ridicarea cotidianului la starea filosofica

...acu' de ce zic ca ii fain cu Schengenu' asta, si trebuie numai decat sa intram si noi: cand strazile, pardon autostrazile, sunt in constructie la tine in tara nu-i nimic ii cu Schengen, le folosim pe ale vecinilor desigur daca ii convenabil...

...la un subtotal kilometric, prin Polonia cu drumurile in constructii, 9 ore jumate fix, prin Nemtzia 6 spre 7 sapte. Pana si babele de la Departamentul Juridic aleg cele strazi nemtesti...

...zis si facut... pus calul putere la bataie al Matizului, hranit cu benzina de 98 ca sa scoata scantei pe la esapament, si plecat zdruncinat in tromba din parcare... trecut de Polonia pe singura autostrada ca-n palma a polonezilor... viteza de croaziera 110km/h cu vant din spate: curata aventura cu Matizul...

...intrat in Germania, totu' mai luminos mai ecologic poate si de la morile de vant care te intampina de la granita, nu tu gaura in asfalt nu tu nika, fara limita de viteza, fara radar, cu Matizu forjat la 120km/h, vant puternic din spate.... si cu toate ca viteza dadea acu peste cap in bordu' matizului zburator, tot ti se parea ca mergi cu bicicleta, ti se parea ca esti singur, de fapt nu prea aveai timp sa vezi masinile ce treceau cu viteze greu de atins in alte tari... pe la semafoare sau prin apropiere de Berlin iti dadeai seama cam cate masini sunt...

...racait de invidie m am oprit si am facut o gaura mica in sosea sa nu mai zica nimeni ca nemtzii nu au nicio gaura in strada... ei bine au...

...ce a fost mai interesant e ca am cam prapadit drumul asa pe langa Berlin, si invartindu-ma vreo cateva zeci de km pe Berlin-Ring (pentru cei care proiecteaza Pasajul Basarab, fara sa tina cont de trecerea de cale ferata, Berlin-Ring e inelul de centura ce ocoleste capitala germana), am intrat la un moment dat in Belin si catand sa ies in celalalt capat am vazut mai tot ce era de vazut prin centrul orasului; (nu stiu cum dar cum se pierde romanu tot ajunge el din gresala pe la Poarta Brandenburg sau pe la Reichstag)...

...am fost pata aurie din cozile la semafor, fiind asa un exotic raspuns: "Golden Matiz!" la intrebarea "Was ist das?", intrebare care le sarea pe buze imediat germanilor parteneri la asteptatul de verde...

...nemtii tot nemti, nu tu o hartie prin centru nu tu o coaja de samanta, si cea mai tare chestie e ca am ajuns in Berlin pe la 17 si cand se intens da nu stiu cum au facut nemtii astia de au sincronizat totul si cu tot cu constructiile de infrastructura am traversat Nord-Sud Berlinul in 45 de minute... mentionam pentru blondele de la clubul de apa plata cu lamanie Berlinul capitala de stat european la ora de trafic...

...am bagat si niste poze... poate ofticam niste autoritati locale...

Trebuie spus ca inainte sa ajung acasa trebuia numaidecat sa ma prezint la asa doctor, cu problemele anuale despre sange si alte alea... problemele si controlul de altfel normale daca nu necesare pentru tara in care prestam si anume Congo!

Zis si facut, vorbit din timp, pentru consult pentru analize, si cum era scris pe patalamaua ce o aveam cu mine, vineri la ora opt fix m-am prezentat somnoros, nemancat, nepishat la policlinica de VIP-uri si expati din Pointe Noire.

Prima impresie cam sumbra si deoarece sarise curentul si se lucra la generator... Sumbra si din cauza de vreme... niste nori negri, tropicali, da' negri, tunau si fulgerau si mai turna cu galeata... 

In Congo e ca acu' in Romania: "cum n-ai hidrofor?" numa' ca la dansi ii cu generatorul... probleme de retea si alte suprasolicitari...

Deci, purces la una bucata asistenta, pentru recoltat sange si urina, nu neaparat in ordinea asta, si fara sa se spele intre... apoi facut dreapta, prima usa pe stanga, pentru raze X plamani... 

Ma intampina o tanara speranta medicala congoleza, asistent in slapi si in pantaloni scurti care imi spune sa ma dezbrac ca sa ma pozeze... eu putin nedumerit de lipsa echipamentului de protectie, ma supun intocmai... 

Se iau masurile de rigoare sa incapa amandoi plamanii... spun branza si flash-ul se termina mai pe la mijloc din pana de curent, nu se mai aude nici generatorul... Iese Monseur afara sa intrebe ce se intampla...  vine inapoi si zice ca tre'sa repetam ca nu e bun... Iar ma dezbrac iar ma imbrac... transpir umiditate 90%... cer niste aer conditionat, asistentu' imi zice ca nu e cum, ca sare siguranta, si se opreste generatorul ca nu duce... ma pune iar la raze facem flash-ul merge... nu sare generatorul... bun... dau sa imbrac... iarasi nu se poate ca trebuie sa repetam... mi-am pierdut cu rabdarea... si il intreb de ce... zice ca nu e filmul cum trebuie ca trebuie sa mai ia una... 

Toti copiii stiu ca de iradiat e indicat sa te iradiezi doar de doua ori pe an si numai atunci daca trebuie...

Mai fac una ca doar na poate e cea castigatoare... si in timp ce ma imbracam si stateam colo sa astept filmul, il intreb pe asistent de nu poarta sortul ala cu plumb din cui sa se protejeze? la care el imi spune ca nu ca e prea greu si ca nu intelege de ce trebuie sa se protejeze... ii spun eu asa doua trei efecte din amintiri, de pe la scoala, si il indemn macar sa stea dupa paravan, ca doar nu l-or construit degeaba... in fine plec spre EKG... ma primeste o asistenta, si ma baga intr -o sala cu doua paturi, despartite de o perdea, plastica, tipica pentru spitale, ER, policlinici... imi spune sa ma dezbrac de camasa... trage perdeaua pentru intimitate... dau sa ma dezbrac si ma intorc cu fata la fereastra, care deschisa, dadea in curtea cu generatorul, si de unde patru "Dorei" africani,  sprijiniti in lopeti, adopostiti de ploaie, priveau cu nesat la mine, dar mai ales cred ca la celalalt separeu unde pe semne ca era vreo duduie... 

Imi vine a rade de caraghiosul situatiei... si chem asistenta sa mi inchida fereastra... ma intind de EKG, primul esuat nu-i curent... al doilea... nu-i hartie la printer.... a treia incercare ca-n poveste iese... ies si ma indrept sa ma intalnesc cu medicul generalist pentru consult...

Unde-i? care-i?... aflu ca voi fi consultat de medicul ginecolog, pentru ca e singurul disponibil si pentru ca in cabinet la dansul merge aerul conditionat... ma indrept timid... cu gandul la scaun,  dar mai ales la "tuseu"...

Ma primeste vesel, ma aseaza pe scaun... un pipait pe acolo, olecuta pe dincolo... da sunt bine... completam fisa intr-un semi intuneric, pentru ca nu putem aprinde si lumina si aerul conditionat... bonjouruit de final...

Ies relaxat ca nu o vrut nimic de la mine, si mai ales de la prostata mea... si ma intorc "acasa" unde savurez o bere si o friptura cu banane prajite... ca sa am dupace ma rasturna la siesta...