ridicarea cotidianului la starea filosofica

....pozele astea din dreapta jos sunt cu "NO COMMENT"....

...nu stiu de ati auzit de serialul „My name is Earl”. de mult nu am mai vazut o idee originala int-un serial...cum „lost”-ul m-a dezamagit (asta ii un fel de Adrian Nastase al serialelor: arogant; unde s-a mai pomenit sa astepti juma de an se reiei la difuzat, da ce suntem castigati la tele-eurobingo) si doar ce ma mai iau cu „Heroes”...acu’ am microbu’ lu’ Earl... ii vorba de un „dude” care dupa ce castiga la loto si apoi ii lovit de o masina si ajunge grav la spital, incepe sa creada in „kharma”. Si-si face o lista cu tot ce isi aminteste ca a facut rau in viata lui si incepe sa-si indrepte greselile... ii destul de interesant...recomand la toti copiii...pe mine unu m-a facut sa ma gandesc mai bine la ce fac, pentru ca la cat de des iau tot felul de avioane carpite nu as vrea sa traiesc pe pielea mea ca astia din „lost”... hai sa va iasa kharma buna anu asta...o si nins la timp!

...aici in „camp” suntem asa 12 buc. columbieni, 6 buc francezi, doi algerieni, 3 buc congolezi, doi camerunezi, un angolez, un indian (din Manchester), un senegalez, un bielorus, un kazac (care are soacra romanca deportata din Bucovina de catre Stalin pe la poalele Uralului), un nigerian, un italian, un polonez (care sta in State), un roman (io) si restu’ pana la 80 localnici...desigur ca dintre „albi”, francezii sunt sefii ca ii compania lor, noi restu’ de suntem prestatorii de servicii... columbienii nu vorbesc nici franceza nici engleza doar spaniola, din francezi doi vorbesc engleza si doar unu intelege „petit”, camerunezii le au cu limbile straine localnicii vorbesc doar franceza si alea ale lor... nimeni nu se amesteca cu altul... ii apartheidu’ cat casa... pai francezii exclud din prima ce nu-i francez, apoi daca nu vorbesti franceza nu mai faci doi bani; eu cu polonezu’, kazacu’ si bielorusu’ suntem din Europa de Est avem in comun pe Marx, Engel, borshul, coltzunasii; nigerienii cu algerienii se roaga impreuna lu’ Allah; iar localnicii is duali si crestini si vodoo-isti; chiar sunt vreo doi care toata ziua se concentreaza sa le moara sefu’, francez...nu o s-o intamplat, ce-i drept o avut asta o raceala si multi s-o grabit sa zica ca-i malarie... la popata fiecare are masa lui si nu prea ii cu putinta sa le amesteci ca ti pui in cap toate taberele... fiecare ii cu bisericuta lui... vine ospataru’ si nu are decat porc pentru musulmani, nush ce legume si radacini in loc de cartofi pentru europeni, si pui pentru localnici...si apoi cu burta goala mai toti verificam capcanele poate s-o prins astazi ceva...

...eram asa in nemurirea carabushilor saptamana asta si chiar ma intrebam oare ce mai face Andreea Balan? a mai vazut-o careva pe la Mall, prin Metro dupa oua, sau pe Champs dupa tzoale?...sau poate ca a lasat-o Papa la mare la distractie si soare si n-a mai venit... s-o fi maritat pe acolo... cand stau si ma gandesc asa in „replay” cam ce febra a mai fost si cu astea atunci cand s-o despartit...vreo trei zile Dl Marius Tuca Show a intors subiectul pe toate partile...apoi au trecut si pe la Nashu’ si pe la Florin Calinescu...in fine tata Romanica transpira in tenishi de emotie daca o mai lasa Papa sa cante... iaca acu tre’sa fie la cratita, ce-i drept poate bucataria ii italiana iar cratita ii oala minune, da tot la cratita se cheama ca esti... chiar is curios sa vad daca am fler de mama Omida...daca stiti ceva de viata Andreei lasati un mesaj pe blog un offline pe mess, as da un search pe Google da vreau ceva cald din interior, din „bucatarie”... oricum am asa un amic care ii prieten cu Sonique si poate ma interesez asa sa vad daca a auzit ceva din showbiz...

...deci ca sa intram cu subiectu direct ca domnu’ Voda prin loboda, cand nu ai corcodushe ce dracu mananci prin rainforestu’ asta?... pai incep sa spun ca se gasesc pe aici asa niste fructe care se numesc „noisette”... pentru domnisoarele de la intensiv germana un fel de „alune de copac” ca sa o luam pe aia dreapta, dar daca o bagam pe aia de la traducerile de film ii „nuca”... ideea e: ca, daca bucataru’, care nu prea ii de aplaudat doar prin simplu fapt ca e sudor cu acetilena la baza, si pe diploma, iaca te mai duci o fuga pana in padure ca sa cauti niste nuci sa iei ”supliment”, cum ceream eu intr-a saptea de Tanti Mariana, la bucataria Liceului Internat... o data ajuns acolo daca ai noroc si nu te-au facut la alune maimutele cu paru’ rosh in cap, cum le spune pe aici, te ai scos din foame... vii ghiftuit de la plimbare...

...Ca sa bagam definitia din "index" cum cateodata vede Carmen Serban, care amuia ii studenta la jurnalism, si desigur sa nu ne sara juridicu' in cap cum ca asa cuvant ei nu au vazut a exista in Scrabble, Shemakh ii acel "batic" pe care arabii il pe cap asa de zi cu zi; extrem de util cand esti pe plaiuri arabe, te poate salva de soare, rapitorii Al-Qaeda, si unde mai pui ca nu mai dai banii pe sampon contra matretii ca nu mai conteaza daca o ai sau nu...
...acu' ca sa va spui de la ce m am luat, purced in a zice ca am si eu doua bucati si cu care ma distrez de fiecare data cand iau avionul...
...foarte amuzant e cand zbori pe rute europene, gen Paris sau Frankfurt... imi pun shemakh-ul pe cap, intocmai dupa ultimele tendinte ale fashionului de pe Al-Jazeera, si ochelarii de soare si pasesc sigur in avion uitandu ma in dreapta si stanga mea; daca ati vedea ce fete crispate se vad pe unii, altii parca se chiar roaga sa nu am loc langa dansii, pana si stewardesele se uita chioras la mine...
... va sugerez sa reluati experimentul, dar mare atentie dupa ce cobarati din avion dati l jos pana ajungeti la control pasapoarte ca va ia mama lu proces verbal... va cauta si n gura dupa bombe, nu va lasa in tranzit pentru ca nu i voie cu lichide si dumneavoastra, din pacate, aveti scuipat si pisat la purtator...

...Să purcedem a povesti cum Orange e peste tot la fel şi mai ales pe cum serviciile de lângă strada Pulaskiego îs aşa cum sună şi locaţia...
Se spăla fibra optică la mine pe scară şi baieţii de la cablu-internet au taiat legăturile... aşa ca era musai de internet şi a trebuit să mi incarc rucsacul cu cele necesare conectării şi să caut un capăt cu ceva „networking” să mă loghez... şi o iau sistematic: cutare prieten îi la servici, deci mai durează, cutărica îi plecată, revine ea da mai pe seară, şi mergând aşa găsesc mall ul local... acolo se spune negru pe alb că sunt aşa puncte „hotspot”... wi-fi şi altele... pentru Juridic şi Educaţie fizică, secţia aruncarea mingei de oină, precizăm că astea sunt şi in „Corso” la noi, şi unde fiţoşii se dau balene cu ultimile laptopuri şi sunt numa’ fără fir...
... mă bag la cătat aşa puncte... se găseşte repede da’ îi un punct Orange... dacă e Orange costă... zic hai că dau un ban da’ nu-l mai am că trebuie musai să mă conectez... urla sefu’ că nu scriu răspunsuri la emailuri... şi cum toţi copiii stiu că dacă e ordin, cu plăcere...
... ca să ma bag în reţea via Orange hotspot trebuie să fiu mândru posesor a unei cartele sim de Orange şi a numeroşi bani pe cartelă... dai un sms la un număr şi în câteva secunde iţi trimit aştia o parolă şi un cod... zis şi făcut...
...scriu numărul, verific numărul încă o dată, înainte să trimit şi dau send... aştept... bag un suc în fizic, că aşteptarea te dezhidratează... mai dau să iau şi o bere... cu totu’ vreo 20 de minute... nica răspuns de la aştia... îmi apare pe telefon un mesaj cum că serviciul nu mai este disponibil sau ceva de genu’ ăsta... na nu merge, nu merge, da’ când verific să văd dacă mi au mâncat creditul aferent, descopăr că mi au luat... deci şi cu banii luaţi şi fără cod de acces...
...pun mâna pe terminal şi apuc să sun... prima dată îmi răspunde o tanti şi îmi zice că îmi ia nuş’câţi zloţi că am apelat serviciul clienţi... mă înfurii şi mai tare... adică dacă ai o problemă ,ca să suni la serviciul clienţi al companiei tale telefonice, plăteşti frate... îmi răspunde unu’ şi îmi zice că nu ştie că nu poate să vorbească că o să mai revină el şi ca se rezolvă da mai durează... şi îmi inchide...
...şi mai nervos mai sun o dată... mai plătesc nişte bani... răspunde una şi îi spun ce şi cum îmi spune să aştept pe fir... aştept apoi revine şi îmi spune că într-adevăr am dreptate şi că e greşeala lor, dar că nu mă poate ajuta acuma, că nu mai e nimeni la serviciul ăsta special... eu zic că nu mi mai trebuie niciun net că m am lămurit, şi vreau banii înapoi, şi o doua problemă, vreau să fac o reclamaţie tipului cu care am vorbit înainte, şi îi cer să verifice cine a fost şi cum se numeşte; la care ea îmi spune ca nu poate să îmi dea numele colegului...eu o întreb de ce pentru că el s-a prezentat, eu nu am reţinut, şi doar nu e un secret acuma, doar cînd vreau să-i fac reclamaţie... nu, îmi zice că nu se poate... în fine îi zic să-i transmită numai cuvinte de bine din partea mea, şi apoi îi cer să mi pună din nou banii luaţi cu japca pe telefon... şi ea zice că da o să mi pună, chiar mai mulţi dacă eu îmi reconsider opţiunea de a face o reclamaţie, şi apoi începe să îmi ofere diverse sume de bani, eu o întreb dacă suntem la piaţă, şi o rog frumos să-mi dea număr de înregistrare la reclamţie, şi să mi pună suma exactă cu punct şi virgulă... ea mai incearcă o dată şi eu mă enervez, şi îi cer din nou să se prezinte... renunţă apoi să se mai pună cu nebunu’ şi işi cere scuze... îmi dă creditul şi incheiem convorbirea...
... ca avantaje: uite că la Orange Polonia te poţi negocia, şi astfel să scoţi un credit mai bun... mai ai un ban în plus de vorbit, cu toate că la cum sună oferta te simţi foarte ieftin...
... dezavantaje: netul de wi-fi la Orange e sublim da’ lipseşte cu desăvârşire...
...concluzii: nu ştiu drept să zic cine a cumpărat pe cine Dialogul pe Orange sau invers... că serviciile au început să fie aşa de balcanice, de româneşti la nivel european... se pare ca există o grupare de „luptători” (care au învăţat de la români) in Orange, care hăituiesc trupele de clienţi, pârjolesc conturile şi otrăvesc reţeaua de hotspoturi...
...Orange se pare că e prost peste tot...

...Acu’ că să încep pot să spun că fac parte de vreo doi ani de zile dintr-un club de studenţi care de pe aici pe la Facultate... nu sun mulţi, să tot fie 20 sau 25 de oameni activi... ce fac respectivii: păi sunt foarte dedicaţi geologiei şi merg cam peste tot pe unde e nevoie de recunoscut vreun mineral de dat cu părerea în ale mineralogiei... un fel B(G)D în acţiune, G fiind desigur de la geologie... şi faza faină că sunt şi buni...
...Eu îs cam rătăcit pe aici... domeniul meu de studiu nefiind mineralogia, dar a cam devenit...
...primim un telefon de la nişte colaboratori în care ni se cere ajutorul... aştia de ne suna au aşa o mină care e cea mai mare mina de exploatare a aurului din istoria Polonia şi se află la Złotystok... un oraş care stă aproape pe graniţa cu Cehia şi nu e prea mare ca Podu Iloaiei, şi care are fabrica lui de arseniu... şi tot aşa... pentru cei de la medicină şi drept comercial, amintim că mult timp aceasta parte a Poloniei a fost sub nemţi... de fapt ei au început exploatarea la nivel industrial... galeriile sun vechi... si nu se mai stie exact unde s-a săpat şi unde nu...
...ce voiam partenerii noştrii în ale geologiei... să facem front comun şi să mergem prin galeriile parţial parasite şi nu prea sigure... să încercăm să cartăm ceva şi sa vedem si mineralele care ar putea fi întâlnite...
...se merge la început cu barca prin galerii... apoi ne inaintăm pe coridoarele principale... nemţii ce au făcut: au exploatat cat au putut iar apoi au plecat cu tot cu hărţi... nu mai apare pe nicăieri vreo jumătate de mină... mergem prin apă... începi să vezi tot felu’ de monstri în umbrele de pe pereţi... apoi întrăm şi ajungem intr-o „cameră” unde se găseşte cea mai mare cascada subterana din Polonia... îi foarte fain dar foarte umed... urcăm vreo opt etaje şi începem conduşi de proprietar să mergem pe unde de obicei nu prea se merge din cauza de pericol... lucru care ne face pe toţi să ne umflăm în pene: ne simţim ca pe „dicovery channel” ... pătrundem într-un loc în care s’a prăbuşit parţial tavanul... se vede şi cu ochiu’ de jurist că sunt crăpături de mărimea unui deget in tavan... nu trebuie zăbovit mai mult decât necesar... ieşim cu bine dar nu fără a transpiră în ghete gândindu-ne la ce se poate întâmpla...
... în sfârşit am petrecut aproape două zile căutând şi cartând mina... ceva enorm, ceva de vis...
...seara la foc... la un cârnat la o bucată de pâine... şi desigur bere şi vodka şi colac peste pupăză şi o chitară... se bea primul rând de bere, asta pentru ca sa ne vie vocea... se cântă de toate şi mai toate pe polonă... acu’ vine rândul meu... şi sunt rugat să prestez şi io pe română ceva cântece... uitând că am intrat cu pile în corul şcolii mă bag ca să vadă toata lumea ca românu s-a născut pe lânga poet şi cântareţ... mă şi gândeam la Dna Angela Similea şi la Dl Problemă care ne a reprezentat la Eurovision, şi pe care voiam să-i răsbun... zic stai aşa că încep cu Andri Popa... il ştiu pe asta şi mă scot... bag cu Valea seacă, mai spun şi de hamgerul că-i dezgolit... şi nu pot să mă gândesc şi la fraţii de sânge... dar asta ii pe la urmă şi până acolo nu mai ştiu nimic... mă fac de râs... cer încă o şansa... şi mă gândesc din nou la ceva repertorui... să spun de drumurile noastre toate, nu spun ca nu stiu ce i la a doua strofă... zic să spun zece a lui chilian... apoi îmi vin in urechi şi astia de la vama-veche... până la urma cu toata ruşinea mă apuc şi bag de la O-zone cu dragostea din tei... ca asta o ştiu fără să vreau... şi culmea e că şi prinde... da sunt aşa cam mâhnit pe mine ca nu mai ştiu nica altceva...
...de aceea tot ce pot face azi e să mă documentez şi să învăţ ceva cântece de chitară şi foc deschis... încep cu Temistocle Popa, Marius Ţeicu şi apoi Phoenix, Pasărea Colibri... am sa las pe Adi Minune şi hiturile gen „Pumnii mei n’are valoare”, pentru cazul în care nu reusesc să invăţ alte versuri, ca la aştia e cu duşmanii şi fără număr de două trei ori şi am scăpat...