 ore si jumate iesim de pe asfalt si trecem pe off-road…soferu inca e tot in jur de 120 km pe ora chiar daca nu e drum e Toyota Land-Cruiser 4x4…sa ne traiasca…amortizoarele cam tari…se batatoreste toata “coaja de portocala” de pe o buca…
Frumos desertul…Se vad pe langa drum si cateva camile…
Ajungem in sfarsit in perimetru… urmeaza un control amanuntit…in bagaje…ni se inventariaza electronicele…camera, memorii, laptop…masina de tuns…flash-memory…
Suntem doar trei europeni aici din care doar doi albi…campul e pazit si regulile de plimbare sunt stricte…atata spatiu si cateodata te simti ca in lagar…nu prea poti sa mergi singur pe nicaieri mai ales pentru un European…trebuie scris..patalama la mana…
De cum am ajuns, ca fiecare moldovean, am intrebat de restaurant desigur. Mi s-a spus ca e unul pentru chinezi si Yemeni si unu pentru mine italian si francez. Avem deci bucatarul nostru…bun asa!…da pana la urma mi-a iesit pe ochi de vreo 7 zile mananc pui si vacutza cu orez si variatiuni pe tema data: pui cu curry si orez, pui si orez cu curry…vreau o bucata de slana de aia de a noastra ca sapunu…
Ca sa ajung unde e nevoie…imi trebuie un militar, un sofer si o masina…asa ca infiecare zi intarzii pentru ca ori militaru e la rugaciune, ori soferu’...de la un timp m-am plictisit si am inceput sa merg cu autobuzul...in care eu sunt undeva la mijloc...in jumatatea din fata stau arabii...iar in cea din spate stau chinezii...apogeul se atinge cand incep lectiile de limba si cultura araba respectiv chineza predate de unii celorlalti...si invers...
E jale!!!...doua limbi asa melodice...araba: limba care cand e vorbita seamana cu sunetele scoase in dimineata de mahmureala iar cealalta, chineza, cu tipetele scoase atunci cand cineva iti da foc cu bricheta la cioc...(prietenii stiu de ce)...ce mai, ca si cum te-ar arde cineva...si mai si chinezii nu pronunta „R” ei au ceva asemanator ca atunci cand iti sare cd-ul...
Dupa juma de ora de mers si cu atata fonetica nu te mai intelegi nici in gand pe tine insuti...
Ce mai m-am ajuns toti se poarta cu mine ca si cu oul...”urmeaza sa va cada un puf!”...militari escorta, sofer, bucatar, ma simt ca un sef de stat de lume a treia, de prin Africa...mai grav e ca a inceput sa-mi placa...
S-a ajuns moldovanu’...dar stiti de ce pentru ca si astia au auzit ca „cine se pune cu frate moldovan giu nu iesa”!!!
PS: Oare ce face Janet Jackson amuia?
Subscribe to:
Posts (Atom)
Subscribe To
Posts
All Comments
Subscribe To
Posts
All Comments