About Me
Sunday, February 10, 2008
...incare m-am facut de ras cu "Andri Popa"...
6:43 PM | 
Publicat de
radu bailau
...Acu’ că să încep pot să spun că fac parte de vreo doi ani de zile dintr-un club de studenţi care de pe aici pe la Facultate... nu sun mulţi, să tot fie 20 sau 25 de oameni activi... ce fac respectivii: păi sunt foarte dedicaţi geologiei şi merg cam peste tot pe unde e nevoie de recunoscut vreun mineral de dat cu părerea în ale mineralogiei... un fel B(G)D în acţiune, G fiind desigur de la geologie... şi faza faină că sunt şi buni...
...Eu îs cam rătăcit pe aici... domeniul meu de studiu nefiind mineralogia, dar a cam devenit...
...primim un telefon de la nişte colaboratori în care ni se cere ajutorul... aştia de ne suna au aşa o mină care e cea mai mare mina de exploatare a aurului din istoria Polonia şi se află la Złotystok... un oraş care stă aproape pe graniţa cu Cehia şi nu e prea mare ca Podu Iloaiei, şi care are fabrica lui de arseniu... şi tot aşa... pentru cei de la medicină şi drept comercial, amintim că mult timp aceasta parte a Poloniei a fost sub nemţi... de fapt ei au început exploatarea la nivel industrial... galeriile sun vechi... si nu se mai stie exact unde s-a săpat şi unde nu...
...ce voiam partenerii noştrii în ale geologiei... să facem front comun şi să mergem prin galeriile parţial parasite şi nu prea sigure... să încercăm să cartăm ceva şi sa vedem si mineralele care ar putea fi întâlnite...
...se merge la început cu barca prin galerii... apoi ne inaintăm pe coridoarele principale... nemţii ce au făcut: au exploatat cat au putut iar apoi au plecat cu tot cu hărţi... nu mai apare pe nicăieri vreo jumătate de mină... mergem prin apă... începi să vezi tot felu’ de monstri în umbrele de pe pereţi... apoi întrăm şi ajungem intr-o „cameră” unde se găseşte cea mai mare cascada subterana din Polonia... îi foarte fain dar foarte umed... urcăm vreo opt etaje şi începem conduşi de proprietar să mergem pe unde de obicei nu prea se merge din cauza de pericol... lucru care ne face pe toţi să ne umflăm în pene: ne simţim ca pe „dicovery channel” ... pătrundem într-un loc în care s’a prăbuşit parţial tavanul... se vede şi cu ochiu’ de jurist că sunt crăpături de mărimea unui deget in tavan... nu trebuie zăbovit mai mult decât necesar... ieşim cu bine dar nu fără a transpiră în ghete gândindu-ne la ce se poate întâmpla...
... în sfârşit am petrecut aproape două zile căutând şi cartând mina... ceva enorm, ceva de vis...
...seara la foc... la un cârnat la o bucată de pâine... şi desigur bere şi vodka şi colac peste pupăză şi o chitară... se bea primul rând de bere, asta pentru ca sa ne vie vocea... se cântă de toate şi mai toate pe polonă... acu’ vine rândul meu... şi sunt rugat să prestez şi io pe română ceva cântece... uitând că am intrat cu pile în corul şcolii mă bag ca să vadă toata lumea ca românu s-a născut pe lânga poet şi cântareţ... mă şi gândeam la Dna Angela Similea şi la Dl Problemă care ne a reprezentat la Eurovision, şi pe care voiam să-i răsbun... zic stai aşa că încep cu Andri Popa... il ştiu pe asta şi mă scot... bag cu Valea seacă, mai spun şi de hamgerul că-i dezgolit... şi nu pot să mă gândesc şi la fraţii de sânge... dar asta ii pe la urmă şi până acolo nu mai ştiu nimic... mă fac de râs... cer încă o şansa... şi mă gândesc din nou la ceva repertorui... să spun de drumurile noastre toate, nu spun ca nu stiu ce i la a doua strofă... zic să spun zece a lui chilian... apoi îmi vin in urechi şi astia de la vama-veche... până la urma cu toata ruşinea mă apuc şi bag de la O-zone cu dragostea din tei... ca asta o ştiu fără să vreau... şi culmea e că şi prinde... da sunt aşa cam mâhnit pe mine ca nu mai ştiu nica altceva...
...de aceea tot ce pot face azi e să mă documentez şi să învăţ ceva cântece de chitară şi foc deschis... încep cu Temistocle Popa, Marius Ţeicu şi apoi Phoenix, Pasărea Colibri... am sa las pe Adi Minune şi hiturile gen „Pumnii mei n’are valoare”, pentru cazul în care nu reusesc să invăţ alte versuri, ca la aştia e cu duşmanii şi fără număr de două trei ori şi am scăpat...
...Eu îs cam rătăcit pe aici... domeniul meu de studiu nefiind mineralogia, dar a cam devenit...
...primim un telefon de la nişte colaboratori în care ni se cere ajutorul... aştia de ne suna au aşa o mină care e cea mai mare mina de exploatare a aurului din istoria Polonia şi se află la Złotystok... un oraş care stă aproape pe graniţa cu Cehia şi nu e prea mare ca Podu Iloaiei, şi care are fabrica lui de arseniu... şi tot aşa... pentru cei de la medicină şi drept comercial, amintim că mult timp aceasta parte a Poloniei a fost sub nemţi... de fapt ei au început exploatarea la nivel industrial... galeriile sun vechi... si nu se mai stie exact unde s-a săpat şi unde nu...
...ce voiam partenerii noştrii în ale geologiei... să facem front comun şi să mergem prin galeriile parţial parasite şi nu prea sigure... să încercăm să cartăm ceva şi sa vedem si mineralele care ar putea fi întâlnite...
...se merge la început cu barca prin galerii... apoi ne inaintăm pe coridoarele principale... nemţii ce au făcut: au exploatat cat au putut iar apoi au plecat cu tot cu hărţi... nu mai apare pe nicăieri vreo jumătate de mină... mergem prin apă... începi să vezi tot felu’ de monstri în umbrele de pe pereţi... apoi întrăm şi ajungem intr-o „cameră” unde se găseşte cea mai mare cascada subterana din Polonia... îi foarte fain dar foarte umed... urcăm vreo opt etaje şi începem conduşi de proprietar să mergem pe unde de obicei nu prea se merge din cauza de pericol... lucru care ne face pe toţi să ne umflăm în pene: ne simţim ca pe „dicovery channel” ... pătrundem într-un loc în care s’a prăbuşit parţial tavanul... se vede şi cu ochiu’ de jurist că sunt crăpături de mărimea unui deget in tavan... nu trebuie zăbovit mai mult decât necesar... ieşim cu bine dar nu fără a transpiră în ghete gândindu-ne la ce se poate întâmpla...
... în sfârşit am petrecut aproape două zile căutând şi cartând mina... ceva enorm, ceva de vis...
...seara la foc... la un cârnat la o bucată de pâine... şi desigur bere şi vodka şi colac peste pupăză şi o chitară... se bea primul rând de bere, asta pentru ca sa ne vie vocea... se cântă de toate şi mai toate pe polonă... acu’ vine rândul meu... şi sunt rugat să prestez şi io pe română ceva cântece... uitând că am intrat cu pile în corul şcolii mă bag ca să vadă toata lumea ca românu s-a născut pe lânga poet şi cântareţ... mă şi gândeam la Dna Angela Similea şi la Dl Problemă care ne a reprezentat la Eurovision, şi pe care voiam să-i răsbun... zic stai aşa că încep cu Andri Popa... il ştiu pe asta şi mă scot... bag cu Valea seacă, mai spun şi de hamgerul că-i dezgolit... şi nu pot să mă gândesc şi la fraţii de sânge... dar asta ii pe la urmă şi până acolo nu mai ştiu nimic... mă fac de râs... cer încă o şansa... şi mă gândesc din nou la ceva repertorui... să spun de drumurile noastre toate, nu spun ca nu stiu ce i la a doua strofă... zic să spun zece a lui chilian... apoi îmi vin in urechi şi astia de la vama-veche... până la urma cu toata ruşinea mă apuc şi bag de la O-zone cu dragostea din tei... ca asta o ştiu fără să vreau... şi culmea e că şi prinde... da sunt aşa cam mâhnit pe mine ca nu mai ştiu nica altceva...
...de aceea tot ce pot face azi e să mă documentez şi să învăţ ceva cântece de chitară şi foc deschis... încep cu Temistocle Popa, Marius Ţeicu şi apoi Phoenix, Pasărea Colibri... am sa las pe Adi Minune şi hiturile gen „Pumnii mei n’are valoare”, pentru cazul în care nu reusesc să invăţ alte versuri, ca la aştia e cu duşmanii şi fără număr de două trei ori şi am scăpat...
Etichete:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Subscribe To
Posts
Comments
Subscribe To
Posts
Comments
0 comentarii:
Post a Comment