ridicarea cotidianului la starea filosofica

Nu mai stiu cum sunt pe la noi pe acasa, prin Romania, farmaciile dar sa vedeti cum sunt pe la „noi” pe aci prin Congo...

Intr-o zi ma durea oarece si pleacai spre farmacie sa gasesc o pastila ceva... trebuie reteta nu trebuie reteta...sa ma duc la doctor, la vraciu local, sau la farmazoana... nu stiam... Ce ii drept e si prima data cand se intampla sa ma doara alea alea prin Pointe Noire.

Pentru studentele la juridic trebuie mentionat ca de la penultima postare pe bloguletz si pana amu' m-am mutat cu catel, si cu purcel dar mai ales cu tantar burdujit cu malarie, din prefrumosul Gabon in tara exilului romanesc Congo.... Brazzaville desigur ca-i mai denadejde decat Kinshasa unde isi mai dau drumu la sange...

Deci ca stabiliram locul actiunii plimbarea avu loc asa mai pe zapada pe la noi, mai pe arsita la astia, in Congo...

Ca sa nu o mai lungesc cand sa ajung la farmacie dau cu ochii mai la doi de usa asa puzderie de tarabe care stau toata ziua cu o umbrela sa nu strice seru' fiziologic, cu tot felul de medicamente care mai expirate care mai noi, adica in termen, aduse de prin Europa... Tot felul de la Piafene la cele mai grele hipnotice pana la de astea de puterea ursului... gasesti tot ce vrei vointa si cativa firfirei sa detii... si ti faci o trusa medicala de toata frumusetea....

Acu' stiu eu niste baieti care ofteaza la gandu' ca nu s-a pus asa maxi-taxi direct „camine T.Vladimirescu-bazar Pointe-Noire”, sa aiba si sangele lor parte de un coctail medicamentos mai serios nu tu doar cateun piafen cu vodka ca ii mai greu cu diazepanul...

Ca sa fie cu tot tacamul am si pozele... mie mi-a fost cam greu (spre imposibil) sa le iau si de aceea trebuie sa-i multumesc lui Diane pentru ele...