About Me
My Blog List
Twitter Updates
ridicarea cotidianului la starea filosofica
FEEDJIT Live Traffic Map
Sunday, March 30, 2008
...oare pe negri ii ustura pielea?...
6:19 PM |
Publicat de
radu bailau |
Edit Post
...oare pe negri ii ustura pielea de la Soare?...
Stateam asa pe metafizica saptamana asta, metafizica pricinuita de o zi de plaja (cand am uitat sa ma intorc si pe partea cealalta si m-am copt la propriu) si magandeam oare pe astia de culoare ii ustura pielea de la soare, se dau cu crema factor de protectie `shpe sa nu se buboteasca?... ce-i drept nici nu prea am vazut ca-i pasa cuiva cand vine la plaja sa se unga cu crema anti UV... deci se pare ca nu...
...deci baieti in partea asta de lume nu veniti cu crema la plaja la agatat dudui ca unsu’ pe spate ca nu merge... veniti mai degraba cu ceva cutii de cola...
...oricum vad ca m-a batut soarele in cap de am putut sa ma gandesc la asa aberatii...
Stateam asa pe metafizica saptamana asta, metafizica pricinuita de o zi de plaja (cand am uitat sa ma intorc si pe partea cealalta si m-am copt la propriu) si magandeam oare pe astia de culoare ii ustura pielea de la soare, se dau cu crema factor de protectie `shpe sa nu se buboteasca?... ce-i drept nici nu prea am vazut ca-i pasa cuiva cand vine la plaja sa se unga cu crema anti UV... deci se pare ca nu...
...deci baieti in partea asta de lume nu veniti cu crema la plaja la agatat dudui ca unsu’ pe spate ca nu merge... veniti mai degraba cu ceva cutii de cola...
...oricum vad ca m-a batut soarele in cap de am putut sa ma gandesc la asa aberatii...
...in care povestesc cum nu e bine sa dati banii pe bilete la Cloverfield...
6:11 PM |
Publicat de
radu bailau |
Edit Post
...deci suntem acasa la unu la un party surpriza, ce trebuie sa plece cu treaba in Japan daca tiu eu minte bine, apoi se baga in seama prin fata camerii (trebuie spus ca tot filmu ii tras cu un handycam – gen Blair Witch Project), una baga si niste tzatze... apoi se aud niste bubuituri, si ies pe terasa blocului sa vada ce si cum(precizez ca locataru’ de la ultimu’ etaj nu a iesit saracneasca la nimeni ca-i distrug izolatia)... cand ce sa vezi iaca sare in aer un alt „World Trade Center”, niste racnete, nu-i de gluma trebuie iesit in strada pe trotuar... cand ies afara aterizeaza si capu’ Statuiei Libertatii, cea mai tare faza a filmului dupa mine, pacat ca-i la inceput, dupa aia se termina sucu’ apoi termini si punga cu floricele, ai mai trimite sms-uri da nu mai ai credit... cam asta-i tot filmu’... sa mai spun ca pana la urma aflam ca niste godzille o atacat New Yorku’, si ca astia mor toti, caseta se gaseste dupa si abia atunci vad militarii ce si cum... daca au vrut sa faca ceva a la Blair Witch Project nu prea le a iesit... care nu l-a vazut sa puna mana ca te sperie rau... un tare film de groaza... fara sange, monstri pe strada sau explozii bombastice... e drept ca dupa ce-l vezi nu ti mai arde de camping...
...sa tragem linie si sa facem un total, Cloverfield mult zgomot pentru nimic, il asteptam din decembrie, dar am ramas cu buza umflata si cu banii luati... ii ca in aia:”nu dati banii pe prostii luati banane la copii”, iesi mai castigat si cu nivelul de magneziu in scala...
...sa tragem linie si sa facem un total, Cloverfield mult zgomot pentru nimic, il asteptam din decembrie, dar am ramas cu buza umflata si cu banii luati... ii ca in aia:”nu dati banii pe prostii luati banane la copii”, iesi mai castigat si cu nivelul de magneziu in scala...
Etichete:
Blair Witch project,
Cloverfield,
film,
godzilla,
monstri,
New York,
world trade project
|
0
comentarii
...in care formarea poporului roman nu-o fost doar iubire pura intre Daci si Romani ci o fu "menage a trois" c-o pus osu si mai ales gena si Cumanii..
6:00 PM |
Publicat de
radu bailau |
Edit Post
...daca trebuie musai sa invatam istorie ca sa-i rupem in conversatii pe strainii intalniti la baiaram, recomand sa lasam de-o parte cartea de „Istoria Romanilor” dintr-a opta ca nu-i chiar asa cum am vazut noi in filmele lu’ Nenea Sergiu Nicolaescu, unde toti suntem numa’ pui de viteji... cine vrea alternative la „adevarul istoric” din manuale, sa puna mana pe cartea lu’ Neagu Djuvara: „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”, aparuta in 1999... trebuie spus ca la formarea poporului roman au participat, pe langa daci si romani, si pecenegii, cumanii si bulgarii (care sunt asa nicte veri mai mici si carora le iese castravetele murat mai bine), apoi mai aflam ca Mihai Viteazu nu prea era iubit(mai mult baierii ca taranimea nu prea l-au inghitit – in timpul lui s-au dat legi prin care taranii erau legati de pamant); mai vedem ca nu tot raul se trage de la domniile fanariote, ba din contra am avut si o multime de avantaje... printre domnitorii fanarioti fiind si oameni de mare cultura; mai aproape de noi aflam cum Romania a luat o hatarare anapoda si a pierdut o treime din suprafata fara sa traga un glont... consecintele se simt si astazi...
...cartea prezinta o istorie credibila care se citeste usor si apoi castigu’ ii garantat la dat pe spate studentele de la istorie cand le scoateti la suc... si cine stie poate iese si o aplicatie practica cu Regele Carol al II lea si Duduia Zizi Lambrino... hai spor la buchisit!
...cartea prezinta o istorie credibila care se citeste usor si apoi castigu’ ii garantat la dat pe spate studentele de la istorie cand le scoateti la suc... si cine stie poate iese si o aplicatie practica cu Regele Carol al II lea si Duduia Zizi Lambrino... hai spor la buchisit!
Etichete:
bulgar,
cumani,
daci,
fanariot,
formarea,
istoria,
limba romana,
popor,
romani
|
0
comentarii
...in care vin baietzii a supravietuiasca...
5:21 PM |
Publicat de
radu bailau |
Edit Post
Ca sa afle toata lumea cam cum traim printre animaluri salbatice si ca sa ma dau si eu balena tin sa mentionez ca intr-o luna baietzii si pepushele care s-au strans sa supravietuiasca in direct la un canal de tv vin pe langa noi cu tot cu regizori, cameramani, masline, scobitori sa traga pe banda urmatorul sezon din „the survivor”... in ce consta, ca sa explicam si pentru telespectatorii de la Taraf TV. Ii iau astia din mijlocul junglei urbane si ii aduc acilea prin cele paduri neumblate pe unde traverseaza cararea elefentu dimineata, si tot pe unde te fugareste hipopotamul de pe plaja... adictalea le dau drumu’ prin padure si trebuie sa vada ce ci cum gasesc ale gurii si sa se pazeasca de pigmei care dau cu sageata otravitoare, in esenta sa manance ei primii ca sa nu fie snacks-uri pentru altii... de intersectat sigur se intersecteaza si cu noi pe acilea si tot asa de sigur e ca or avea astia de la montaj de taiat o gramada de cadre in care vreun „petrolist” striga un „coucou” si apoi face din mana la camera sa-l vada ma-sa via satelit pe la NBC sau ABC, pe unde s-o da... nu pot decat sa le doresc bafta si noroc in supravietuire la tinerii americani care o cauta cu lumanarea... si daca tot e vorba de supravietuit ii invit sa ia masa la mine in „camp”, asta supravietuire, ca bucataru’ nostru e un Dr. Mengele, mai micutz si mai bolnavior...
...in care ma pierd uneori cu elicopteru'...
4:38 PM |
Publicat de
radu bailau |
Edit Post
….cu am mai spus cel mai nasol e sa mergi cu avionu mai mult de 5 ore si ai vreo doi copchii care pot sa planga tot atata timp… de te si intrebi cum mamelor pot sa doarma atat e linistit pe langa dansii si juma de avion nu poate inchide un ochi... chiar si cu castile pe urechi... apoi ajungi sa iei alt avion mai micutz si trudit, cu elice in fatza, te face si sa crezi ca l-o inventat Traian Vuia... te face de nu mai mananci vreo zi intreaga de la turbulenze... apoi colac peste pupaza, te mai asteapta, sanchi, si un elicopter... ca sa ajungi unde-i musai... zbori de nu-ti mai trebuie... elicopteru ca la dansu voiam sa ramanem, ii zgomotos, ca orice elicopter care se respecta, si are un pilot si un copilot... ei au un radar si un GPS cu care se ghideaza, dar tot le trebuie sa bage in program coordonatele... ca sa bage coordonatele trebuie sa ia unu dintre ei hartile... s-a intamplat ca odata sa nu aiba hartile... ca sa ma explic, se facea ca trebuia sa zbor intr-o duminica nu era aglomerat in elicopter, adictalea nu se statea in picioare, eram eu un coleg si pilotii... dintre piloti unu era ucenic facea practica ca sa spunem asa... ne imbarcam se termina formalitatile si ii dam elice... mergem cat mergem cand la un moment dat pilotu ii cere lu asta mai micu in experienta hartile... sa vada pe ce „strada” zboara... se uita dumnealui invatacelu' in mapa de piele, da pe dupa scaun, se uita pe sub „joystick”, se cata in buzunare, in portofel, nika fratzica... nu-s!... incep sa se certe ca trebuia sa le fi luat... ca asta ii treaba lui amuia: sa care mapa cu harti!... asta zice ca nu stia ca nu le–o luat pilotu’... noi astia din spate stateam oripilati si ne uitam interzisi cum se invinovatesc... in sfasit parca dupa doua ore de zbor alandala am descoperit un sat apoi de acolo ca-i stiam pe astia din „village” am carnit-o la stanga si am ajuns in cele din urma... cu emotii ca ne temeam ca vom ramane fara combustibil... elicopteru’ asta consuma cam o „balerca” plus o galeata de kerosena care ajunge la numa doua ore juma’ de zbor... asa ca am cam transpirat si in cizme...
Subscribe to:
Posts (Atom)