About Me
Tuesday, September 11, 2007
...in care se face povestire cum am trecut ecuatorul...
8:54 PM | 
Publicat de
radu bailau
….Cat e gluma e panarama, dar am cam plecat pana aproape de Congo. Mai exact asa la un scuipat mai la deal sau cum zice pe aici Badea Africanu la un zbor de tantar datator de malaria, in Gabon.
Da intai sa va zic cum am purces…pana una alta ajung pe Henri Coanda…aici scot documentele, invitatii ordine de misiune, alea, alea…bilet, pasaport…si initiez procedura de imbarcare, cel putin vreau…iese una somnoroasa, mai somnoroasa decat mine, care nu am dormit deloc pe maxi taxi, ca am avut emotii si nici nu m-am putut odihni ca aveam centura si stateam stramb(prietenii stiu de ce)…imi ia asta pasaportul si zice ca nu poate sa mi dea biletul ca nu am viza de Gabon…o intreb sa mi dea si mie adresa de la ambasada Gabonului la Bucuresti si eu ma duc si il trezesc pe ambasador, ii dau pietre in geam, si rezolv cu viza…
Zice sec ca nu stie…asta ii zic si eu ca trebuie sa mai vanda astia inca multe banana sau maimute cu curu’ rosu, sa-si faca bani de cumparat asa casa pentru ambasada… Incerc sa-i mai explic inca o data caseritei, ca nu mi trebuie viza ca mi–o da agentul cand ajung in Libreville…ea nu si nu; ca sistemu’ ei nu o lasa sa faca asa o ilegalitate…nu se poate si ca trebuie sa se faca nush’ce ora sa se mai trezeasca inca cineva, “mai superior” la decizie si la “fonctie” ca sa vedem ce putem face…
Astept inca vreo 20 de min se trerzeste inca una…si totu se rezolva cat ai zice peste…eu ma enervez..ca puteam sa stau cuminte si sa beau ceva decat sa pazesc bagajele....
In sfarsit trec de toti cu filtrele lor cu tot....si ajung la avion...
Prima schimbare e in Paris....dar din cauza ca la noi ploua avionu nu poa’ sa zboare si mai fac niste integrame la bord pentru inca vreo ora...altii scot sandwichu’ cu salam...ca se facu o putoare... si tata asta, in avion atmosfera presurizata...vrand nevrand o inspirai....
Ajung in Paris si trebuie sa iau fugutza alt avion...pleaca intr-o ora...dai si intreaba pe unde te duci....in sfarsit aflu ca trebuie sa iau un autobuz (un fel de 28 la noi la Iasi) care sa ma duca la terminalul cu pricina...
Si conduce frate asta vreo 45 de minute ca am crezut ca am luat vreun personal...ma si gandeam ca nu il mai prind cand ajung si cu ghita asta cu autobuzu dupa ce m-a plimbat prin aeroport de m-a ametit...fug repede spre avion...
E unu de asta mare...serviciile sunt bune pe Air France sa tot zbori...mai rau e pe KLM...si nu stiu de ce ca tot ei o au...
Urc in avion, trec de clasa intai...la ce scaune au astia, bashtanutzii, cred ca le da si icre negre...
Apoi ajung la mine...bezna!!!...aproape numa negri...oficiali, ca la banii asti gabonezii de rand isi iau casa...ma asez si am noroc ca stau cu doi rusi...astia s-au pornit de vreo trei zile si tot zboara ca stau olecutza mai jos de Sahalin...pentru cei de la juridic, Sahalin ii pe partea cealalta aproape de Japonia...
Incepem sa vorbim, ne servim cu bomboane...eu pe ei cu ceva mentol si eucalipt, astia imi dau niste bomboane de tipul unor margele...maruntele, ca am crezut ca mi dau sa mananc icre rosii...
Se bea sampanie, si de la al treilea pahar incepem sa vorbim politica...ei cu „mama” Rusia, eu cu Romanica...care-i mai tare la baut: Putin al lor sau Vacaroiu al nostru...castigam si acasa si in deplasare cu Vacaroiu; pararea mea !!...
Bagam filme...eu ma uit la Moliere...un film fain frantuzesc, in care ni se prezinta cum una din lucrarile lui Moliere a fost pe bune facuta, dupa ce dramaturgului i-a cazut cu tronc o sotie de parvenit, de pe la curtea lui nush’care Louis (al tzashpelea)...filmul e bun; e chiar de recomandat...daca-l prindeti uitati-va...
Dupa aproape sapte ore de zbor ajungem la Libreville...adica deasupra...ca inca nu ne primesc: furtuna tropicala...ploua si nu se vede pista sa aterizam...mai ne invartim vreun ceas...
Isi ia pilotul inima in dinti si baga la aterizat...ne zguduie de vreo doua-trei ori avionu, si nu fara emotii si picaturi in plus in chilotzi...dar o ia bine si scapam: aterizam.
...ploua torential...
Repede la control eu trebuie sa ma intalnesc cu unu, Alain-Pierre, sa mi dea actele sa iau viza...imi face semn...si imi baga pe sub usa, tot ce trebuie hartii si bani pentru a colecta viza de intrare, ca nu are voie unde sunt eu...
Si ma pun la coada...se scrie de mana...greu suntem vreo 25 de oameni si am de asteptat...vad cum pleaca si avionul de legatura...
(am uitat sa va spun ca nu raman in Libreville, ci merg mai departe in Port Gentil; zbor cu ceva intern Air Gabon, si gandu’ ma sperie).
Ajung si eu la birou, dau actele si rezolv cu visa...intre timp Alain-Pierre se duce si-mi schimba zborul de la 6 jumate cu ala de 7...
Ies de la „arrivals” si ma duc la „domestic flights”...trecand prin fata intrarii...afara ca la sauna...transpir instant...
Fac check-in’ul pentru zborul asta amarat...se anunta ca e cu intarziere...si toti, adica vreo 20 de oameni, asteptam inca vreo doua ore...
Vine si clipa aia de bucurie... a venit avionu...bucurosi mergem sa il vedem...e asa de mic, ca nu se vede de dupa un camion...
Ce sa va spun, avionu’, e ca ala a lu Aurel Vlaicu numa’ ca i-au mai pus doua elice si inca vreo zece locuri...ajung pe la urma si ma asez pe ultimul loc din spate...insotitoare ne roaga o data sa ne inchidem celulare la bord...da sa porneasca, si ne mai roaga o data...mai inchide unu ca uitase....avionu tot nu se misca...cica mai este unu cu celularu’ deschis ca nu vede pilotu nush ce ceas...si ne roaga insistent sa mai verificam o data poate am uitat totusi unu deschis...asa era, mai somnoros un pasager a crezut ca l-a inchis...mai asteptam cinci minute si gata baga asta viteza si ridica si tantaru asta de avion...calatoria dureaza spre norocu si sanatatea noastra doar 25 de minute...nu va mai spun ca ne-a bagat pe toti in toate boalele: numai pocnituri si trepidatii...
Pe mine la Port Gentil trebuia sa ma ia una, cu masina, Johanna...trec de vama ma uit dupa dansa nimic...cand deodata vad un cur mare cu cap...si ma striga in franceza...Ra-duuu!
....Doi oameni in toyota asta 4x4, si in fata aproape ca nu puteai sa schimbi vitezele...eu, am fost la sala da’ mai trebuie lucrat, Johanna asta aproape esuata...numa’ nu striga salvati balenele!!!...
Si tot pentru cei de la juridic, in caz ca vine o baba pe strada si va intreaba de Gabon, trebuie sa stiti ca se vorbeste numai franceza...de fapt in toata Africa de Vest e aceeasi poveste...
Eu sunt francofon cum e si Basescu...asa ca am transpirat pana sa-i explic asteia ca imi e foame, si ca as vrea sa mananc la un restaurant...o maslina ceva o atentie...ceva gabonez...
Imi spune ca e „dimanche” si nu e nik deschis...
De ciuda mai bag o bomboana de gat cu eucalipt...macar ma racoresc...si bag somn... nu am sa sforai ca am nasul desfundat de la mentol...
A fost primul contact cu Gabonul, si asa am trecut si ecuatorul...mai bifez si asta undeva in carnetelul ala mental cu lucruri facute...
Da intai sa va zic cum am purces…pana una alta ajung pe Henri Coanda…aici scot documentele, invitatii ordine de misiune, alea, alea…bilet, pasaport…si initiez procedura de imbarcare, cel putin vreau…iese una somnoroasa, mai somnoroasa decat mine, care nu am dormit deloc pe maxi taxi, ca am avut emotii si nici nu m-am putut odihni ca aveam centura si stateam stramb(prietenii stiu de ce)…imi ia asta pasaportul si zice ca nu poate sa mi dea biletul ca nu am viza de Gabon…o intreb sa mi dea si mie adresa de la ambasada Gabonului la Bucuresti si eu ma duc si il trezesc pe ambasador, ii dau pietre in geam, si rezolv cu viza…
Zice sec ca nu stie…asta ii zic si eu ca trebuie sa mai vanda astia inca multe banana sau maimute cu curu’ rosu, sa-si faca bani de cumparat asa casa pentru ambasada… Incerc sa-i mai explic inca o data caseritei, ca nu mi trebuie viza ca mi–o da agentul cand ajung in Libreville…ea nu si nu; ca sistemu’ ei nu o lasa sa faca asa o ilegalitate…nu se poate si ca trebuie sa se faca nush’ce ora sa se mai trezeasca inca cineva, “mai superior” la decizie si la “fonctie” ca sa vedem ce putem face…
Astept inca vreo 20 de min se trerzeste inca una…si totu se rezolva cat ai zice peste…eu ma enervez..ca puteam sa stau cuminte si sa beau ceva decat sa pazesc bagajele....
In sfarsit trec de toti cu filtrele lor cu tot....si ajung la avion...
Prima schimbare e in Paris....dar din cauza ca la noi ploua avionu nu poa’ sa zboare si mai fac niste integrame la bord pentru inca vreo ora...altii scot sandwichu’ cu salam...ca se facu o putoare... si tata asta, in avion atmosfera presurizata...vrand nevrand o inspirai....
Ajung in Paris si trebuie sa iau fugutza alt avion...pleaca intr-o ora...dai si intreaba pe unde te duci....in sfarsit aflu ca trebuie sa iau un autobuz (un fel de 28 la noi la Iasi) care sa ma duca la terminalul cu pricina...
Si conduce frate asta vreo 45 de minute ca am crezut ca am luat vreun personal...ma si gandeam ca nu il mai prind cand ajung si cu ghita asta cu autobuzu dupa ce m-a plimbat prin aeroport de m-a ametit...fug repede spre avion...
E unu de asta mare...serviciile sunt bune pe Air France sa tot zbori...mai rau e pe KLM...si nu stiu de ce ca tot ei o au...
Urc in avion, trec de clasa intai...la ce scaune au astia, bashtanutzii, cred ca le da si icre negre...
Apoi ajung la mine...bezna!!!...aproape numa negri...oficiali, ca la banii asti gabonezii de rand isi iau casa...ma asez si am noroc ca stau cu doi rusi...astia s-au pornit de vreo trei zile si tot zboara ca stau olecutza mai jos de Sahalin...pentru cei de la juridic, Sahalin ii pe partea cealalta aproape de Japonia...
Incepem sa vorbim, ne servim cu bomboane...eu pe ei cu ceva mentol si eucalipt, astia imi dau niste bomboane de tipul unor margele...maruntele, ca am crezut ca mi dau sa mananc icre rosii...
Se bea sampanie, si de la al treilea pahar incepem sa vorbim politica...ei cu „mama” Rusia, eu cu Romanica...care-i mai tare la baut: Putin al lor sau Vacaroiu al nostru...castigam si acasa si in deplasare cu Vacaroiu; pararea mea !!...
Bagam filme...eu ma uit la Moliere...un film fain frantuzesc, in care ni se prezinta cum una din lucrarile lui Moliere a fost pe bune facuta, dupa ce dramaturgului i-a cazut cu tronc o sotie de parvenit, de pe la curtea lui nush’care Louis (al tzashpelea)...filmul e bun; e chiar de recomandat...daca-l prindeti uitati-va...
Dupa aproape sapte ore de zbor ajungem la Libreville...adica deasupra...ca inca nu ne primesc: furtuna tropicala...ploua si nu se vede pista sa aterizam...mai ne invartim vreun ceas...
Isi ia pilotul inima in dinti si baga la aterizat...ne zguduie de vreo doua-trei ori avionu, si nu fara emotii si picaturi in plus in chilotzi...dar o ia bine si scapam: aterizam.
...ploua torential...
Repede la control eu trebuie sa ma intalnesc cu unu, Alain-Pierre, sa mi dea actele sa iau viza...imi face semn...si imi baga pe sub usa, tot ce trebuie hartii si bani pentru a colecta viza de intrare, ca nu are voie unde sunt eu...
Si ma pun la coada...se scrie de mana...greu suntem vreo 25 de oameni si am de asteptat...vad cum pleaca si avionul de legatura...
(am uitat sa va spun ca nu raman in Libreville, ci merg mai departe in Port Gentil; zbor cu ceva intern Air Gabon, si gandu’ ma sperie).
Ajung si eu la birou, dau actele si rezolv cu visa...intre timp Alain-Pierre se duce si-mi schimba zborul de la 6 jumate cu ala de 7...
Ies de la „arrivals” si ma duc la „domestic flights”...trecand prin fata intrarii...afara ca la sauna...transpir instant...
Fac check-in’ul pentru zborul asta amarat...se anunta ca e cu intarziere...si toti, adica vreo 20 de oameni, asteptam inca vreo doua ore...
Vine si clipa aia de bucurie... a venit avionu...bucurosi mergem sa il vedem...e asa de mic, ca nu se vede de dupa un camion...
Ce sa va spun, avionu’, e ca ala a lu Aurel Vlaicu numa’ ca i-au mai pus doua elice si inca vreo zece locuri...ajung pe la urma si ma asez pe ultimul loc din spate...insotitoare ne roaga o data sa ne inchidem celulare la bord...da sa porneasca, si ne mai roaga o data...mai inchide unu ca uitase....avionu tot nu se misca...cica mai este unu cu celularu’ deschis ca nu vede pilotu nush ce ceas...si ne roaga insistent sa mai verificam o data poate am uitat totusi unu deschis...asa era, mai somnoros un pasager a crezut ca l-a inchis...mai asteptam cinci minute si gata baga asta viteza si ridica si tantaru asta de avion...calatoria dureaza spre norocu si sanatatea noastra doar 25 de minute...nu va mai spun ca ne-a bagat pe toti in toate boalele: numai pocnituri si trepidatii...
Pe mine la Port Gentil trebuia sa ma ia una, cu masina, Johanna...trec de vama ma uit dupa dansa nimic...cand deodata vad un cur mare cu cap...si ma striga in franceza...Ra-duuu!
....Doi oameni in toyota asta 4x4, si in fata aproape ca nu puteai sa schimbi vitezele...eu, am fost la sala da’ mai trebuie lucrat, Johanna asta aproape esuata...numa’ nu striga salvati balenele!!!...
Si tot pentru cei de la juridic, in caz ca vine o baba pe strada si va intreaba de Gabon, trebuie sa stiti ca se vorbeste numai franceza...de fapt in toata Africa de Vest e aceeasi poveste...
Eu sunt francofon cum e si Basescu...asa ca am transpirat pana sa-i explic asteia ca imi e foame, si ca as vrea sa mananc la un restaurant...o maslina ceva o atentie...ceva gabonez...
Imi spune ca e „dimanche” si nu e nik deschis...
De ciuda mai bag o bomboana de gat cu eucalipt...macar ma racoresc...si bag somn... nu am sa sforai ca am nasul desfundat de la mentol...
A fost primul contact cu Gabonul, si asa am trecut si ecuatorul...mai bifez si asta undeva in carnetelul ala mental cu lucruri facute...
Etichete:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Subscribe To
Posts
Comments
Subscribe To
Posts
Comments
0 comentarii:
Post a Comment