Monday, May 2, 2011

المفوض المولدوفية مهاجر الآن على شاشة التلفزيون...

...A intervenit ceva vineri si nu am putut ca sa nu ma apuc sa va zic si voua…
Seara, inainte sa ma bag la somnu’ adanc, butonez telecomanda si cum am asa cateva sute de posturi de pe satelitu’ vietii, am treaba cateva zeci de minute bune... si cum ma plimbam eu asa peste statiile de televiziune am ajuns si prin orientul mijlociu... stau, secundele de rigoare si cand sa schimb, aud Moldovan... chiar daca apasasem pentru a schimba am dat un „back” cand mi s a aprins beculetu’... Moldovan?! Intr-o prima instanta am crezut ca or avea si ei arabii lor de peste Prut... ma intorc si cand ma uit mai bine era Comisarul Moldovan desigur vorbind o araba cu accent de bucale!... faza ii ca era pe Mohajer Tv...habar n-am ce fel de dialect arab vorbesc astia ca sa vad de pe unde emit...
Am simtit eu ca s-au reluat exporturile, si economia nu mai e in criza, da nu stiam de unde atata profit la noi... ii de „Un comisar acuza”!!!... astept si un feedback dupa „Nu trage domn Semaca!!! sunt eu Lascarica!”....
Nu m ar mira ca maine poimaine sa vad ca lui Osama tot de la Moldovan i se trage... n ai vazut sa fi fost pe acolo prin Pakistan vreun comisar care prinde Mohajer TV si l a vazut pe Moldovan cum face el si drege si a zis gata ba pana aci... Al Paraipan gata!!! Trebuie prins Ibn Limba nu mai merge bah!!! Suna la amaericani... si asta a fost...
Acu’ cica mai multi martori au zis ca l-ar fi auzit pe Bin Laden ca ar fi spus: „Un fleac, m-au ciuruit!...nu credeam ca o sa ma doara asa de tare...” inainte sa se dea prins...


Monday, November 1, 2010

in care facem evaziune la vama cu tigari

...da fratele asta moldavan m-o facut la psihic... l-o prins si io il asteptam cu tigarile in Galati...

Friday, August 6, 2010

in care bagam un logo...rama

...ca de obicei mai tarziu decat altii dar poate mai sunt si dintre voi care doriti sa revedeti... "logorama" film scurt animat care o luat asa un oscar... ii de privit...

Thursday, August 5, 2010

in care facem kk-maka

...riscand sa fiu al din urma, am sa pun si io imnul crizei care ar trebui votat ca si imnul tarii; si asa tot cantand "Desteapta te romane" am ragusit...oricum la noi se doarme inca pe vine, organizat ca in Inception...:)


Wednesday, August 4, 2010

in care prezentam desenul la Inception

...am fost la Inception si pot sa zic ca m a lasat masca...ii duca s-ar cum s-ar zice...demult nu am mai vazut asa film care sa ma tina din molfait popcornu'...ca sa nu mai zic ca daca nu esti pe faza ai pierdut "levelul" si nu mai stii in care somn esti si pe care palier...
...deci si in ajutorul intarziatilor, dar si a tuturor blondelor venite la film doar pentru Leonardo, www.cinemablend.com ia frumos corel draw-ul si face o schema sa priceapa toti Doreii ca atunci cand dormi, poti sa dormi si pe mai multe niveluri.
Tuesday, April 13, 2010

...in care arat cu dovezi ca sunt unchi...


...acu dupa prabusiri si tot felu' de nenorociri vreau sa spun ca de vreo doua saptamani is unchi. am asa mandrete de nepot! sa mi traiasca!
...ii cu nerv, ca s-a nascut pe criza, si de aceea isi baga, deocamdata, picioarele!
Monday, April 12, 2010

...in care imi dau cu parerea in Evenimentul Zilei....

...In Evenimentul Zilei fac ce face romanu cel mai bine cand e intrebat cum e vremea: isi da cu parerea despre politica.
Pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/tragedia-poloneza-vazuta-de-acasa-am-sperat-ca-vor-supravietui-892041.html
Saturday, April 10, 2010

...in care nu zic decat: Dumnezeu sa-i odihneasca!...


...nu am sa ma apuc sa spun aici nici despre ce mult il iubeam pe Kaczyński pentru ca as fi ipocrit. Dar nu pot sa nu spun ca si datorita lor, gemenilor, presedinte-premier, Polonia si a recapatat demnitatea, fiind prima voce din Est care a facut ca Vestul sa-si dea seama ca nu poate tot timpul sa-i ia pe polonezi pe principiul de "lasa-i ca astia fac ce zicem noi".
...pe langa presedinte au mai murit atatia adica elita statului polonez, si unde tocmai la Katyń, rana deschisa a istoriei poloneze... De acum 10 aprilie va fi de doua ori mai dureros...
...premierul si presedintele au fost pana mai ieri la fel cum la noi au fost Tariceanu si Basescu; dar pana si premierul cand a auzit vestea a inceput sa planga...
...prin parlamentarii si oficialii aflati in avion Polonia a pierdut cel putin 20 de istorie...
...am scris acest post doar pentru faptul ca jumatate de familie imi e poloneza si plange...o fi patetice sau nu aceste randuri, adevarul e ca mai multi prieteni mi-au dat telefon plangand sa ma anunte...in Polonia se plange uman, fara isterie patriotica pentru ca au murit oameni...

...Dumnezeu sa-i odihneasca!...
Friday, April 9, 2010

...in care ma lupt cu cel mai mare schnitzel...


...da trebuie sa recunosc ca am descoperit o minunatie de restaurant de cand stau in Vienna...adictalea am revenit la restaurantul la care am fost invitat ultima oara de verisoara din dotare vieneza suta la suta...
...intamplarea face ca dupa un degust de monumente vieneze, o foame teribila mi se instaleaza... mi se propune un restaurant asa prin centru urbei de catre "ghid"... putin sceptic in a spune da, poate si datorita bursei care incepe sa treaca granita dinspre palpabil spre virtual...
...accept, ca nu-i frumos sa refuzi, si mi se atrage atentia ca ii un pic mai scump decat ce-i in rest, da' ii locul perfect daca vrei sa mananci un schnitzel de la mama lui de acasa...
...de obicei ma feresc de restaurantele din centru oricarui oras turistic pentru ca sunt foarte scumpe dar si pentru ca sunt restaurante in care servirea lasa de dorit in cele mai multe cazuri, mergand pe politica turistica: vine turistu face o poza, nu ne intereseaza prea mult daca i-a placut sau nu ca maine pleaca si sunt altii la rand...
...zis si facut si ne strecuram prin suvoiu de turisti pe ulite si curti interioare doar de localnici stiute si ajungem la restaurantul Figlmuller din St Stephanplatz, Wollzeile nr 5...
...se intra ordonat si ne preia un ospatar care ne spune ca trebuie sa asteptam pentru ca nu sunt inca locuri libere... in fata noastra mai multe perechi, care la fel ca noi asteapta... pe mine ma iau caldurile ca nu mi place sa astept...o iau pe campii cand eu, clientul, trebuie sa astept sa-mi cheltui banii...ma calmeaza sotia si verisoara care imi spune ca nu o sa-mi para rau... incep sa ma uit la preturi care nu mi se par foarte piperate comparand cu Parisul...aveam sa aflu ca de fapt restaurantul nu prea e un restaurant, ci o taverna in care ai vin de care vrei pe langa schnitzel...trec zece minute si ospatarul ne conduce la masa la care ne asezam eu bombanind inca... comanda pe nemteste verisoara: specialitatea casei...
asteptam vreo 15 minute si vine garcon-ul cu ce ii in poza...
...dadea pe afara din farfurie...gadzilla schnitzelul...am mancat jumate ca fu si garnitura cu salata de cartofi cu ulei de susan, busuioc si menta si jumate l-am impachetat si am mai mancat si la cina...
...deci, cel mai mare schnitzel vienez vazut si mancat vreodata, si nu scump deloc nu trebuie sa vii in ziua de salar sa-l comanzi...
...iar la Figlmuller trebuie revenit ca foamea a ingenuncheat popoare. Punct!
Tuesday, April 6, 2010

...in care trebuie sa ne revenim dupa Paste...


...acu' dupa Paste trebuie sa facem un efort si sa ne ridicam, sa ne revenim...haida ha... usurel ca ziua ii lunga...ii de abia 9 dimineata... eram sigur ca daca am sa ciocnesc oul cu asta a lu Cotofanu' ma rastorn... ca si astia ii in putere...

...in care Buddha ia parte la invierea colegului...


...cum umbla vorba prin targ, deja toti copiii stiu ca is vienez de ceva zile...inainte de de Inviere ace pe la Viena, am zis sa facem (eu si nevasta) o plimbare prin oras sa mai vedem bulevardul... in apropiere de centru numa cine nu a fost nu stie ca inainte de Craciun dar si de Pasti exista si are loc la Viena un targ de oua si nu numai in cazu' asta... mai ai si un debretin la chifla un "Brezel" ce mai un fel de Sf Parascheva dar fara cojoace si seminte... Mergand asa printre tarabele cu mestesugari, ce mi vad ochii chiar prin mijoc intre cel cu scenele de inviere si oua austriece incondeiate sta si un nene budist cu tot felul de statuete si simboluri specifice... nu mi venea sa cred, ce pocnetu sa cauti tu budist in asa targ temetic cu inviere... ma gandesc ca miza pe crestinii deceptionati fie pe recentele scandaluri de preoti pedofili fie doar pe pretul pagan de mare a unui ou incondeiat! Krishna a Inviat!
Wednesday, December 30, 2009

...in care sunt erou in Sweden...

...gata m-am aranjat...sunt erou in Sweden la mama lu' IKEA ... si nu asa erou de tv&radio.

dovada filmata o gasiti aici
Friday, December 25, 2009

...in care Tudor Gheorghe colinda...

...O colinda mai aparte, ce pentru mine ii echivalentul la sulul de hartie igienica a lui Rebenciuc...
Colinda Tudor Gheorghe....

Linku' ii aici

...in care incep "romanul"...

Povestea mea de Craciun ii veche de vreo 12 ani si atunci era cam asa:

" In seara asta, in sfarsit m-am hotarat, m-am apucat de acest proiect pe nume de cod -romanul-. Cred ca e a treia oara cand stric inceputul romanului meu despre nimic. Dar gata am scris, asa ramane.
In mare romanul va fi cartea generatiei mele, cu nimicurile care ne obsedeaza zi de zi, pe mine si pe prietenii mei, nimicuri care ne impiedica sa avem un tel oricat de neinsemnat ar fi el.
M-am apucat de scris pentru ca trebuie sa existe si o carte a oamenilor care au trait in acelasi timpuri cu mine; asa cum exista cate un roman pentru fiecare "serie" de oameni ce au trecut prin viata.
Eu o sa fiu deosebit fata de toti ceilalti autori de carti de generatii deoarece scriu nu la batranete ci acum la tinerete...
Trebuie precizat faptul ca, chiar daca traiesc in era computerului nu am sa tastez ci am sa scriu aceasta "creatie" pe un caiet de matematica tip student cu un stilou care nu e al meu de fapt, ci il am plocon de la actuala prietena care si-a cam facut mila si mi l-a daruit. Am fost poate patetic atunci cand i l-am cerut, dar nu mi pasa si admit acest lucru... toti suntem patetici mai ales in vremuri plictisitoare...
Romanul meu nu o sa fie ca altele; prin el vreu sa redefinesc, sa dau dimensiuni noi definitiei de "roman".... desigur ca o sa am personaje si chiar unele fire epice care vor urmari acesti asa zisi eroi de carte noua. va fi un roman cu structura clara in care se va prezenta realismul crud al lumii in care traim...nu voi spune povesti siropoase; tot ce voi scrie se va fi intamplat ori se intampla... sigur ca vom visa impreuna, ca vom plange impreuna cu eroiii mei... nu stiu zau dar ma tem ca la sfarsit totu sa nu devina o comedie cu un umor negreu a la Ionesco...
Actiunea va fi desfasurata pe parcursul a zece ani pentru inceput, iar locul actiunii va fi orasul Iasi, un targ cochet de la sfarsitul sec XX inceputul secolului XXI in care se intampla lucruri marunte de care ne impiedicam zi de zi dar care pana la urma vor fi istorie si care se dovedesc decisive pentru posteritate...fara ca autorii lor sa aiba habar de acest lucru...
Daca cu actiunea e destul de clar, altfel sta problema cu personajele care vreau sa fie autentice si care vor aparea cu numele lor real... ma tem ca daca voi scrie defaimator despre ele, cand acest roman va aparea in librarii multi ma vor da in judecata.... dar nu o sa mi pese pentru ca sunt sacrificii ce trebuiesc savarsite pe altarul culturii...
Cam atat despre structura, alcatuire, personaje si actiunea acestui roman...pana acum te-ai cam lamurit despre ce va fi vorba...si ca nu mi spui ca nu ti am spus, cititorule, de vei citi si urmatoarea pagina inseamna ca esti pe propria raspundere cu privire la efectul de plictiseala... pentru mine o carte merita citita daca in primele 20 de pagini nu te plictiseste, asa ca am hotarat sa te scutesc de chinul a inca 18 pagini si de timpul pierdut...mi se pare cel putin de bun simt sa afirmi repede ce vrei si apoi cititorul sa decida ce e de facut cu cartea ta : o pune cu fata in sus deschisa sau o uita din nou in biblioteca, nefiind in acest caz decat un obiect de inventar, o carte in plus adaugata la numarul celorlate ca sa dea bine la ochii musafirilor atunci cand acestia, admirand rafturile sa poate exclama "ce intelectual rasat!"....
Romanul meu e scris la persoana intai singular pentru ca nu poti sa te detasezi de generatia din care faci parte... cum as putea eu sa povestesc despre oamenii cu care am impartit nimicuri la o persoana diferita de cea de I-a singular?...


Genratia mea este generatia de la sfarsitul secXX inceputul de secol XXI....cu toate ca mie personal imi creeaza nervi acest aspect temporal...totu e ambiguu cand e asa intre doua secole ca nu mai vorbim de doua milenii...suna firesc, lin cand spui ca un om s-a nascut, trait, creat, la mijlocul secolului....suna firesc linistit, aranjat bine definit in timp...
cand zici despre cineva ca a trait la sfarsitul secolului sau inceputul secolului parca timpul n-are rabdare vrea sa se termine si sa schimbe secolul...de asta ma enerveaza timpul in care m am nascut...
Dar revenind la oamenii din seria mea pot spune ca traim din chestii care ne mentin tot timpul in false probleme ... sa nu credeti ca noi ne am hotarat sa fim asa... pacatu' nostru ii ca suntem generatia de sacrificiu, sobolanii de laborator pe care se testeaza reforme... "


Ce s-a ales de "roman" mai nimic... poate totusi ar trebui scris... voi ce ziceti...
Craciun Fericit!
Wednesday, December 23, 2009

...in care respir in romana...




















Azi am avut o zi speciala pentru mine...
Aflandu-se in Polonia, la Cracovia dl prof. Liviu Antonesei a acceptat sa ne intalnim pentru cateva ore...
Cum de obicei suntem foarte putini ieseni deodata la Cracovia era un "must" sa ne intalnim...
Specialul sta in faptul ca am cunoscut unul din putinii anticomunisti veritabili din Iasi, dar si din tara, si ca am avut doua ore si ceva de conversatie despre Romania cu cultura si cu politica cum rar se intampla...un fel de pus tara la cale intr-un pub minunat ca atmosfera de prin orasul vechi al Cracoviei...
...am devorat aceasta intalnire mai ales ca vorbitul pe romaneste se dovedeste a fi foarte rar, iar Dl Antonesei ii asa cum mi-l imaginem: savuros!...

Ca sa ma dau mare am postat si o poza pe care Dl. Profesor mi-a trimis-o pe mail...

Pentru un respiro literar sariti pe linku' asta

Friday, November 13, 2009

casatorie la FF


...Nu stiu prin ce intamplare nimerii cu nevasta din dotare la o masa cu niste prieteni care aveau si ei un set de prieteni: proaspat casatoriti!... Din una in alta, poze de la nunta, hlinzeli la ceva oaspeti care au dormit mai comod in standu cu dumitrite de obositi ce erau, se ajunge la ora de plecare cand "mireasa" se ridica isi pupa sotul, zice noapte buna si pleaca... eu zic: uite-o si pe asta nu se poate duce nici pana la baie fara sa se pupe cu asta...
Asta mai sta si dansu vreo 10 min, se ridica respectos si zice noapte buna... neintalegand ce se intampla ii intreb pe astia da' de ce pleaca separat... la care ei: pai unu sta intr-o parte si altul in alta parte... eu, cu gura pe masa intreb : da parca erau casatoriti!? ... Da,da' , zice prietena hash, sunt da' fiecare locuieste cu parintii... ca au zis ca nu au banii de chirie inca... Eu: cum si nu gasesti un loc in pat la unu la altu', ce doar nu dorm cu ma-sa cu tat-su in pat?... cica nu... se intalnesc cand ea are liber de la servici cand el la fel...
Imaginati-va ca suna tel...
ea: Puishor ce faci?
el: Pai uite ma uit la film...
ea: iesim si noi azi?...
el: nu am chef azi... poate maine ce zici?
ea: da stii ca maine lucru... lasam pe saptamana viitoare?
el: da... ii mai bine... poate facem si dragoste... da la tine, si apoi trebuie sa ma intorc repede sa ma culc ca ma stii: sunt rau cu somnu'...
ea: da, da... bine atunci... te am lasat...te iubesc..
el:si eu!
Saturday, September 19, 2009

...in care ma dau VIP....

... in Nigeria ca sa ajung la aeroport am nevoie de asa paza si protectie pentru ca i zona de conflict si se mai rapesc albii asa din cand in cand pentru a mari traficul pe cateun clip pe Youtube... ii fain asa ca ma simt si eu ca Basescu care are badigarzi, numa ca imi lipsesc reportofoanele bagate in fata si nici eu nu am cui spune "tiganca imputita"(nici nu m-ar lasa cei sapte ani de acasa; de acasa, nu de pe mare).... In rest ii cam la fel... cu girofare si alte alea...asa ma simt si eu vipan, a se citi bashtanutz...
Tuesday, July 28, 2009

Asa, care va sa zica iesise si Harry Potter partea n-shpea… asteptam sa ma duc ca vazui un trailer si am vrut sa vad ce efecte speciale au mai gasit meseriasii in domeniu...

Trebuie precizat ca nu am vazut decat vreo doua parti din toate cele pentru ca nu sunt un fan Harry... dar la o adica, as putea oricand sa devin un fan, macar asa o data al tinerei Hermione...

Cumparat tortilla de la intrare, (care intre noi fie vorba ii mai scumpa decat filmul in sine), si purces la vizionat... juma de ora de reclame, apoi incepe asa spectaculos, cu niste fumuri ce darama un pod prin londra de azi, apoi inca un zbor doua, si se termina ...dupa mine s a terminat in primele 20 min. Apoi ceva siripos o actiune asa sa-si justifice si scenaristii salaru’...Cand am vazut ca o ia prin loboda ma gandii ca hopa o crescut Harry si o inceput sa aiba si dansu ceva feeling prin pantalon, si imi spusei ca tre sa bage o scena ceva mai interzisa mai un schimbat de chewing gum frantuzesc...ca doar cand s-or apucat astia de uitat la Potter erau mici da de amuia is mai crescuti...

Dezamagirea cat casa... pana si sosu de branza al tortillei nu prea avu gust...pe timpu’ filmului...

Nu stiu daca si cartea e la fel, ca nu is din biblioteca mea, dar daca ma roaga careva sa i dau vreun sfat sa-l vada ii spun sa ia trei beri si sa stea cuminte ca-i crunt!

Tuesday, June 2, 2009

...in povestesc cum m-am pierdut cu Matizul in Berlin...



...am uitat sa va spun ca mai de curand sunt asa in proces de inventar cu proces verbal de predare/primire a rudelor de obarsie poloneza... cu ocazia asta undeva pe saptamana acu' vreo doua saptamani a trebuit sa ma misc de la mine de acasa din sud spre nord spre mare unde trebuia sa fac prezenta la o petrecere degraba curgatoare de bere nemteasca orasul fiind asa la granita cu Germania, Szczecin pe poloneza Stettin pe nemteste...
...acu' de ce zic ca ii fain cu Schengenu' asta, si trebuie numai decat sa intram si noi: cand strazile, pardon autostrazile, sunt in constructie la tine in tara nu-i nimic ii cu Schengen, le folosim pe ale vecinilor desigur daca ii convenabil...
...la un subtotal kilometric, prin Polonia cu drumurile in constructii, 9 ore jumate fix, prin Nemtzia 6 spre 7 sapte. Pana si babele de la Departamentul Juridic aleg cele strazi nemtesti...
...zis si facut... pus calul putere la bataie al Matizului, hranit cu benzina de 98 ca sa scoata scantei pe la esapament, si plecat zdruncinat in tromba din parcare... trecut de Polonia pe singura autostrada ca-n palma a polonezilor... viteza de croaziera 110km/h cu vant din spate: curata aventura cu Matizul...
...intrat in Germania, totu' mai luminos mai ecologic poate si de la morile de vant care te intampina de la granita, nu tu gaura in asfalt nu tu nika, fara limita de viteza, fara radar, cu Matizu forjat la 120km/h, vant puternic din spate.... si cu toate ca viteza dadea acu peste cap in bordu' matizului zburator, tot ti se parea ca mergi cu bicicleta, ti se parea ca esti singur, de fapt nu prea aveai timp sa vezi masinile ce treceau cu viteze greu de atins in alte tari... pe la semafoare sau prin apropiere de Berlin iti dadeai seama cam cate masini sunt...
...racait de invidie m am oprit si am facut o gaura mica in sosea sa nu mai zica nimeni ca nemtzii nu au nicio gaura in strada... ei bine au...
...ce a fost mai interesant e ca am cam prapadit drumul asa pe langa Berlin, si invartindu-ma vreo cateva zeci de km pe Berlin-Ring (pentru cei care proiecteaza Pasajul Basarab, fara sa tina cont de trecerea de cale ferata, Berlin-Ring e inelul de centura ce ocoleste capitala germana), am intrat la un moment dat in Belin si catand sa ies in celalalt capat am vazut mai tot ce era de vazut prin centrul orasului; (nu stiu cum dar cum se pierde romanu tot ajunge el din gresala pe la Poarta Brandenburg sau pe la Reichstag)...
...am fost pata aurie din cozile la semafor, fiind asa un exotic raspuns: "Golden Matiz!" la intrebarea "Was ist das?", intrebare care le sarea pe buze imediat germanilor parteneri la asteptatul de verde...
...nemtii tot nemti, nu tu o hartie prin centru nu tu o coaja de samanta, si cea mai tare chestie e ca am ajuns in Berlin pe la 17 si cand se intens da nu stiu cum au facut nemtii astia de au sincronizat totul si cu tot cu constructiile de infrastructura am traversat Nord-Sud Berlinul in 45 de minute... mentionam pentru blondele de la clubul de apa plata cu lamanie Berlinul capitala de stat european la ora de trafic...
...am bagat si niste poze... poate ofticam niste autoritati locale...
Wednesday, May 27, 2009

...in care ma duc la ginecolog...



Trebuie spus ca inainte sa ajung acasa trebuia numaidecat sa ma prezint la asa doctor, cu problemele anuale despre sange si alte alea... problemele si controlul de altfel normale daca nu necesare pentru tara in care prestam si anume Congo!

Zis si facut, vorbit din timp, pentru consult pentru analize, si cum era scris pe patalamaua ce o aveam cu mine, vineri la ora opt fix m-am prezentat somnoros, nemancat, nepishat la policlinica de VIP-uri si expati din Pointe Noire.

Prima impresie cam sumbra si deoarece sarise curentul si se lucra la generator... Sumbra si din cauza de vreme... niste nori negri, tropicali, da' negri, tunau si fulgerau si mai turna cu galeata... 

In Congo e ca acu' in Romania: "cum n-ai hidrofor?" numa' ca la dansi ii cu generatorul... probleme de retea si alte suprasolicitari...

Deci, purces la una bucata asistenta, pentru recoltat sange si urina, nu neaparat in ordinea asta, si fara sa se spele intre... apoi facut dreapta, prima usa pe stanga, pentru raze X plamani... 

Ma intampina o tanara speranta medicala congoleza, asistent in slapi si in pantaloni scurti care imi spune sa ma dezbrac ca sa ma pozeze... eu putin nedumerit de lipsa echipamentului de protectie, ma supun intocmai... 
Se iau masurile de rigoare sa incapa amandoi plamanii... spun branza si flash-ul se termina mai pe la mijloc din pana de curent, nu se mai aude nici generatorul... Iese Monseur afara sa intrebe ce se intampla...  vine inapoi si zice ca tre'sa repetam ca nu e bun... Iar ma dezbrac iar ma imbrac... transpir umiditate 90%... cer niste aer conditionat, asistentu' imi zice ca nu e cum, ca sare siguranta, si se opreste generatorul ca nu duce... ma pune iar la raze facem flash-ul merge... nu sare generatorul... bun... dau sa imbrac... iarasi nu se poate ca trebuie sa repetam... mi-am pierdut cu rabdarea... si il intreb de ce... zice ca nu e filmul cum trebuie ca trebuie sa mai ia una... 

Toti copiii stiu ca de iradiat e indicat sa te iradiezi doar de doua ori pe an si numai atunci daca trebuie...

Mai fac una ca doar na poate e cea castigatoare... si in timp ce ma imbracam si stateam colo sa astept filmul, il intreb pe asistent de nu poarta sortul ala cu plumb din cui sa se protejeze? la care el imi spune ca nu ca e prea greu si ca nu intelege de ce trebuie sa se protejeze... ii spun eu asa doua trei efecte din amintiri, de pe la scoala, si il indemn macar sa stea dupa paravan, ca doar nu l-or construit degeaba... in fine plec spre EKG... ma primeste o asistenta, si ma baga intr -o sala cu doua paturi, despartite de o perdea, plastica, tipica pentru spitale, ER, policlinici... imi spune sa ma dezbrac de camasa... trage perdeaua pentru intimitate... dau sa ma dezbrac si ma intorc cu fata la fereastra, care deschisa, dadea in curtea cu generatorul, si de unde patru "Dorei" africani,  sprijiniti in lopeti, adopostiti de ploaie, priveau cu nesat la mine, dar mai ales cred ca la celalalt separeu unde pe semne ca era vreo duduie... 

Imi vine a rade de caraghiosul situatiei... si chem asistenta sa mi inchida fereastra... ma intind de EKG, primul esuat nu-i curent... al doilea... nu-i hartie la printer.... a treia incercare ca-n poveste iese... ies si ma indrept sa ma intalnesc cu medicul generalist pentru consult...

Unde-i? care-i?... aflu ca voi fi consultat de medicul ginecolog, pentru ca e singurul disponibil si pentru ca in cabinet la dansul merge aerul conditionat... ma indrept timid... cu gandul la scaun,  dar mai ales la "tuseu"...
Ma primeste vesel, ma aseaza pe scaun... un pipait pe acolo, olecuta pe dincolo... da sunt bine... completam fisa intr-un semi intuneric, pentru ca nu putem aprinde si lumina si aerul conditionat... bonjouruit de final...

Ies relaxat ca nu o vrut nimic de la mine, si mai ales de la prostata mea... si ma intorc "acasa" unde savurez o bere si o friptura cu banane prajite... ca sa am dupace ma rasturna la siesta...

Followers

counter

FEEDJIT Live Traffic Feed