About Me
Tuesday, September 11, 2007
…in care calatoresc spre tarile calde, unde oricum ii mai racoare decat la noi…
9:03 PM | 
Publicat de
radu bailau
Cum de mai multe ori am spus, cand ajungi in Bucuresti te ia asa cu naspa, parca te incearca o greata, parca vrei ceva cu lemon... ajung pe aeroport aceeasi duduie la check-in care ca si luna trecuta sau acu doua luni, nu mai stiu exact, nu poate sa mi dea biletu’ care e platit in avans ca cica nu am visa de Gabon... o iau cu frumosu ca am zis ca ziua e lunga si nu are rost sa ma enervez de pe acum... ii mai explic o data cu mam facut si data trecuta si ii spun ce si cum... imi spune ca parca isi aminteste de mine si parca stie ca s-a rezolvat... pai sa facem la fel si tura asta ii spun. Da s-ar putea da’ numa’ ca acuma are un sef nou care nu stie despre ce vorba si trebuie expusa iarasi situatia... enervandu-ma ii spun ca la a treia oara am sa izbucnesc si nu o sa fie frumos...mai pun acolo inca jumatate de ora la asteptat... se rezolva intr-un final...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Subscribe To
Posts
Comments
Subscribe To
Posts
Comments
0 comentarii:
Post a Comment