About Me
Tuesday, September 11, 2007
…A la Vanessa…
9:04 PM | 
Publicat de
radu bailau
...am aceeasi camera...au reparat aerul conditionat...am si pe cald acuma...oricum imi luasem pijamalutele din „coton” grosutz si o caciula pentru vremuri degreba varsatoare de muci in batiste mentolate...
...intr-o seara cum nu prea a fost activitate am pornit-o vreo patru flacai sa bem o bere...cica unu’ din noi stie asa baruri asa prin apropiere doar de mers vreo cinspe’ minute pe jos pe drumu de nisip... pornim cu elan la gandu unei beri reci... ne oprim la Charlene care e ceva...nu-i nici casa cu prispa unde sunt niste scaune vechi si niste mese cu musama albastra nici terasa cu dormitor atasat...e ca un grajd. Bem o bere asa la botu’ calului cum se zice mai pe la noi si apoi mergem mai departe mai la civilizat...
...ajungem „A la Vanessa” cum ar fi la noi un „La Georgel”...cautam sa gasim patru scaune care sunt intregi...se gaseste, ne punem pe terasa...vine noaptea si e cam suicidal sa stam poe terasa dar noroc ca unu dintre noi are asa spray si ne parfumam toti contra tantarilor... se ia prima bere... o vedem si pe Vanessa...vine la noi la masa sta de vorba se fac glumite...asa cat pentru un bacsis mai mare la sfarsit... mai vrem o bere e randul meu dau sa strig si imi dau seama ca nu stiu sa o fac...imi zic astia striga „Vanessa”, da dar era unu cu cuc, ma uit la astia mirat nu ca cica asa se face nu conteaza cine e tu trebuie sa strigi proprietaru’...daca era Georgel strigai Georgel cu toate ca poate pe chelnerita o chema Emilia...strig eu Vanessa si vine baiatu’ cer in patru gata ciocnite ca nu-i timp de zabava...
...eram asa in povesti care mai de care...se incepea de acum de politica nu mai simteam nici tantarii, cand deodata tace si muzica, se ia si lumina de la becu’ de 75 de watts,ce mai bezna...iese Vanessa in prag si striga dandu-i niste bani sa ia asta o cartela...eu nedumerit ce pocnetu astia nu mai au curent si suna pe undeva trebuie neaparat sa vorbeasca la telefon...dupa aia aflu ca aici curentu e platit „prepaid”...adictelea cum ar veni daca nu bagi cartela ramai fara lumina...contoaru e cu tastatura ca la telefon...ingenios macar vezi exact ce si cum platesti nu ca la noi...nu ai chef sa nu platesti azi lumina nu te incarci...poti sa mai suni pe vreun prieten sa i spui „Ba, Fratioare, incarca ma si pe mine cu ceva curent, asa pe vreo doua zile, ca o facut nevasta mea un bors si am nevoie de frigider, ca pe caldura asta se acreste.”
...ne-am intors la Vanessa si a doua seara...de data asta si cu o lanterna...ne am gandit ca poate o fu zi moarta si atunci nu-s bani de cartela...din nou ne intampinat si aceleasi glumite si aceleasi zambete aducatoare de bacsis...din pacate ne intampinat cu aceeasi imbracaminte...ceea ce ne facut sa zambim doar ca sa avem motiv a respira pe gura si nu pe nas...acu inteleg de ce pe astia nu ii mananca tantaru’: greu de patruns...
...intr-o seara cum nu prea a fost activitate am pornit-o vreo patru flacai sa bem o bere...cica unu’ din noi stie asa baruri asa prin apropiere doar de mers vreo cinspe’ minute pe jos pe drumu de nisip... pornim cu elan la gandu unei beri reci... ne oprim la Charlene care e ceva...nu-i nici casa cu prispa unde sunt niste scaune vechi si niste mese cu musama albastra nici terasa cu dormitor atasat...e ca un grajd. Bem o bere asa la botu’ calului cum se zice mai pe la noi si apoi mergem mai departe mai la civilizat...
...ajungem „A la Vanessa” cum ar fi la noi un „La Georgel”...cautam sa gasim patru scaune care sunt intregi...se gaseste, ne punem pe terasa...vine noaptea si e cam suicidal sa stam poe terasa dar noroc ca unu dintre noi are asa spray si ne parfumam toti contra tantarilor... se ia prima bere... o vedem si pe Vanessa...vine la noi la masa sta de vorba se fac glumite...asa cat pentru un bacsis mai mare la sfarsit... mai vrem o bere e randul meu dau sa strig si imi dau seama ca nu stiu sa o fac...imi zic astia striga „Vanessa”, da dar era unu cu cuc, ma uit la astia mirat nu ca cica asa se face nu conteaza cine e tu trebuie sa strigi proprietaru’...daca era Georgel strigai Georgel cu toate ca poate pe chelnerita o chema Emilia...strig eu Vanessa si vine baiatu’ cer in patru gata ciocnite ca nu-i timp de zabava...
...eram asa in povesti care mai de care...se incepea de acum de politica nu mai simteam nici tantarii, cand deodata tace si muzica, se ia si lumina de la becu’ de 75 de watts,ce mai bezna...iese Vanessa in prag si striga dandu-i niste bani sa ia asta o cartela...eu nedumerit ce pocnetu astia nu mai au curent si suna pe undeva trebuie neaparat sa vorbeasca la telefon...dupa aia aflu ca aici curentu e platit „prepaid”...adictelea cum ar veni daca nu bagi cartela ramai fara lumina...contoaru e cu tastatura ca la telefon...ingenios macar vezi exact ce si cum platesti nu ca la noi...nu ai chef sa nu platesti azi lumina nu te incarci...poti sa mai suni pe vreun prieten sa i spui „Ba, Fratioare, incarca ma si pe mine cu ceva curent, asa pe vreo doua zile, ca o facut nevasta mea un bors si am nevoie de frigider, ca pe caldura asta se acreste.”
...ne-am intors la Vanessa si a doua seara...de data asta si cu o lanterna...ne am gandit ca poate o fu zi moarta si atunci nu-s bani de cartela...din nou ne intampinat si aceleasi glumite si aceleasi zambete aducatoare de bacsis...din pacate ne intampinat cu aceeasi imbracaminte...ceea ce ne facut sa zambim doar ca sa avem motiv a respira pe gura si nu pe nas...acu inteleg de ce pe astia nu ii mananca tantaru’: greu de patruns...
Etichete:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Subscribe To
Posts
Comments
Subscribe To
Posts
Comments
0 comentarii:
Post a Comment