ridicarea cotidianului la starea filosofica

" In seara asta, in sfarsit m-am hotarat, m-am apucat de acest proiect pe nume de cod -romanul-. Cred ca e a treia oara cand stric inceputul romanului meu despre nimic. Dar gata am scris, asa ramane.

In mare romanul va fi cartea generatiei mele, cu nimicurile care ne obsedeaza zi de zi, pe mine si pe prietenii mei, nimicuri care ne impiedica sa avem un tel oricat de neinsemnat ar fi el.

M-am apucat de scris pentru ca trebuie sa existe si o carte a oamenilor care au trait in acelasi timpuri cu mine; asa cum exista cate un roman pentru fiecare "serie" de oameni ce au trecut prin viata.

Eu o sa fiu deosebit fata de toti ceilalti autori de carti de generatii deoarece scriu nu la batranete ci acum la tinerete...

Trebuie precizat faptul ca, chiar daca traiesc in era computerului nu am sa tastez ci am sa scriu aceasta "creatie" pe un caiet de matematica tip student cu un stilou care nu e al meu de fapt, ci il am plocon de la actuala prietena care si-a cam facut mila si mi l-a daruit. Am fost poate patetic atunci cand i l-am cerut, dar nu mi pasa si admit acest lucru... toti suntem patetici mai ales in vremuri plictisitoare...

Romanul meu nu o sa fie ca altele; prin el vreu sa redefinesc, sa dau dimensiuni noi definitiei de "roman".... desigur ca o sa am personaje si chiar unele fire epice care vor urmari acesti asa zisi eroi de carte noua. va fi un roman cu structura clara in care se va prezenta realismul crud al lumii in care traim...nu voi spune povesti siropoase; tot ce voi scrie se va fi intamplat ori se intampla... sigur ca vom visa impreuna, ca vom plange impreuna cu eroiii mei... nu stiu zau dar ma tem ca la sfarsit totu sa nu devina o comedie cu un umor negreu a la Ionesco...

Actiunea va fi desfasurata pe parcursul a zece ani pentru inceput, iar locul actiunii va fi orasul Iasi, un targ cochet de la sfarsitul sec XX inceputul secolului XXI in care se intampla lucruri marunte de care ne impiedicam zi de zi dar care pana la urma vor fi istorie si care se dovedesc decisive pentru posteritate...fara ca autorii lor sa aiba habar de acest lucru...

Daca cu actiunea e destul de clar, altfel sta problema cu personajele care vreau sa fie autentice si care vor aparea cu numele lor real... ma tem ca daca voi scrie defaimator despre ele, cand acest roman va aparea in librarii multi ma vor da in judecata.... dar nu o sa mi pese pentru ca sunt sacrificii ce trebuiesc savarsite pe altarul culturii...

Cam atat despre structura, alcatuire, personaje si actiunea acestui roman...pana acum te-ai cam lamurit despre ce va fi vorba...si ca nu mi spui ca nu ti am spus, cititorule, de vei citi si urmatoarea pagina inseamna ca esti pe propria raspundere cu privire la efectul de plictiseala... pentru mine o carte merita citita daca in primele 20 de pagini nu te plictiseste, asa ca am hotarat sa te scutesc de chinul a inca 18 pagini si de timpul pierdut...mi se pare cel putin de bun simt sa afirmi repede ce vrei si apoi cititorul sa decida ce e de facut cu cartea ta : o pune cu fata in sus deschisa sau o uita din nou in biblioteca, nefiind in acest caz decat un obiect de inventar, o carte in plus adaugata la numarul celorlate ca sa dea bine la ochii musafirilor atunci cand acestia, admirand rafturile sa poate exclama "ce intelectual rasat!"....

Romanul meu e scris la persoana intai singular pentru ca nu poti sa te detasezi de generatia din care faci parte... cum as putea eu sa povestesc despre oamenii cu care am impartit nimicuri la o persoana diferita de cea de I-a singular?...

Genratia mea este generatia de la sfarsitul secXX inceputul de secol XXI....cu toate ca mie personal imi creeaza nervi acest aspect temporal...totu e ambiguu cand e asa intre doua secole ca nu mai vorbim de doua milenii...suna firesc, lin cand spui ca un om s-a nascut, trait, creat, la mijlocul secolului....suna firesc linistit, aranjat bine definit in timp...

cand zici despre cineva ca a trait la sfarsitul secolului sau inceputul secolului parca timpul n-are rabdare vrea sa se termine si sa schimbe secolul...de asta ma enerveaza timpul in care m am nascut...

Dar revenind la oamenii din seria mea pot spune ca traim din chestii care ne mentin tot timpul in false probleme ... sa nu credeti ca noi ne am hotarat sa fim asa... pacatu' nostru ii ca suntem generatia de sacrificiu, sobolanii de laborator pe care se testeaza reforme... "

Ce s-a ales de "roman" mai nimic... poate totusi ar trebui scris... voi ce ziceti...

Craciun Fericit!