About Me
Tuesday, September 11, 2007
….Reţeta zilei: ”Brochette de Python”….
9:08 PM | 
Publicat de
radu bailau
... Reţeta zilei: Brochette de Python - se prinde una bucată piton; se taie bucăţi mici apoi se pregăşte focu’, nici prea pălălaie ca nu-i bun, se arde si se usucă sucu’; apoi mai pui langă cărniţă şi un avocado si o juma’ de ceapă şi apoi lângă o bere de aia bună; se serveşte cât e cald...
… “Brochette de python”, pentru cei de la Centrul Cultural German, vecinii lor de la Juridic şi British Council, pe româneşte înseamna: “frigărui de piton”…
…Să purced în a povesti cu cine şi mai ales cu ce şi cum se întâmplă…
…vin dăunăzi, pe la asfinţit, în tabăra de bază de aici de prin “Africile” mele… hărmălaie, zornăială, strigături, fluierături…
...ce se întămplase… un piton care ne a pus la dispoziţie teritoriul lui pentru a ne pune toate cele folositoare, de la camere, până la parcare şi altele, a avut proasta inspiraţie să vadă ce şi cum se mai întâmplă prin zona lui şi trecu aşa pe o latură de tabară să ajungă şi el la altă baltă... şi l-au zărit aştia şi păcatu’ lui era că erau şi nemâncaţi aşa mai pe seară... şi iaraşi păcat a fost că erau cam sătui de vită... şi numa’ ce vad pe unu că ţipa, altu’ că pune mâna pe machette şi dă i după dansu’ şi iei urma că scapă...
...din prima eu nu m-am prins care-i şpilul... mă aşteptam ca aştia să fi sărit să prindă monstru’ că era prin camp şi se temeau să nu intre prin ceva camere şi să te strângă de gât aşa când dormi... da’ nici pomeneală, ei erau mânaţi de maţu’ gol... şi de oportunitate: în oraş plăteai gros ca să îmbuci aşa şarpe pe la vreun restaurant cu specific african... nu se putea rata aşa pomană...
... dacă s-ar fi întâmplat in Vulturesti, judeţu’ Vaslui ar fi sunat cam aşa: -„Uăi Clement, tu vezi acolo?”...”-Ci vrai Uă, Francois?...Ci-ţi trebe?”...”–Uăi, uite un piton!”...”–Undi, Uă?”...”–Uite-l Uăi, acolo!”...şi Francois arată cu degetul către tufele apropiate... pitonul încă adulmeca aerul şi se mişca molcom... mai apar şi alţii când aud cuvântul piton... Clement:”-Uăi, io îmi bag picioarele mă duc să văd şi poate îl prind! Care se mai bagă, că nu dovedesc singur... Francois:”-Stai aşa că vin şi eu, să mai aduc şi pe James...James!!! Uăi James, hai că-i rost de frigărui... vină încoaci... ia şi cuţitu’”... James, Francois, Clement şi încă doi pe care nu-i ştiu după nume se bagă în tufişuri după saracu şarpe... ăsta mare şi el, gros cam cât braţu’ meu şi pe deasupra unde mai pui că era şi lunguţ... îl caută... încep să taie iarba pentru a vedea şi mai bine... îl prind, acu’ greu de abia începe... se aud înjurături: „-Ţine Uăi, de acolo... Prinde tu de aici... Ai grijă că se răsuceşte... nu da drumu’ la coadă, că ne strânge pe toţi!... Clement ţine de cuţit, prinde dăi la cap... Uăi Francois, asta îi hal de macetă, ci ai tu aici...nu vezi că nu taie... ascute-o bre şi tu mai bine... Uăi James, nu mai vorbi atât şi bagă-te la tăiat... Da, eu zic să-i taiem întai capu’ că pi urmă îl ducem noi aşa afară din iarbă... Termină-l mai repede că am dat peste nişte furnici de astea roş’ te chişcă şi apoi mori scărchinându-te...
... în sfârşit careva îi taie capu’ bestiei... începe a se zvârcoli, da’ nu-i nica... bine că moare acuşica... îl scot afară bravii noştri vânători de pitoni...
... se şi pun la cale menu-ri alese... care mai de care cu idei şi fantezii gastronomice pe bază de şarpe... se hotărâşte că până la urma îi mai bine să facă un foc pe plajă şi să-l facă grătar... frigărui mai bine zis... sar baieţii, se mişca cu talent şi adună repejor tot felul de uscături aduse de ocean şi încropesc un foc...mai încolo unu’ dihoacă şarpele... aşa pe nisip... scoate maţele, îl taie în bucăţi mai mici, de pus la frigare... se adună o ceată de vreo 20 haiduci de aştia africani... tăt mândri de ei, cu ce-au facut... si se pun pe povestit... se reconstituie firul acţiunii de prindere şi cum şase, dintre ei, cei mai băftoşi şi mai bărbaţi, desigur, au reuşit să o facă...
...se mâncă bine ce să spun...
...mă retrag oarecum oripilat de evenimentele la care am asistat... păi ia să fi venit aştia din Vultureşti, acu’ pe secetă, dupa ce şi au vândut şi vaca să fi mâncat şarpe...Ei?! Păi nu sărea WWF cu tot cu ursu’ panda de pe stemă, aşa un metru în sus că pitonu’ îi şarpe pe roşu, adictălea, pe cale de dispariţie?!... să răsucea, cred că, şi Brigit Bardo, chiar dacă, nu prea avea legătură cu câinii, se făceau aşa ad-hoc câteva... aici nica... obişnuinţă... dacă mai era Steve Irwin, fie-i crocodilu’ iertat, în viaţă plângea în el şi inima lui înţepată de coada peştanului...
… “Brochette de python”, pentru cei de la Centrul Cultural German, vecinii lor de la Juridic şi British Council, pe româneşte înseamna: “frigărui de piton”…
…Să purced în a povesti cu cine şi mai ales cu ce şi cum se întâmplă…
…vin dăunăzi, pe la asfinţit, în tabăra de bază de aici de prin “Africile” mele… hărmălaie, zornăială, strigături, fluierături…
...ce se întămplase… un piton care ne a pus la dispoziţie teritoriul lui pentru a ne pune toate cele folositoare, de la camere, până la parcare şi altele, a avut proasta inspiraţie să vadă ce şi cum se mai întâmplă prin zona lui şi trecu aşa pe o latură de tabară să ajungă şi el la altă baltă... şi l-au zărit aştia şi păcatu’ lui era că erau şi nemâncaţi aşa mai pe seară... şi iaraşi păcat a fost că erau cam sătui de vită... şi numa’ ce vad pe unu că ţipa, altu’ că pune mâna pe machette şi dă i după dansu’ şi iei urma că scapă...
...din prima eu nu m-am prins care-i şpilul... mă aşteptam ca aştia să fi sărit să prindă monstru’ că era prin camp şi se temeau să nu intre prin ceva camere şi să te strângă de gât aşa când dormi... da’ nici pomeneală, ei erau mânaţi de maţu’ gol... şi de oportunitate: în oraş plăteai gros ca să îmbuci aşa şarpe pe la vreun restaurant cu specific african... nu se putea rata aşa pomană...
... dacă s-ar fi întâmplat in Vulturesti, judeţu’ Vaslui ar fi sunat cam aşa: -„Uăi Clement, tu vezi acolo?”...”-Ci vrai Uă, Francois?...Ci-ţi trebe?”...”–Uăi, uite un piton!”...”–Undi, Uă?”...”–Uite-l Uăi, acolo!”...şi Francois arată cu degetul către tufele apropiate... pitonul încă adulmeca aerul şi se mişca molcom... mai apar şi alţii când aud cuvântul piton... Clement:”-Uăi, io îmi bag picioarele mă duc să văd şi poate îl prind! Care se mai bagă, că nu dovedesc singur... Francois:”-Stai aşa că vin şi eu, să mai aduc şi pe James...James!!! Uăi James, hai că-i rost de frigărui... vină încoaci... ia şi cuţitu’”... James, Francois, Clement şi încă doi pe care nu-i ştiu după nume se bagă în tufişuri după saracu şarpe... ăsta mare şi el, gros cam cât braţu’ meu şi pe deasupra unde mai pui că era şi lunguţ... îl caută... încep să taie iarba pentru a vedea şi mai bine... îl prind, acu’ greu de abia începe... se aud înjurături: „-Ţine Uăi, de acolo... Prinde tu de aici... Ai grijă că se răsuceşte... nu da drumu’ la coadă, că ne strânge pe toţi!... Clement ţine de cuţit, prinde dăi la cap... Uăi Francois, asta îi hal de macetă, ci ai tu aici...nu vezi că nu taie... ascute-o bre şi tu mai bine... Uăi James, nu mai vorbi atât şi bagă-te la tăiat... Da, eu zic să-i taiem întai capu’ că pi urmă îl ducem noi aşa afară din iarbă... Termină-l mai repede că am dat peste nişte furnici de astea roş’ te chişcă şi apoi mori scărchinându-te...
... în sfârşit careva îi taie capu’ bestiei... începe a se zvârcoli, da’ nu-i nica... bine că moare acuşica... îl scot afară bravii noştri vânători de pitoni...
... se şi pun la cale menu-ri alese... care mai de care cu idei şi fantezii gastronomice pe bază de şarpe... se hotărâşte că până la urma îi mai bine să facă un foc pe plajă şi să-l facă grătar... frigărui mai bine zis... sar baieţii, se mişca cu talent şi adună repejor tot felul de uscături aduse de ocean şi încropesc un foc...mai încolo unu’ dihoacă şarpele... aşa pe nisip... scoate maţele, îl taie în bucăţi mai mici, de pus la frigare... se adună o ceată de vreo 20 haiduci de aştia africani... tăt mândri de ei, cu ce-au facut... si se pun pe povestit... se reconstituie firul acţiunii de prindere şi cum şase, dintre ei, cei mai băftoşi şi mai bărbaţi, desigur, au reuşit să o facă...
...se mâncă bine ce să spun...
...mă retrag oarecum oripilat de evenimentele la care am asistat... păi ia să fi venit aştia din Vultureşti, acu’ pe secetă, dupa ce şi au vândut şi vaca să fi mâncat şarpe...Ei?! Păi nu sărea WWF cu tot cu ursu’ panda de pe stemă, aşa un metru în sus că pitonu’ îi şarpe pe roşu, adictălea, pe cale de dispariţie?!... să răsucea, cred că, şi Brigit Bardo, chiar dacă, nu prea avea legătură cu câinii, se făceau aşa ad-hoc câteva... aici nica... obişnuinţă... dacă mai era Steve Irwin, fie-i crocodilu’ iertat, în viaţă plângea în el şi inima lui înţepată de coada peştanului...
Etichete:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Subscribe To
Posts
Comments
Subscribe To
Posts
Comments
0 comentarii:
Post a Comment