About Me
Sunday, March 30, 2008
...in care vin baietzii a supravietuiasca...
5:21 PM | 
Publicat de
radu bailau
Ca sa afle toata lumea cam cum traim printre animaluri salbatice si ca sa ma dau si eu balena tin sa mentionez ca intr-o luna baietzii si pepushele care s-au strans sa supravietuiasca in direct la un canal de tv vin pe langa noi cu tot cu regizori, cameramani, masline, scobitori sa traga pe banda urmatorul sezon din „the survivor”... in ce consta, ca sa explicam si pentru telespectatorii de la Taraf TV. Ii iau astia din mijlocul junglei urbane si ii aduc acilea prin cele paduri neumblate pe unde traverseaza cararea elefentu dimineata, si tot pe unde te fugareste hipopotamul de pe plaja... adictalea le dau drumu’ prin padure si trebuie sa vada ce ci cum gasesc ale gurii si sa se pazeasca de pigmei care dau cu sageata otravitoare, in esenta sa manance ei primii ca sa nu fie snacks-uri pentru altii... de intersectat sigur se intersecteaza si cu noi pe acilea si tot asa de sigur e ca or avea astia de la montaj de taiat o gramada de cadre in care vreun „petrolist” striga un „coucou” si apoi face din mana la camera sa-l vada ma-sa via satelit pe la NBC sau ABC, pe unde s-o da... nu pot decat sa le doresc bafta si noroc in supravietuire la tinerii americani care o cauta cu lumanarea... si daca tot e vorba de supravietuit ii invit sa ia masa la mine in „camp”, asta supravietuire, ca bucataru’ nostru e un Dr. Mengele, mai micutz si mai bolnavior...
Etichete:
...in care ma pierd uneori cu elicopteru'...
….cu am mai spus cel mai nasol e sa mergi cu avionu mai mult de 5 ore si ai vreo doi copchii care pot sa planga tot atata timp… de te si intrebi cum mamelor pot sa doarma atat e linistit pe langa dansii si juma de avion nu poate inchide un ochi... chiar si cu castile pe urechi... apoi ajungi sa iei alt avion mai micutz si trudit, cu elice in fatza, te face si sa crezi ca l-o inventat Traian Vuia... te face de nu mai mananci vreo zi intreaga de la turbulenze... apoi colac peste pupaza, te mai asteapta, sanchi, si un elicopter... ca sa ajungi unde-i musai... zbori de nu-ti mai trebuie... elicopteru ca la dansu voiam sa ramanem, ii zgomotos, ca orice elicopter care se respecta, si are un pilot si un copilot... ei au un radar si un GPS cu care se ghideaza, dar tot le trebuie sa bage in program coordonatele... ca sa bage coordonatele trebuie sa ia unu dintre ei hartile... s-a intamplat ca odata sa nu aiba hartile... ca sa ma explic, se facea ca trebuia sa zbor intr-o duminica nu era aglomerat in elicopter, adictalea nu se statea in picioare, eram eu un coleg si pilotii... dintre piloti unu era ucenic facea practica ca sa spunem asa... ne imbarcam se termina formalitatile si ii dam elice... mergem cat mergem cand la un moment dat pilotu ii cere lu asta mai micu in experienta hartile... sa vada pe ce „strada” zboara... se uita dumnealui invatacelu' in mapa de piele, da pe dupa scaun, se uita pe sub „joystick”, se cata in buzunare, in portofel, nika fratzica... nu-s!... incep sa se certe ca trebuia sa le fi luat... ca asta ii treaba lui amuia: sa care mapa cu harti!... asta zice ca nu stia ca nu le–o luat pilotu’... noi astia din spate stateam oripilati si ne uitam interzisi cum se invinovatesc... in sfasit parca dupa doua ore de zbor alandala am descoperit un sat apoi de acolo ca-i stiam pe astia din „village” am carnit-o la stanga si am ajuns in cele din urma... cu emotii ca ne temeam ca vom ramane fara combustibil... elicopteru’ asta consuma cam o „balerca” plus o galeata de kerosena care ajunge la numa doua ore juma’ de zbor... asa ca am cam transpirat si in cizme...
Subscribe to:
Posts (Atom)
Subscribe To
Posts
All Comments
Subscribe To
Posts
All Comments