ridicarea cotidianului la starea filosofica

Aseara citeam cum Domnu' Ion Ionescu incerca sa explice unde si cand il ia cu oboseala...  

"Scrisoare către ţara mea

                  Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa din moment ce nu-mi vine decât să vorbesc urât despre ea. Să-i spun vorbe grele, în fiecare oră, în fiecare dimineaţă când întârzii cât pot de mult întâlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pâinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei. Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun „omul simplu, de pe strada“, om simplu căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gângav, analfabet, precum cel folosit de adulţii inculţi pentru a răspunde gângurelilor unui bebeluş.

                Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cât timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

               Avocatul care-mi promite că va câştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, bani pe care i-am dat soţului ei, venit la întâlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plătirea taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu.

                Editura la care s-a angajat prietena mea, editură renumită, foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică pe lângă care grafittiurile din WC-urile şi gările publice sunt suave declaraţii de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să îi promovezi cărţile doar printre cei, sau mai bine zis cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el…

                   Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămâni (plus în vacanţele şcolare)...

(continuare pe http://www.cotidianul.ro/ai_obosit_de_romania-79114.html )

            Nu cred ca ma obosesc chiar toate lucrurile ce sunt prezentate aci de Dl Ionescu, dar poate de la multe alte maruntisuri... nu sunt obosit dar de fiecare data cand ma intorc acasa simt oboseala din textul articolului....

           Ca unul care traiesc departe de Romania singura mea legatura cu tara in afara telefonului este presa online... dar la sfarsit ajung sa mi dau seama ca ma obosesc si mai tare...ca Romania Reala e departe de Romania Politica... is filme diferite...  

           Scrisoarea cred ca trebuie luata si analizata ca pe descriere a sistemului a realitatii romanesti, a starii de fapt, in fata caruia mai toti au  inceput sa raspunda cu indiferenta si mai ales cu oboseala... nu i se mai opune rezistanta, cum bine comenta cineva....

          Ultimile mari dezbateri a tuturor locuitorilor din Pipera si a mai toti analistilor obositi de pe ecrane vizavi de problema arestarii lui Becali nu fac decat sa oboseasca si orarecum sa confirme ce zice acest Ion Ionescu...

Ma tem ca suntem cam multi Ionesti...