About Me
Showing posts with label avion. Show all posts
Showing posts with label avion. Show all posts
Saturday, April 10, 2010
...in care nu zic decat: Dumnezeu sa-i odihneasca!...
2:02 PM | 
Publicat de
radu bailau
...nu am sa ma apuc sa spun aici nici despre ce mult il iubeam pe Kaczyński pentru ca as fi ipocrit. Dar nu pot sa nu spun ca si datorita lor, gemenilor, presedinte-premier, Polonia si a recapatat demnitatea, fiind prima voce din Est care a facut ca Vestul sa-si dea seama ca nu poate tot timpul sa-i ia pe polonezi pe principiul de "lasa-i ca astia fac ce zicem noi".
...pe langa presedinte au mai murit atatia adica elita statului polonez, si unde tocmai la Katyń, rana deschisa a istoriei poloneze... De acum 10 aprilie va fi de doua ori mai dureros...
...premierul si presedintele au fost pana mai ieri la fel cum la noi au fost Tariceanu si Basescu; dar pana si premierul cand a auzit vestea a inceput sa planga...
...prin parlamentarii si oficialii aflati in avion Polonia a pierdut cel putin 20 de istorie...
...am scris acest post doar pentru faptul ca jumatate de familie imi e poloneza si plange...o fi patetice sau nu aceste randuri, adevarul e ca mai multi prieteni mi-au dat telefon plangand sa ma anunte...in Polonia se plange uman, fara isterie patriotica pentru ca au murit oameni...
...Dumnezeu sa-i odihneasca!...
Etichete:
Sunday, March 30, 2008
...in care ma pierd uneori cu elicopteru'...
….cu am mai spus cel mai nasol e sa mergi cu avionu mai mult de 5 ore si ai vreo doi copchii care pot sa planga tot atata timp… de te si intrebi cum mamelor pot sa doarma atat e linistit pe langa dansii si juma de avion nu poate inchide un ochi... chiar si cu castile pe urechi... apoi ajungi sa iei alt avion mai micutz si trudit, cu elice in fatza, te face si sa crezi ca l-o inventat Traian Vuia... te face de nu mai mananci vreo zi intreaga de la turbulenze... apoi colac peste pupaza, te mai asteapta, sanchi, si un elicopter... ca sa ajungi unde-i musai... zbori de nu-ti mai trebuie... elicopteru ca la dansu voiam sa ramanem, ii zgomotos, ca orice elicopter care se respecta, si are un pilot si un copilot... ei au un radar si un GPS cu care se ghideaza, dar tot le trebuie sa bage in program coordonatele... ca sa bage coordonatele trebuie sa ia unu dintre ei hartile... s-a intamplat ca odata sa nu aiba hartile... ca sa ma explic, se facea ca trebuia sa zbor intr-o duminica nu era aglomerat in elicopter, adictalea nu se statea in picioare, eram eu un coleg si pilotii... dintre piloti unu era ucenic facea practica ca sa spunem asa... ne imbarcam se termina formalitatile si ii dam elice... mergem cat mergem cand la un moment dat pilotu ii cere lu asta mai micu in experienta hartile... sa vada pe ce „strada” zboara... se uita dumnealui invatacelu' in mapa de piele, da pe dupa scaun, se uita pe sub „joystick”, se cata in buzunare, in portofel, nika fratzica... nu-s!... incep sa se certe ca trebuia sa le fi luat... ca asta ii treaba lui amuia: sa care mapa cu harti!... asta zice ca nu stia ca nu le–o luat pilotu’... noi astia din spate stateam oripilati si ne uitam interzisi cum se invinovatesc... in sfasit parca dupa doua ore de zbor alandala am descoperit un sat apoi de acolo ca-i stiam pe astia din „village” am carnit-o la stanga si am ajuns in cele din urma... cu emotii ca ne temeam ca vom ramane fara combustibil... elicopteru’ asta consuma cam o „balerca” plus o galeata de kerosena care ajunge la numa doua ore juma’ de zbor... asa ca am cam transpirat si in cizme...
Sunday, February 10, 2008
...in care spun cum ma joc de-a teroristu...
...Ca sa bagam definitia din "index" cum cateodata vede Carmen Serban, care amuia ii studenta la jurnalism, si desigur sa nu ne sara juridicu' in cap cum ca asa cuvant ei nu au vazut a exista in Scrabble, Shemakh ii acel "batic" pe care arabii il pe cap asa de zi cu zi; extrem de util cand esti pe plaiuri arabe, te poate salva de soare, rapitorii Al-Qaeda, si unde mai pui ca nu mai dai banii pe sampon contra matretii ca nu mai conteaza daca o ai sau nu...
...acu' ca sa va spui de la ce m am luat, purced in a zice ca am si eu doua bucati si cu care ma distrez de fiecare data cand iau avionul...
...foarte amuzant e cand zbori pe rute europene, gen Paris sau Frankfurt... imi pun shemakh-ul pe cap, intocmai dupa ultimele tendinte ale fashionului de pe Al-Jazeera, si ochelarii de soare si pasesc sigur in avion uitandu ma in dreapta si stanga mea; daca ati vedea ce fete crispate se vad pe unii, altii parca se chiar roaga sa nu am loc langa dansii, pana si stewardesele se uita chioras la mine...
... va sugerez sa reluati experimentul, dar mare atentie dupa ce cobarati din avion dati l jos pana ajungeti la control pasapoarte ca va ia mama lu proces verbal... va cauta si n gura dupa bombe, nu va lasa in tranzit pentru ca nu i voie cu lichide si dumneavoastra, din pacate, aveti scuipat si pisat la purtator...
...acu' ca sa va spui de la ce m am luat, purced in a zice ca am si eu doua bucati si cu care ma distrez de fiecare data cand iau avionul...
...foarte amuzant e cand zbori pe rute europene, gen Paris sau Frankfurt... imi pun shemakh-ul pe cap, intocmai dupa ultimele tendinte ale fashionului de pe Al-Jazeera, si ochelarii de soare si pasesc sigur in avion uitandu ma in dreapta si stanga mea; daca ati vedea ce fete crispate se vad pe unii, altii parca se chiar roaga sa nu am loc langa dansii, pana si stewardesele se uita chioras la mine...
... va sugerez sa reluati experimentul, dar mare atentie dupa ce cobarati din avion dati l jos pana ajungeti la control pasapoarte ca va ia mama lu proces verbal... va cauta si n gura dupa bombe, nu va lasa in tranzit pentru ca nu i voie cu lichide si dumneavoastra, din pacate, aveti scuipat si pisat la purtator...
Tuesday, September 11, 2007
La vanatoare de nesimtiti…
Daca vrei sa zbori asa mai mult fii sigur ca avionul cu care o faci va fi unu de ala mare... de nu se mai termina. Are cate noua randuri de scaune: trei pe stanga, trei pe dreapta si trei median. Cel mai claustrofobic moment e atunci cand esti prins pe mijloc. E mai ingust parca si toate is mai mici (in afara unei stewardese mare de abia se misca pe culoar si in timp ce o face, iti mai varsa si ceva in poala, si despre care cred ca totusi a intrat cu pile la Air France). Eu nu am avut noroc si am prins loc pe randu’ ala din mijloc. Langa mine se pune unu de dadea afara din scaun ca aluatu’ de cozonac din lighean. In fine, se pune omu’... pe locul respectiv, se face comod chiar si pe scaunu’ meu... Ma mai strang si eu da cat pot ca si eu is cam rotofei...
De ce ma iau de asta...se intreaba unii, ce grasii nu au voie in avion? Tu cum de zbori, ma vor intreba altii si mai carcotasi... problema cu nenea asta era ca pe langa ca avea numa’ impresii ca era si dansu’ un corp diplomatic african, care datorita pasaportului isi poate lua croissantu’ pe Charles-de-Gaulle, avea costum dupa cum stiti ca era frigutz pe la Paris, si peste costum un balon... ei bine nu si l-a scos ca a considerat ca nu e nevoie, ca pe avion astia nu au platit gazu si nu am caldura de la centrala... eu eram la pantaloni scurti si tricou plus ochelarii de impresie la gat si tot mi a fost cald iar dansului nu...si acu sa citez ceva care se potriveste cu situatia data: „...Nu se spala, fiindca a aflat ca sapunul ii subrezeste sistemul imunologic, nu isi dezlipeste camasa de pe corp, fiindca nutreste superstitii romantice, ramane fidel aceleasi perechi de sosete o saptamana, daca nu si mai mult, fiindca e mai comod. Nesimtitul zgomotos te ia in primire fara menajamente si te inrobeste fatis. Cel care miroase se furiseaza insinuant in apropierea ta, speculand la maximum resursele sudoriparului autohton. Si n doar pe ale lui. Aici de buna seama oferta te impinge in vertij... cele mai percutante senzatii sunt cele care vin dinspre subsuoara nesimtitului. Neatent la concavitati, nesimtitul te smulge din loc si te duce in universul sau sulfuros. Iar pentru asta e suficient sa ridice bratul. Efectul e fulgerator. Cine are ghinionul sa stea cu nasul la mica distanta de sursa emanatiilor simte ca-i fuge pamantul de sub picioare, autobuzul se comprima, fetele pasagerilor se lungesc ireal, pentru ca mai apoi sa se lateasca nemasurat, totul sta sub semnul prabusirii iminente. Ai vrea sa o iei la fuga dar nu poti... daca vrei sa atingi excelenta in nesimtire, e obligatoriu sa cochetezi cu perfectiunea. In cazul nesimtitului parfumat cu Cristian Dior, asta presupune imbinarea a doua sau mai multe izuri la fel de neplacute.”(R. Paraschivescu)
Cam asa era si distinsu’ meu coleg de scaun... m-a sufocat si cand nu m-a sufocat m-a terorizat... dupa ce s-a si descaltat, a pus sa asculte muzica la casti si in acelasi timp o si fluiera destul de tare... fara nicio legatura cu originalul... nu am putut scapa de fals chiar si dupa ce imi pusesem castile si ascultam ceva destul de tare...
In spate am avut alt specimen...pe avion te uiti la un film mananci o maslina, mai bei un suc, mai iei si cu paine...ecranul e din ala „touch-screen”...din alea tzishpe radiouri si filme iti alegi atingand monitoru’... ei am avut asa o madama pe la sfarsitu’ tineretii care m-a impins in scaun vreo patru ore... zic si eu nu ai vazut, nu stii nu-i nica, nicio rusine; nu le stim pe toate; da’ daca vezi ca asta din fata se misca cu tot cu scaun cand schimbi tu programul o lasi mai moale... apesimai fin ca doar esti o „lady”...
Intr-un timp il aveam pe Nea Fluierici asta in dreapta care ma teroriza sonor si olfactiv si in spate pe „madama” care imi schimba programele pe coloana vertebrala... la un moment dat am rabufnit: la asta ce sa i fac, sa l spal nu aveam cum, si atunci m-am ridicat in picioare sa o vad pe ticaloasa, dupa care m-am oferit sa ii arat cum se face sa nu ma mai terorizeze...a inteles in cele din urma da a mers mai greu...pot sa spun ca trecusem orecum de momentul ala in care voiam sa sar fara parasuta...
Am ajuns la destinatie mai mult lesinat decat viu si gata bolnavior, violat nazal de toate mirosurile si cu o durere de spate da cu frecventele la canale pe toate vertebrele.
De ce ma iau de asta...se intreaba unii, ce grasii nu au voie in avion? Tu cum de zbori, ma vor intreba altii si mai carcotasi... problema cu nenea asta era ca pe langa ca avea numa’ impresii ca era si dansu’ un corp diplomatic african, care datorita pasaportului isi poate lua croissantu’ pe Charles-de-Gaulle, avea costum dupa cum stiti ca era frigutz pe la Paris, si peste costum un balon... ei bine nu si l-a scos ca a considerat ca nu e nevoie, ca pe avion astia nu au platit gazu si nu am caldura de la centrala... eu eram la pantaloni scurti si tricou plus ochelarii de impresie la gat si tot mi a fost cald iar dansului nu...si acu sa citez ceva care se potriveste cu situatia data: „...Nu se spala, fiindca a aflat ca sapunul ii subrezeste sistemul imunologic, nu isi dezlipeste camasa de pe corp, fiindca nutreste superstitii romantice, ramane fidel aceleasi perechi de sosete o saptamana, daca nu si mai mult, fiindca e mai comod. Nesimtitul zgomotos te ia in primire fara menajamente si te inrobeste fatis. Cel care miroase se furiseaza insinuant in apropierea ta, speculand la maximum resursele sudoriparului autohton. Si n doar pe ale lui. Aici de buna seama oferta te impinge in vertij... cele mai percutante senzatii sunt cele care vin dinspre subsuoara nesimtitului. Neatent la concavitati, nesimtitul te smulge din loc si te duce in universul sau sulfuros. Iar pentru asta e suficient sa ridice bratul. Efectul e fulgerator. Cine are ghinionul sa stea cu nasul la mica distanta de sursa emanatiilor simte ca-i fuge pamantul de sub picioare, autobuzul se comprima, fetele pasagerilor se lungesc ireal, pentru ca mai apoi sa se lateasca nemasurat, totul sta sub semnul prabusirii iminente. Ai vrea sa o iei la fuga dar nu poti... daca vrei sa atingi excelenta in nesimtire, e obligatoriu sa cochetezi cu perfectiunea. In cazul nesimtitului parfumat cu Cristian Dior, asta presupune imbinarea a doua sau mai multe izuri la fel de neplacute.”(R. Paraschivescu)
Cam asa era si distinsu’ meu coleg de scaun... m-a sufocat si cand nu m-a sufocat m-a terorizat... dupa ce s-a si descaltat, a pus sa asculte muzica la casti si in acelasi timp o si fluiera destul de tare... fara nicio legatura cu originalul... nu am putut scapa de fals chiar si dupa ce imi pusesem castile si ascultam ceva destul de tare...
In spate am avut alt specimen...pe avion te uiti la un film mananci o maslina, mai bei un suc, mai iei si cu paine...ecranul e din ala „touch-screen”...din alea tzishpe radiouri si filme iti alegi atingand monitoru’... ei am avut asa o madama pe la sfarsitu’ tineretii care m-a impins in scaun vreo patru ore... zic si eu nu ai vazut, nu stii nu-i nica, nicio rusine; nu le stim pe toate; da’ daca vezi ca asta din fata se misca cu tot cu scaun cand schimbi tu programul o lasi mai moale... apesimai fin ca doar esti o „lady”...
Intr-un timp il aveam pe Nea Fluierici asta in dreapta care ma teroriza sonor si olfactiv si in spate pe „madama” care imi schimba programele pe coloana vertebrala... la un moment dat am rabufnit: la asta ce sa i fac, sa l spal nu aveam cum, si atunci m-am ridicat in picioare sa o vad pe ticaloasa, dupa care m-am oferit sa ii arat cum se face sa nu ma mai terorizeze...a inteles in cele din urma da a mers mai greu...pot sa spun ca trecusem orecum de momentul ala in care voiam sa sar fara parasuta...
Am ajuns la destinatie mai mult lesinat decat viu si gata bolnavior, violat nazal de toate mirosurile si cu o durere de spate da cu frecventele la canale pe toate vertebrele.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Subscribe To
Posts
All Comments
Subscribe To
Posts
All Comments