Friday, April 9, 2010

...in care ma lupt cu cel mai mare schnitzel...


...da trebuie sa recunosc ca am descoperit o minunatie de restaurant de cand stau in Vienna...adictalea am revenit la restaurantul la care am fost invitat ultima oara de verisoara din dotare vieneza suta la suta...
...intamplarea face ca dupa un degust de monumente vieneze, o foame teribila mi se instaleaza... mi se propune un restaurant asa prin centru urbei de catre "ghid"... putin sceptic in a spune da, poate si datorita bursei care incepe sa treaca granita dinspre palpabil spre virtual...
...accept, ca nu-i frumos sa refuzi, si mi se atrage atentia ca ii un pic mai scump decat ce-i in rest, da' ii locul perfect daca vrei sa mananci un schnitzel de la mama lui de acasa...
...de obicei ma feresc de restaurantele din centru oricarui oras turistic pentru ca sunt foarte scumpe dar si pentru ca sunt restaurante in care servirea lasa de dorit in cele mai multe cazuri, mergand pe politica turistica: vine turistu face o poza, nu ne intereseaza prea mult daca i-a placut sau nu ca maine pleaca si sunt altii la rand...
...zis si facut si ne strecuram prin suvoiu de turisti pe ulite si curti interioare doar de localnici stiute si ajungem la restaurantul Figlmuller din St Stephanplatz, Wollzeile nr 5...
...se intra ordonat si ne preia un ospatar care ne spune ca trebuie sa asteptam pentru ca nu sunt inca locuri libere... in fata noastra mai multe perechi, care la fel ca noi asteapta... pe mine ma iau caldurile ca nu mi place sa astept...o iau pe campii cand eu, clientul, trebuie sa astept sa-mi cheltui banii...ma calmeaza sotia si verisoara care imi spune ca nu o sa-mi para rau... incep sa ma uit la preturi care nu mi se par foarte piperate comparand cu Parisul...aveam sa aflu ca de fapt restaurantul nu prea e un restaurant, ci o taverna in care ai vin de care vrei pe langa schnitzel...trec zece minute si ospatarul ne conduce la masa la care ne asezam eu bombanind inca... comanda pe nemteste verisoara: specialitatea casei...
asteptam vreo 15 minute si vine garcon-ul cu ce ii in poza...
...dadea pe afara din farfurie...gadzilla schnitzelul...am mancat jumate ca fu si garnitura cu salata de cartofi cu ulei de susan, busuioc si menta si jumate l-am impachetat si am mai mancat si la cina...
...deci, cel mai mare schnitzel vienez vazut si mancat vreodata, si nu scump deloc nu trebuie sa vii in ziua de salar sa-l comanzi...
...iar la Figlmuller trebuie revenit ca foamea a ingenuncheat popoare. Punct!

6 comentarii:

Martha said...

tot cu foamea dupa tine cumatre! pina si pe meleaguri straine ;))
Fura reteta si sa prestezi cand vii in tara si pt necunoscatori.

radu bailau said...

pai sa vedem am de gand sa ma mai duc...si poate fac un studiu de caz...:D

Liviu Antonesei said...

Am ramas cu amintiri frumoase despre snitelele cu pricina? Cu ce treaba la Viena? Pentru cita vreme?

radu bailau said...

pai daca au avut aceeasi marime atunci sigur au fost la Figlmuller! :D

sima said...

Pai, fiecare se lupta cu ce poate:
unii cu criza...
altele cu soacrele...
unele cu sotii...
iar, Bailau, ca de obice, se lupat cu ...chestiile....interesante?...

Pupici de la Sima si Ilinca

radu bailau said...

@Relea ma lupt si eu cu ce cred ca pot sa dovedesc...da' m-a batut si schnitzelu'...:D

Post a Comment

Followers

counter

FEEDJIT Live Traffic Feed