About Me
Tuesday, September 11, 2007
...in care se povesteste cum am prins ploaie si frigutz pe aici prin desert....
8:53 PM | 
Publicat de
radu bailau
Stateam asa noi si asteptam ceva...si cand colo ce sa vezi...tulai mamei ei de incalzire globala, te plesneste unde te astepti mai putin...incepe mai frate un vant, asa de sa te ia pe sus...si iti baga nisip de asta fin prin tate gaurile, ca atunci cand faci dus parca torni ciment...tat se intareste...ce sa mai: se infunda, tata!!!
Dupa vant se aud tunete si intuneca asa deodata...yemenii panicati...ce se intampla...ei nici la dus nu prea dau drumu ca sa nu se ude d’apai mai ditamai stihia...
Pai sa nu-i injuri de mama pe americani ca numa dansii is de vina („americanii is de vina, bip in gura sa-i bip) ca ei nu au semnat acordul de la Kyoto...
In sfarsit vine ploaia...pentru mine placere mare...ploaie in desert...si ca un japonez de duminica ce sunt, am luat camera cu toti cei sase megapixeli din dotare, si pune-te pe poze, ca cica e cam prima data cand ploua asa de tare pe aici...intre timp astia, arabii, repede se reped la pufoaice...se racise...erau doar vreo 18 grade...ger nu alta...numa’ eu fara nici o grija de frig, (ca tata meu o fu urs polar) ma bucuram de ploaie...
De plouat a plouat vreo patru ceasuri, destul cat sa se umple din nou albiile secate ale raurilor de pe vale...s-a oprit si circulatia pentru ca unele „off-road-uri” is chiar prin aceste albii...
Oricum am facut niste poze misto...
A trecut si asta...a doua zi trebuia sa vina soferu militarii sa ma ia si ma duca in alta loc...doua ore de mers cu masina...
De abia asteptam sa ma duc...am ajuns in camera destul de tarziu...cand ce sa vezi a facut scurt circuit boileru’ care sta pe afara de ploaie si nu era lumina...chem electricianu care imi zice ca e problem ca nu vede acum ce face ca nu-i lumina nu are bec si ca de abia maine poate sa ma rezolve...bine b ine da maine deja calu, respectiv camila, plecase ca nu am sa mai fiu aici si imi trebuie bec sa vad sa impachetez...nu m-am inteles cu asta era high de la drog...chem responsabilul sa vada cum sta treaba si sa cer sa ma mute in alta camera din camp...vine asta imi da alt „room” si imi iau tate tzoalele gramada de prin dulap si ma mut ca unu care de abia l-a evacuat proprietaru ca nu si- a platit chiria...
Pana pe la trei jumate de noapte tot impachetez...si apoi intru in panica ca dimineata trebuie sa vina astia sa ma ia...pe la noua si cat de putin mai am de dormit...imi pun un episod din „Scrubs” ca sa adorm...si bag somn ca migu’...
Dimineata ma trezesc pe la vreo opt sa am timp sa mi mai pun in bagaje si ce a ramas pe afara...de sofer nimic...doar militaru a venit...ma astepta in restaurant...ma duc mananc...bag asa ca pentru drum...doua kile extra...nu se stie niciodata cand te rapesc astia si trebuie sa induri foamea...
Se face unspe’...de sofer nik...miliaru incepe sa-si lipeasca niste abtipilduri pe incarcatorul armei...cred ca e un kalashnikov...luat la second-hand...
Ma uit la un film prost pe un canal de filme gen HBO...ceva Willard: unu e prieten cu un sobolan si cu toata gashka lui de sobolani baieti...nu am inteles mai nik...era asa de neverosimil ca inclin sa cred ca „Metamorfoza” lui Kafka a fost reala...
Se face doua...vine unu si ma anunta ca soferu nu a putut ajunge ca nu poate trece un rau cu masina...si ca nu se stie daca mai vine azi...mi se face rau...m-am trezit dimineata, mi am facut bagajul, acu trebuie sa dezpachetez...incerc sa ii spun militarului in engleza ca nu cred ca mai vine cinva azi...asa ca ar fima bine sa plece...nu intelege nimic...incerc in araba...vorbesc asa multa araba ca transpir sub brat de la atata dialog...
Vine unu si ma scoate din impas...ii explica...si militaru resemnat pleaca....
Imi iau geanta incep sa mi pun inapoi lucrurile in dulap...nu se stie nici daca maine ajunge soferu asta ratacitor...
Se face patru juma’ si ma anunta unu’ ca a venit soferu si ca ma cauta...ce sofer?cum?cand?..d-abia am dezpachetat...totu-i o simulare...totu-i simulare...
Il vad pe asta si imi spune ca a venit sa ma ia...ca a scazut apa si a putut trece...ii spun ca trebuie sa astepte macar o juma de ora cat sa-mi strang lucrurile...
Imi vine sa-i dau palme...asa om perseverent mai rar...pe aici..e pornit de la sase jumate dimineata...de cand s-a cracanat de ziua...dupa mine si nu s-a intors indarat...
Imi iau iara boarfele si le izbesc in geanta...pornim din nou...
Peisajul e icredibil...urcam si coboram versanti...trec prin mai mult de cinci punte de control ale armatei...trecem prin balti traversam torente repezi si adanci...cu emotii...
De la atata emotii imi vin asa si niste nevoi...fiziologice...da cum sa fac sa ii spun la asta sa opreasca ca vreau sa ma pis...ca nu intelege o iota engleza...si nici prin semne pare ca nu intelege ce-i spun...intr-un sfarsit cand apasarea vezicii pisatului era prea mare si am inceput sa ma inverzesc o vazut asta ca ceva nu e in regula si o sunat pe unu care stia engleza si mi l-o dat la telefon...i-am explicat „translatorului” ce si cum si ca trebuie sa opreasca numaidecat ca sa nu explodez...a oprit...am facut...niciodata nu m-am simtit atat de liber...
Nu am putut sa nu ma gandesc la bancu’ ala cu politisti in care vine un turist si-l intreba daca stie pe ce drum sa o ia, in vreo sapte limbi straine...desigur ca nu intelege nimic...iar colegu’ ramane placut surprins de cate limbi vorbea strainu...la care asta in cauza ii replica:”si la ce i-o ajutat?”...
Dupa vant se aud tunete si intuneca asa deodata...yemenii panicati...ce se intampla...ei nici la dus nu prea dau drumu ca sa nu se ude d’apai mai ditamai stihia...
Pai sa nu-i injuri de mama pe americani ca numa dansii is de vina („americanii is de vina, bip in gura sa-i bip) ca ei nu au semnat acordul de la Kyoto...
In sfarsit vine ploaia...pentru mine placere mare...ploaie in desert...si ca un japonez de duminica ce sunt, am luat camera cu toti cei sase megapixeli din dotare, si pune-te pe poze, ca cica e cam prima data cand ploua asa de tare pe aici...intre timp astia, arabii, repede se reped la pufoaice...se racise...erau doar vreo 18 grade...ger nu alta...numa’ eu fara nici o grija de frig, (ca tata meu o fu urs polar) ma bucuram de ploaie...
De plouat a plouat vreo patru ceasuri, destul cat sa se umple din nou albiile secate ale raurilor de pe vale...s-a oprit si circulatia pentru ca unele „off-road-uri” is chiar prin aceste albii...
Oricum am facut niste poze misto...
A trecut si asta...a doua zi trebuia sa vina soferu militarii sa ma ia si ma duca in alta loc...doua ore de mers cu masina...
De abia asteptam sa ma duc...am ajuns in camera destul de tarziu...cand ce sa vezi a facut scurt circuit boileru’ care sta pe afara de ploaie si nu era lumina...chem electricianu care imi zice ca e problem ca nu vede acum ce face ca nu-i lumina nu are bec si ca de abia maine poate sa ma rezolve...bine b ine da maine deja calu, respectiv camila, plecase ca nu am sa mai fiu aici si imi trebuie bec sa vad sa impachetez...nu m-am inteles cu asta era high de la drog...chem responsabilul sa vada cum sta treaba si sa cer sa ma mute in alta camera din camp...vine asta imi da alt „room” si imi iau tate tzoalele gramada de prin dulap si ma mut ca unu care de abia l-a evacuat proprietaru ca nu si- a platit chiria...
Pana pe la trei jumate de noapte tot impachetez...si apoi intru in panica ca dimineata trebuie sa vina astia sa ma ia...pe la noua si cat de putin mai am de dormit...imi pun un episod din „Scrubs” ca sa adorm...si bag somn ca migu’...
Dimineata ma trezesc pe la vreo opt sa am timp sa mi mai pun in bagaje si ce a ramas pe afara...de sofer nimic...doar militaru a venit...ma astepta in restaurant...ma duc mananc...bag asa ca pentru drum...doua kile extra...nu se stie niciodata cand te rapesc astia si trebuie sa induri foamea...
Se face unspe’...de sofer nik...miliaru incepe sa-si lipeasca niste abtipilduri pe incarcatorul armei...cred ca e un kalashnikov...luat la second-hand...
Ma uit la un film prost pe un canal de filme gen HBO...ceva Willard: unu e prieten cu un sobolan si cu toata gashka lui de sobolani baieti...nu am inteles mai nik...era asa de neverosimil ca inclin sa cred ca „Metamorfoza” lui Kafka a fost reala...
Se face doua...vine unu si ma anunta ca soferu nu a putut ajunge ca nu poate trece un rau cu masina...si ca nu se stie daca mai vine azi...mi se face rau...m-am trezit dimineata, mi am facut bagajul, acu trebuie sa dezpachetez...incerc sa ii spun militarului in engleza ca nu cred ca mai vine cinva azi...asa ca ar fima bine sa plece...nu intelege nimic...incerc in araba...vorbesc asa multa araba ca transpir sub brat de la atata dialog...
Vine unu si ma scoate din impas...ii explica...si militaru resemnat pleaca....
Imi iau geanta incep sa mi pun inapoi lucrurile in dulap...nu se stie nici daca maine ajunge soferu asta ratacitor...
Se face patru juma’ si ma anunta unu’ ca a venit soferu si ca ma cauta...ce sofer?cum?cand?..d-abia am dezpachetat...totu-i o simulare...totu-i simulare...
Il vad pe asta si imi spune ca a venit sa ma ia...ca a scazut apa si a putut trece...ii spun ca trebuie sa astepte macar o juma de ora cat sa-mi strang lucrurile...
Imi vine sa-i dau palme...asa om perseverent mai rar...pe aici..e pornit de la sase jumate dimineata...de cand s-a cracanat de ziua...dupa mine si nu s-a intors indarat...
Imi iau iara boarfele si le izbesc in geanta...pornim din nou...
Peisajul e icredibil...urcam si coboram versanti...trec prin mai mult de cinci punte de control ale armatei...trecem prin balti traversam torente repezi si adanci...cu emotii...
De la atata emotii imi vin asa si niste nevoi...fiziologice...da cum sa fac sa ii spun la asta sa opreasca ca vreau sa ma pis...ca nu intelege o iota engleza...si nici prin semne pare ca nu intelege ce-i spun...intr-un sfarsit cand apasarea vezicii pisatului era prea mare si am inceput sa ma inverzesc o vazut asta ca ceva nu e in regula si o sunat pe unu care stia engleza si mi l-o dat la telefon...i-am explicat „translatorului” ce si cum si ca trebuie sa opreasca numaidecat ca sa nu explodez...a oprit...am facut...niciodata nu m-am simtit atat de liber...
Nu am putut sa nu ma gandesc la bancu’ ala cu politisti in care vine un turist si-l intreba daca stie pe ce drum sa o ia, in vreo sapte limbi straine...desigur ca nu intelege nimic...iar colegu’ ramane placut surprins de cate limbi vorbea strainu...la care asta in cauza ii replica:”si la ce i-o ajutat?”...
Etichete:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Subscribe To
Posts
Comments
Subscribe To
Posts
Comments
1 comentarii:
Excelent!Am ras ca de obicei..nu iti pierzi din farmecul personal...adica umorul!:))
Post a Comment