Tuesday, April 13, 2010

...in care arat cu dovezi ca sunt unchi...


...acu dupa prabusiri si tot felu' de nenorociri vreau sa spun ca de vreo doua saptamani is unchi. am asa mandrete de nepot! sa mi traiasca!
...ii cu nerv, ca s-a nascut pe criza, si de aceea isi baga, deocamdata, picioarele!
Monday, April 12, 2010

...in care imi dau cu parerea in Evenimentul Zilei....

...In Evenimentul Zilei fac ce face romanu cel mai bine cand e intrebat cum e vremea: isi da cu parerea despre politica.
Pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/tragedia-poloneza-vazuta-de-acasa-am-sperat-ca-vor-supravietui-892041.html
Saturday, April 10, 2010

...in care nu zic decat: Dumnezeu sa-i odihneasca!...


...nu am sa ma apuc sa spun aici nici despre ce mult il iubeam pe Kaczyński pentru ca as fi ipocrit. Dar nu pot sa nu spun ca si datorita lor, gemenilor, presedinte-premier, Polonia si a recapatat demnitatea, fiind prima voce din Est care a facut ca Vestul sa-si dea seama ca nu poate tot timpul sa-i ia pe polonezi pe principiul de "lasa-i ca astia fac ce zicem noi".
...pe langa presedinte au mai murit atatia adica elita statului polonez, si unde tocmai la Katyń, rana deschisa a istoriei poloneze... De acum 10 aprilie va fi de doua ori mai dureros...
...premierul si presedintele au fost pana mai ieri la fel cum la noi au fost Tariceanu si Basescu; dar pana si premierul cand a auzit vestea a inceput sa planga...
...prin parlamentarii si oficialii aflati in avion Polonia a pierdut cel putin 20 de istorie...
...am scris acest post doar pentru faptul ca jumatate de familie imi e poloneza si plange...o fi patetice sau nu aceste randuri, adevarul e ca mai multi prieteni mi-au dat telefon plangand sa ma anunte...in Polonia se plange uman, fara isterie patriotica pentru ca au murit oameni...

...Dumnezeu sa-i odihneasca!...
Friday, April 9, 2010

...in care ma lupt cu cel mai mare schnitzel...


...da trebuie sa recunosc ca am descoperit o minunatie de restaurant de cand stau in Vienna...adictalea am revenit la restaurantul la care am fost invitat ultima oara de verisoara din dotare vieneza suta la suta...
...intamplarea face ca dupa un degust de monumente vieneze, o foame teribila mi se instaleaza... mi se propune un restaurant asa prin centru urbei de catre "ghid"... putin sceptic in a spune da, poate si datorita bursei care incepe sa treaca granita dinspre palpabil spre virtual...
...accept, ca nu-i frumos sa refuzi, si mi se atrage atentia ca ii un pic mai scump decat ce-i in rest, da' ii locul perfect daca vrei sa mananci un schnitzel de la mama lui de acasa...
...de obicei ma feresc de restaurantele din centru oricarui oras turistic pentru ca sunt foarte scumpe dar si pentru ca sunt restaurante in care servirea lasa de dorit in cele mai multe cazuri, mergand pe politica turistica: vine turistu face o poza, nu ne intereseaza prea mult daca i-a placut sau nu ca maine pleaca si sunt altii la rand...
...zis si facut si ne strecuram prin suvoiu de turisti pe ulite si curti interioare doar de localnici stiute si ajungem la restaurantul Figlmuller din St Stephanplatz, Wollzeile nr 5...
...se intra ordonat si ne preia un ospatar care ne spune ca trebuie sa asteptam pentru ca nu sunt inca locuri libere... in fata noastra mai multe perechi, care la fel ca noi asteapta... pe mine ma iau caldurile ca nu mi place sa astept...o iau pe campii cand eu, clientul, trebuie sa astept sa-mi cheltui banii...ma calmeaza sotia si verisoara care imi spune ca nu o sa-mi para rau... incep sa ma uit la preturi care nu mi se par foarte piperate comparand cu Parisul...aveam sa aflu ca de fapt restaurantul nu prea e un restaurant, ci o taverna in care ai vin de care vrei pe langa schnitzel...trec zece minute si ospatarul ne conduce la masa la care ne asezam eu bombanind inca... comanda pe nemteste verisoara: specialitatea casei...
asteptam vreo 15 minute si vine garcon-ul cu ce ii in poza...
...dadea pe afara din farfurie...gadzilla schnitzelul...am mancat jumate ca fu si garnitura cu salata de cartofi cu ulei de susan, busuioc si menta si jumate l-am impachetat si am mai mancat si la cina...
...deci, cel mai mare schnitzel vienez vazut si mancat vreodata, si nu scump deloc nu trebuie sa vii in ziua de salar sa-l comanzi...
...iar la Figlmuller trebuie revenit ca foamea a ingenuncheat popoare. Punct!
Tuesday, April 6, 2010

...in care trebuie sa ne revenim dupa Paste...


...acu' dupa Paste trebuie sa facem un efort si sa ne ridicam, sa ne revenim...haida ha... usurel ca ziua ii lunga...ii de abia 9 dimineata... eram sigur ca daca am sa ciocnesc oul cu asta a lu Cotofanu' ma rastorn... ca si astia ii in putere...

...in care Buddha ia parte la invierea colegului...


...cum umbla vorba prin targ, deja toti copiii stiu ca is vienez de ceva zile...inainte de de Inviere ace pe la Viena, am zis sa facem (eu si nevasta) o plimbare prin oras sa mai vedem bulevardul... in apropiere de centru numa cine nu a fost nu stie ca inainte de Craciun dar si de Pasti exista si are loc la Viena un targ de oua si nu numai in cazu' asta... mai ai si un debretin la chifla un "Brezel" ce mai un fel de Sf Parascheva dar fara cojoace si seminte... Mergand asa printre tarabele cu mestesugari, ce mi vad ochii chiar prin mijoc intre cel cu scenele de inviere si oua austriece incondeiate sta si un nene budist cu tot felul de statuete si simboluri specifice... nu mi venea sa cred, ce pocnetu sa cauti tu budist in asa targ temetic cu inviere... ma gandesc ca miza pe crestinii deceptionati fie pe recentele scandaluri de preoti pedofili fie doar pe pretul pagan de mare a unui ou incondeiat! Krishna a Inviat!

Followers

counter

FEEDJIT Live Traffic Feed