ridicarea cotidianului la starea filosofica

المفوض المولدوفية مهاجر الآن على شاشة التلفزيون...

2011-05-02T16:19:00.000+03:00

...A intervenit ceva vineri si nu am putut ca sa nu ma apuc sa va zic si voua…
Seara, inainte sa ma bag la somnu’ adanc, butonez telecomanda si cum am asa cateva sute de posturi de pe satelitu’ vietii, am treaba cateva zeci de minute bune... si cum ma plimbam eu asa peste statiile de televiziune am ajuns si prin orientul mijlociu... stau, secundele de rigoare si cand sa schimb, aud Moldovan... chiar daca apasasem pentru a schimba am dat un „back” cand mi s a aprins beculetu’... Moldovan?! Intr-o prima instanta am crezut ca or avea si ei arabii lor de peste Prut... ma intorc si cand ma uit mai bine era Comisarul Moldovan desigur vorbind o araba cu accent de bucale!... faza ii ca era pe Mohajer Tv...habar n-am ce fel de dialect arab vorbesc astia ca sa vad de pe unde emit...
Am simtit eu ca s-au reluat exporturile, si economia nu mai e in criza, da nu stiam de unde atata profit la noi... ii de „Un comisar acuza”!!!... astept si un feedback dupa „Nu trage domn Semaca!!! sunt eu Lascarica!”....
Nu m ar mira ca maine poimaine sa vad ca lui Osama tot de la Moldovan i se trage... n ai vazut sa fi fost pe acolo prin Pakistan vreun comisar care prinde Mohajer TV si l a vazut pe Moldovan cum face el si drege si a zis gata ba pana aci... Al Paraipan gata!!! Trebuie prins Ibn Limba nu mai merge bah!!! Suna la amaericani... si asta a fost...
Acu’ cica mai multi martori au zis ca l-ar fi auzit pe Bin Laden ca ar fi spus: „Un fleac, m-au ciuruit!...nu credeam ca o sa ma doara asa de tare...” inainte sa se dea prins...

in care facem evaziune la vama cu tigari

2010-11-01T01:53:00.001+02:00

...da fratele asta moldavan m-o facut la psihic... l-o prins si io il asteptam cu tigarile in Galati...

in care bagam un logo...rama

2010-08-06T16:55:00.001+03:00

...ca de obicei mai tarziu decat altii dar poate mai sunt si dintre voi care doriti sa revedeti... "logorama" film scurt animat care o luat asa un oscar... ii de privit...

in care facem kk-maka

2010-08-05T21:00:00.006+03:00

...riscand sa fiu al din urma, am sa pun si io imnul crizei care ar trebui votat ca si imnul tarii; si asa tot cantand "Desteapta te romane" am ragusit...oricum la noi se doarme inca pe vine, organizat ca in Inception...:)

in care prezentam desenul la Inception

2010-08-04T20:47:00.007+03:00

...am fost la Inception si pot sa zic ca m a lasat masca...ii duca s-ar cum s-ar zice...demult nu am mai vazut asa film care sa ma tina din molfait popcornu'...ca sa nu mai zic ca daca nu esti pe faza ai pierdut "levelul" si nu mai stii in care somn esti si pe care palier...
...deci si in ajutorul intarziatilor, dar si a tuturor blondelor venite la film doar pentru Leonardo, www.cinemablend.com ia frumos corel draw-ul si face o schema sa priceapa toti Doreii ca atunci cand dormi, poti sa dormi si pe mai multe niveluri.

...in care arat cu dovezi ca sunt unchi...

2010-04-13T20:32:00.004+03:00

...acu dupa prabusiri si tot felu' de nenorociri vreau sa spun ca de vreo doua saptamani is unchi. am asa mandrete de nepot! sa mi traiasca!
...ii cu nerv, ca s-a nascut pe criza, si de aceea isi baga, deocamdata, picioarele!

...in care imi dau cu parerea in Evenimentul Zilei....

2010-04-12T15:49:00.002+03:00

...In Evenimentul Zilei fac ce face romanu cel mai bine cand e intrebat cum e vremea: isi da cu parerea despre politica.
Pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/tragedia-poloneza-vazuta-de-acasa-am-sperat-ca-vor-supravietui-892041.html

...in care nu zic decat: Dumnezeu sa-i odihneasca!...

2010-04-10T14:02:00.002+03:00

...nu am sa ma apuc sa spun aici nici despre ce mult il iubeam pe Kaczyński pentru ca as fi ipocrit. Dar nu pot sa nu spun ca si datorita lor, gemenilor, presedinte-premier, Polonia si a recapatat demnitatea, fiind prima voce din Est care a facut ca Vestul sa-si dea seama ca nu poate tot timpul sa-i ia pe polonezi pe principiul de "lasa-i ca astia fac ce zicem noi".
...pe langa presedinte au mai murit atatia adica elita statului polonez, si unde tocmai la Katyń, rana deschisa a istoriei poloneze... De acum 10 aprilie va fi de doua ori mai dureros...
...premierul si presedintele au fost pana mai ieri la fel cum la noi au fost Tariceanu si Basescu; dar pana si premierul cand a auzit vestea a inceput sa planga...
...prin parlamentarii si oficialii aflati in avion Polonia a pierdut cel putin 20 de istorie...
...am scris acest post doar pentru faptul ca jumatate de familie imi e poloneza si plange...o fi patetice sau nu aceste randuri, adevarul e ca mai multi prieteni mi-au dat telefon plangand sa ma anunte...in Polonia se plange uman, fara isterie patriotica pentru ca au murit oameni...

...Dumnezeu sa-i odihneasca!...

...in care ma lupt cu cel mai mare schnitzel...

2010-04-09T12:49:00.006+03:00

...da trebuie sa recunosc ca am descoperit o minunatie de restaurant de cand stau in Vienna...adictalea am revenit la restaurantul la care am fost invitat ultima oara de verisoara din dotare vieneza suta la suta...
...intamplarea face ca dupa un degust de monumente vieneze, o foame teribila mi se instaleaza... mi se propune un restaurant asa prin centru urbei de catre "ghid"... putin sceptic in a spune da, poate si datorita bursei care incepe sa treaca granita dinspre palpabil spre virtual...
...accept, ca nu-i frumos sa refuzi, si mi se atrage atentia ca ii un pic mai scump decat ce-i in rest, da' ii locul perfect daca vrei sa mananci un schnitzel de la mama lui de acasa...
...de obicei ma feresc de restaurantele din centru oricarui oras turistic pentru ca sunt foarte scumpe dar si pentru ca sunt restaurante in care servirea lasa de dorit in cele mai multe cazuri, mergand pe politica turistica: vine turistu face o poza, nu ne intereseaza prea mult daca i-a placut sau nu ca maine pleaca si sunt altii la rand...
...zis si facut si ne strecuram prin suvoiu de turisti pe ulite si curti interioare doar de localnici stiute si ajungem la restaurantul Figlmuller din St Stephanplatz, Wollzeile nr 5...
...se intra ordonat si ne preia un ospatar care ne spune ca trebuie sa asteptam pentru ca nu sunt inca locuri libere... in fata noastra mai multe perechi, care la fel ca noi asteapta... pe mine ma iau caldurile ca nu mi place sa astept...o iau pe campii cand eu, clientul, trebuie sa astept sa-mi cheltui banii...ma calmeaza sotia si verisoara care imi spune ca nu o sa-mi para rau... incep sa ma uit la preturi care nu mi se par foarte piperate comparand cu Parisul...aveam sa aflu ca de fapt restaurantul nu prea e un restaurant, ci o taverna in care ai vin de care vrei pe langa schnitzel...trec zece minute si ospatarul ne conduce la masa la care ne asezam eu bombanind inca... comanda pe nemteste verisoara: specialitatea casei...
asteptam vreo 15 minute si vine garcon-ul cu ce ii in poza...
...dadea pe afara din farfurie...gadzilla schnitzelul...am mancat jumate ca fu si garnitura cu salata de cartofi cu ulei de susan, busuioc si menta si jumate l-am impachetat si am mai mancat si la cina...
...deci, cel mai mare schnitzel vienez vazut si mancat vreodata, si nu scump deloc nu trebuie sa vii in ziua de salar sa-l comanzi...
...iar la Figlmuller trebuie revenit ca foamea a ingenuncheat popoare. Punct!

...in care trebuie sa ne revenim dupa Paste...

2010-04-06T23:01:00.004+03:00

...acu' dupa Paste trebuie sa facem un efort si sa ne ridicam, sa ne revenim...haida ha... usurel ca ziua ii lunga...ii de abia 9 dimineata... eram sigur ca daca am sa ciocnesc oul cu asta a lu Cotofanu' ma rastorn... ca si astia ii in putere...

...in care Buddha ia parte la invierea colegului...

2010-04-06T00:10:00.006+03:00

...cum umbla vorba prin targ, deja toti copiii stiu ca is vienez de ceva zile...inainte de de Inviere ace pe la Viena, am zis sa facem (eu si nevasta) o plimbare prin oras sa mai vedem bulevardul... in apropiere de centru numa cine nu a fost nu stie ca inainte de Craciun dar si de Pasti exista si are loc la Viena un targ de oua si nu numai in cazu' asta... mai ai si un debretin la chifla un "Brezel" ce mai un fel de Sf Parascheva dar fara cojoace si seminte... Mergand asa printre tarabele cu mestesugari, ce mi vad ochii chiar prin mijoc intre cel cu scenele de inviere si oua austriece incondeiate sta si un nene budist cu tot felul de statuete si simboluri specifice... nu mi venea sa cred, ce pocnetu sa cauti tu budist in asa targ temetic cu inviere... ma gandesc ca miza pe crestinii deceptionati fie pe recentele scandaluri de preoti pedofili fie doar pe pretul pagan de mare a unui ou incondeiat! Krishna a Inviat!

...in care sunt erou in Sweden...

2009-12-30T22:38:00.005+02:00

...gata m-am aranjat...sunt erou in Sweden la mama lu' IKEA ... si nu asa erou de tv&radio.

dovada filmata o gasiti aici

...in care Tudor Gheorghe colinda...

2009-12-25T20:22:00.004+02:00

...O colinda mai aparte, ce pentru mine ii echivalentul la sulul de hartie igienica a lui Rebenciuc...

Colinda Tudor Gheorghe....

Linku' ii aici

...in care incep "romanul"...

2009-12-25T01:16:00.004+02:00

Povestea mea de Craciun ii veche de vreo 12 ani si atunci era cam asa:

" In seara asta, in sfarsit m-am hotarat, m-am apucat de acest proiect pe nume de cod -romanul-. Cred ca e a treia oara cand stric inceputul romanului meu despre nimic. Dar gata am scris, asa ramane.

In mare romanul va fi cartea generatiei mele, cu nimicurile care ne obsedeaza zi de zi, pe mine si pe prietenii mei, nimicuri care ne impiedica sa avem un tel oricat de neinsemnat ar fi el.

M-am apucat de scris pentru ca trebuie sa existe si o carte a oamenilor care au trait in acelasi timpuri cu mine; asa cum exista cate un roman pentru fiecare "serie" de oameni ce au trecut prin viata.

Eu o sa fiu deosebit fata de toti ceilalti autori de carti de generatii deoarece scriu nu la batranete ci acum la tinerete...

Trebuie precizat faptul ca, chiar daca traiesc in era computerului nu am sa tastez ci am sa scriu aceasta "creatie" pe un caiet de matematica tip student cu un stilou care nu e al meu de fapt, ci il am plocon de la actuala prietena care si-a cam facut mila si mi l-a daruit. Am fost poate patetic atunci cand i l-am cerut, dar nu mi pasa si admit acest lucru... toti suntem patetici mai ales in vremuri plictisitoare...

Romanul meu nu o sa fie ca altele; prin el vreu sa redefinesc, sa dau dimensiuni noi definitiei de "roman".... desigur ca o sa am personaje si chiar unele fire epice care vor urmari acesti asa zisi eroi de carte noua. va fi un roman cu structura clara in care se va prezenta realismul crud al lumii in care traim...nu voi spune povesti siropoase; tot ce voi scrie se va fi intamplat ori se intampla... sigur ca vom visa impreuna, ca vom plange impreuna cu eroiii mei... nu stiu zau dar ma tem ca la sfarsit totu sa nu devina o comedie cu un umor negreu a la Ionesco...

Actiunea va fi desfasurata pe parcursul a zece ani pentru inceput, iar locul actiunii va fi orasul Iasi, un targ cochet de la sfarsitul sec XX inceputul secolului XXI in care se intampla lucruri marunte de care ne impiedicam zi de zi dar care pana la urma vor fi istorie si care se dovedesc decisive pentru posteritate...fara ca autorii lor sa aiba habar de acest lucru...

Daca cu actiunea e destul de clar, altfel sta problema cu personajele care vreau sa fie autentice si care vor aparea cu numele lor real... ma tem ca daca voi scrie defaimator despre ele, cand acest roman va aparea in librarii multi ma vor da in judecata.... dar nu o sa mi pese pentru ca sunt sacrificii ce trebuiesc savarsite pe altarul culturii...

Cam atat despre structura, alcatuire, personaje si actiunea acestui roman...pana acum te-ai cam lamurit despre ce va fi vorba...si ca nu mi spui ca nu ti am spus, cititorule, de vei citi si urmatoarea pagina inseamna ca esti pe propria raspundere cu privire la efectul de plictiseala... pentru mine o carte merita citita daca in primele 20 de pagini nu te plictiseste, asa ca am hotarat sa te scutesc de chinul a inca 18 pagini si de timpul pierdut...mi se pare cel putin de bun simt sa afirmi repede ce vrei si apoi cititorul sa decida ce e de facut cu cartea ta : o pune cu fata in sus deschisa sau o uita din nou in biblioteca, nefiind in acest caz decat un obiect de inventar, o carte in plus adaugata la numarul celorlate ca sa dea bine la ochii musafirilor atunci cand acestia, admirand rafturile sa poate exclama "ce intelectual rasat!"....

Romanul meu e scris la persoana intai singular pentru ca nu poti sa te detasezi de generatia din care faci parte... cum as putea eu sa povestesc despre oamenii cu care am impartit nimicuri la o persoana diferita de cea de I-a singular?...

Genratia mea este generatia de la sfarsitul secXX inceputul de secol XXI....cu toate ca mie personal imi creeaza nervi acest aspect temporal...totu e ambiguu cand e asa intre doua secole ca nu mai vorbim de doua milenii...suna firesc, lin cand spui ca un om s-a nascut, trait, creat, la mijlocul secolului....suna firesc linistit, aranjat bine definit in timp...

cand zici despre cineva ca a trait la sfarsitul secolului sau inceputul secolului parca timpul n-are rabdare vrea sa se termine si sa schimbe secolul...de asta ma enerveaza timpul in care m am nascut...

Dar revenind la oamenii din seria mea pot spune ca traim din chestii care ne mentin tot timpul in false probleme ... sa nu credeti ca noi ne am hotarat sa fim asa... pacatu' nostru ii ca suntem generatia de sacrificiu, sobolanii de laborator pe care se testeaza reforme... "

Ce s-a ales de "roman" mai nimic... poate totusi ar trebui scris... voi ce ziceti...

Craciun Fericit!

...in care respir in romana...

2009-12-23T21:25:00.009+02:00

Azi am avut o zi speciala pentru mine...

Aflandu-se in Polonia, la Cracovia dl prof. Liviu Antonesei a acceptat sa ne intalnim pentru cateva ore...

Cum de obicei suntem foarte putini ieseni deodata la Cracovia era un "must" sa ne intalnim...

Specialul sta in faptul ca am cunoscut unul din putinii anticomunisti veritabili din Iasi, dar si din tara, si ca am avut doua ore si ceva de conversatie despre Romania cu cultura si cu politica cum rar se intampla...un fel de pus tara la cale intr-un pub minunat ca atmosfera de prin orasul vechi al Cracoviei...

...am devorat aceasta intalnire mai ales ca vorbitul pe romaneste se dovedeste a fi foarte rar, iar Dl Antonesei ii asa cum mi-l imaginem: savuros!...

Ca sa ma dau mare am postat si o poza pe care Dl. Profesor mi-a trimis-o pe mail...

Pentru un respiro literar sariti pe linku' asta

casatorie la FF

2009-11-13T23:55:00.003+02:00

...Nu stiu prin ce intamplare nimerii cu nevasta din dotare la o masa cu niste prieteni care aveau si ei un set de prieteni: proaspat casatoriti!... Din una in alta, poze de la nunta, hlinzeli la ceva oaspeti care au dormit mai comod in standu cu dumitrite de obositi ce erau, se ajunge la ora de plecare cand "mireasa" se ridica isi pupa sotul, zice noapte buna si pleaca... eu zic: uite-o si pe asta nu se poate duce nici pana la baie fara sa se pupe cu asta...

Asta mai sta si dansu vreo 10 min, se ridica respectos si zice noapte buna... neintalegand ce se intampla ii intreb pe astia da' de ce pleaca separat... la care ei: pai unu sta intr-o parte si altul in alta parte... eu, cu gura pe masa intreb : da parca erau casatoriti!? ... Da,da' , zice prietena hash, sunt da' fiecare locuieste cu parintii... ca au zis ca nu au banii de chirie inca... Eu: cum si nu gasesti un loc in pat la unu la altu', ce doar nu dorm cu ma-sa cu tat-su in pat?... cica nu... se intalnesc cand ea are liber de la servici cand el la fel...

Imaginati-va ca suna tel...

ea: Puishor ce faci?

el: Pai uite ma uit la film...

ea: iesim si noi azi?...

el: nu am chef azi... poate maine ce zici?

ea: da stii ca maine lucru... lasam pe saptamana viitoare?

el: da... ii mai bine... poate facem si dragoste... da la tine, si apoi trebuie sa ma intorc repede sa ma culc ca ma stii: sunt rau cu somnu'...

ea: da, da... bine atunci... te am lasat...te iubesc..

el:si eu!

...in care ma dau VIP....

2009-09-19T15:42:00.004+03:00

... in Nigeria ca sa ajung la aeroport am nevoie de asa paza si protectie pentru ca i zona de conflict si se mai rapesc albii asa din cand in cand pentru a mari traficul pe cateun clip pe Youtube... ii fain asa ca ma simt si eu ca Basescu care are badigarzi, numa ca imi lipsesc reportofoanele bagate in fata si nici eu nu am cui spune "tiganca imputita"(nici nu m-ar lasa cei sapte ani de acasa; de acasa, nu de pe mare).... In rest ii cam la fel... cu girofare si alte alea...asa ma simt si eu vipan, a se citi bashtanutz...

2009-07-28T00:11:00.003+03:00

Asa, care va sa zica iesise si Harry Potter partea n-shpea… asteptam sa ma duc ca vazui un trailer si am vrut sa vad ce efecte speciale au mai gasit meseriasii in domeniu...

Trebuie precizat ca nu am vazut decat vreo doua parti din toate cele pentru ca nu sunt un fan Harry... dar la o adica, as putea oricand sa devin un fan, macar asa o data al tinerei Hermione...

Cumparat tortilla de la intrare, (care intre noi fie vorba ii mai scumpa decat filmul in sine), si purces la vizionat... juma de ora de reclame, apoi incepe asa spectaculos, cu niste fumuri ce darama un pod prin londra de azi, apoi inca un zbor doua, si se termina ...dupa mine s a terminat in primele 20 min. Apoi ceva siripos o actiune asa sa-si justifice si scenaristii salaru’...Cand am vazut ca o ia prin loboda ma gandii ca hopa o crescut Harry si o inceput sa aiba si dansu ceva feeling prin pantalon, si imi spusei ca tre sa bage o scena ceva mai interzisa mai un schimbat de chewing gum frantuzesc...ca doar cand s-or apucat astia de uitat la Potter erau mici da de amuia is mai crescuti...

Dezamagirea cat casa... pana si sosu de branza al tortillei nu prea avu gust...pe timpu’ filmului...

Nu stiu daca si cartea e la fel, ca nu is din biblioteca mea, dar daca ma roaga careva sa i dau vreun sfat sa-l vada ii spun sa ia trei beri si sa stea cuminte ca-i crunt!

...in povestesc cum m-am pierdut cu Matizul in Berlin...

2009-06-02T01:10:00.004+03:00

...am uitat sa va spun ca mai de curand sunt asa in proces de inventar cu proces verbal de predare/primire a rudelor de obarsie poloneza... cu ocazia asta undeva pe saptamana acu' vreo doua saptamani a trebuit sa ma misc de la mine de acasa din sud spre nord spre mare unde trebuia sa fac prezenta la o petrecere degraba curgatoare de bere nemteasca orasul fiind asa la granita cu Germania, Szczecin pe poloneza Stettin pe nemteste...

...acu' de ce zic ca ii fain cu Schengenu' asta, si trebuie numai decat sa intram si noi: cand strazile, pardon autostrazile, sunt in constructie la tine in tara nu-i nimic ii cu Schengen, le folosim pe ale vecinilor desigur daca ii convenabil...

...la un subtotal kilometric, prin Polonia cu drumurile in constructii, 9 ore jumate fix, prin Nemtzia 6 spre 7 sapte. Pana si babele de la Departamentul Juridic aleg cele strazi nemtesti...

...zis si facut... pus calul putere la bataie al Matizului, hranit cu benzina de 98 ca sa scoata scantei pe la esapament, si plecat zdruncinat in tromba din parcare... trecut de Polonia pe singura autostrada ca-n palma a polonezilor... viteza de croaziera 110km/h cu vant din spate: curata aventura cu Matizul...

...intrat in Germania, totu' mai luminos mai ecologic poate si de la morile de vant care te intampina de la granita, nu tu gaura in asfalt nu tu nika, fara limita de viteza, fara radar, cu Matizu forjat la 120km/h, vant puternic din spate.... si cu toate ca viteza dadea acu peste cap in bordu' matizului zburator, tot ti se parea ca mergi cu bicicleta, ti se parea ca esti singur, de fapt nu prea aveai timp sa vezi masinile ce treceau cu viteze greu de atins in alte tari... pe la semafoare sau prin apropiere de Berlin iti dadeai seama cam cate masini sunt...

...racait de invidie m am oprit si am facut o gaura mica in sosea sa nu mai zica nimeni ca nemtzii nu au nicio gaura in strada... ei bine au...

...ce a fost mai interesant e ca am cam prapadit drumul asa pe langa Berlin, si invartindu-ma vreo cateva zeci de km pe Berlin-Ring (pentru cei care proiecteaza Pasajul Basarab, fara sa tina cont de trecerea de cale ferata, Berlin-Ring e inelul de centura ce ocoleste capitala germana), am intrat la un moment dat in Belin si catand sa ies in celalalt capat am vazut mai tot ce era de vazut prin centrul orasului; (nu stiu cum dar cum se pierde romanu tot ajunge el din gresala pe la Poarta Brandenburg sau pe la Reichstag)...

...am fost pata aurie din cozile la semafor, fiind asa un exotic raspuns: "Golden Matiz!" la intrebarea "Was ist das?", intrebare care le sarea pe buze imediat germanilor parteneri la asteptatul de verde...

...nemtii tot nemti, nu tu o hartie prin centru nu tu o coaja de samanta, si cea mai tare chestie e ca am ajuns in Berlin pe la 17 si cand se intens da nu stiu cum au facut nemtii astia de au sincronizat totul si cu tot cu constructiile de infrastructura am traversat Nord-Sud Berlinul in 45 de minute... mentionam pentru blondele de la clubul de apa plata cu lamanie Berlinul capitala de stat european la ora de trafic...

...am bagat si niste poze... poate ofticam niste autoritati locale...

...in care ma duc la ginecolog...

2009-05-27T17:15:00.006+03:00

Trebuie spus ca inainte sa ajung acasa trebuia numaidecat sa ma prezint la asa doctor, cu problemele anuale despre sange si alte alea... problemele si controlul de altfel normale daca nu necesare pentru tara in care prestam si anume Congo!

Zis si facut, vorbit din timp, pentru consult pentru analize, si cum era scris pe patalamaua ce o aveam cu mine, vineri la ora opt fix m-am prezentat somnoros, nemancat, nepishat la policlinica de VIP-uri si expati din Pointe Noire.

Prima impresie cam sumbra si deoarece sarise curentul si se lucra la generator... Sumbra si din cauza de vreme... niste nori negri, tropicali, da' negri, tunau si fulgerau si mai turna cu galeata...

In Congo e ca acu' in Romania: "cum n-ai hidrofor?" numa' ca la dansi ii cu generatorul... probleme de retea si alte suprasolicitari...

Deci, purces la una bucata asistenta, pentru recoltat sange si urina, nu neaparat in ordinea asta, si fara sa se spele intre... apoi facut dreapta, prima usa pe stanga, pentru raze X plamani...

Ma intampina o tanara speranta medicala congoleza, asistent in slapi si in pantaloni scurti care imi spune sa ma dezbrac ca sa ma pozeze... eu putin nedumerit de lipsa echipamentului de protectie, ma supun intocmai...

Se iau masurile de rigoare sa incapa amandoi plamanii... spun branza si flash-ul se termina mai pe la mijloc din pana de curent, nu se mai aude nici generatorul... Iese Monseur afara sa intrebe ce se intampla... vine inapoi si zice ca tre'sa repetam ca nu e bun... Iar ma dezbrac iar ma imbrac... transpir umiditate 90%... cer niste aer conditionat, asistentu' imi zice ca nu e cum, ca sare siguranta, si se opreste generatorul ca nu duce... ma pune iar la raze facem flash-ul merge... nu sare generatorul... bun... dau sa imbrac... iarasi nu se poate ca trebuie sa repetam... mi-am pierdut cu rabdarea... si il intreb de ce... zice ca nu e filmul cum trebuie ca trebuie sa mai ia una...

Toti copiii stiu ca de iradiat e indicat sa te iradiezi doar de doua ori pe an si numai atunci daca trebuie...

Mai fac una ca doar na poate e cea castigatoare... si in timp ce ma imbracam si stateam colo sa astept filmul, il intreb pe asistent de nu poarta sortul ala cu plumb din cui sa se protejeze? la care el imi spune ca nu ca e prea greu si ca nu intelege de ce trebuie sa se protejeze... ii spun eu asa doua trei efecte din amintiri, de pe la scoala, si il indemn macar sa stea dupa paravan, ca doar nu l-or construit degeaba... in fine plec spre EKG... ma primeste o asistenta, si ma baga intr -o sala cu doua paturi, despartite de o perdea, plastica, tipica pentru spitale, ER, policlinici... imi spune sa ma dezbrac de camasa... trage perdeaua pentru intimitate... dau sa ma dezbrac si ma intorc cu fata la fereastra, care deschisa, dadea in curtea cu generatorul, si de unde patru "Dorei" africani, sprijiniti in lopeti, adopostiti de ploaie, priveau cu nesat la mine, dar mai ales cred ca la celalalt separeu unde pe semne ca era vreo duduie...

Imi vine a rade de caraghiosul situatiei... si chem asistenta sa mi inchida fereastra... ma intind de EKG, primul esuat nu-i curent... al doilea... nu-i hartie la printer.... a treia incercare ca-n poveste iese... ies si ma indrept sa ma intalnesc cu medicul generalist pentru consult...

Unde-i? care-i?... aflu ca voi fi consultat de medicul ginecolog, pentru ca e singurul disponibil si pentru ca in cabinet la dansul merge aerul conditionat... ma indrept timid... cu gandul la scaun, dar mai ales la "tuseu"...

Ma primeste vesel, ma aseaza pe scaun... un pipait pe acolo, olecuta pe dincolo... da sunt bine... completam fisa intr-un semi intuneric, pentru ca nu putem aprinde si lumina si aerul conditionat... bonjouruit de final...

Ies relaxat ca nu o vrut nimic de la mine, si mai ales de la prostata mea... si ma intorc "acasa" unde savurez o bere si o friptura cu banane prajite... ca sa am dupace ma rasturna la siesta...

...in care vedem cum e lantul de (tarabe) Farmacii in Congo....

2009-05-25T00:58:00.008+03:00

Nu mai stiu cum sunt pe la noi pe acasa, prin Romania, farmaciile dar sa vedeti cum sunt pe la „noi” pe aci prin Congo...

Intr-o zi ma durea oarece si pleacai spre farmacie sa gasesc o pastila ceva... trebuie reteta nu trebuie reteta...sa ma duc la doctor, la vraciu local, sau la farmazoana... nu stiam... Ce ii drept e si prima data cand se intampla sa ma doara alea alea prin Pointe Noire.

Pentru studentele la juridic trebuie mentionat ca de la penultima postare pe bloguletz si pana amu' m-am mutat cu catel, si cu purcel dar mai ales cu tantar burdujit cu malarie, din prefrumosul Gabon in tara exilului romanesc Congo.... Brazzaville desigur ca-i mai denadejde decat Kinshasa unde isi mai dau drumu la sange...

Deci ca stabiliram locul actiunii plimbarea avu loc asa mai pe zapada pe la noi, mai pe arsita la astia, in Congo...

Ca sa nu o mai lungesc cand sa ajung la farmacie dau cu ochii mai la doi de usa asa puzderie de tarabe care stau toata ziua cu o umbrela sa nu strice seru' fiziologic, cu tot felul de medicamente care mai expirate care mai noi, adica in termen, aduse de prin Europa... Tot felul de la Piafene la cele mai grele hipnotice pana la de astea de puterea ursului... gasesti tot ce vrei vointa si cativa firfirei sa detii... si ti faci o trusa medicala de toata frumusetea....

Acu' stiu eu niste baieti care ofteaza la gandu' ca nu s-a pus asa maxi-taxi direct „camine T.Vladimirescu-bazar Pointe-Noire”, sa aiba si sangele lor parte de un coctail medicamentos mai serios nu tu doar cateun piafen cu vodka ca ii mai greu cu diazepanul...

Ca sa fie cu tot tacamul am si pozele... mie mi-a fost cam greu (spre imposibil) sa le iau si de aceea trebuie sa-i multumesc lui Diane pentru ele...

"Ai obosit de Romania?"

2009-04-05T05:22:00.001+03:00

Aseara citeam cum Domnu' Ion Ionescu incerca sa explice unde si cand il ia cu oboseala...

"Scrisoare către ţara mea

Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa din moment ce nu-mi vine decât să vorbesc urât despre ea. Să-i spun vorbe grele, în fiecare oră, în fiecare dimineaţă când întârzii cât pot de mult întâlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pâinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei. Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun „omul simplu, de pe strada“, om simplu căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gângav, analfabet, precum cel folosit de adulţii inculţi pentru a răspunde gângurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cât timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va câştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, bani pe care i-am dat soţului ei, venit la întâlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plătirea taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu.

Editura la care s-a angajat prietena mea, editură renumită, foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică pe lângă care grafittiurile din WC-urile şi gările publice sunt suave declaraţii de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să îi promovezi cărţile doar printre cei, sau mai bine zis cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el…

Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămâni (plus în vacanţele şcolare)...

(continuare pe http://www.cotidianul.ro/ai_obosit_de_romania-79114.html )

Nu cred ca ma obosesc chiar toate lucrurile ce sunt prezentate aci de Dl Ionescu, dar poate de la multe alte maruntisuri... nu sunt obosit dar de fiecare data cand ma intorc acasa simt oboseala din textul articolului....

Ca unul care traiesc departe de Romania singura mea legatura cu tara in afara telefonului este presa online... dar la sfarsit ajung sa mi dau seama ca ma obosesc si mai tare...ca Romania Reala e departe de Romania Politica... is filme diferite...

Scrisoarea cred ca trebuie luata si analizata ca pe descriere a sistemului a realitatii romanesti, a starii de fapt, in fata caruia mai toti au inceput sa raspunda cu indiferenta si mai ales cu oboseala... nu i se mai opune rezistanta, cum bine comenta cineva....

Ultimile mari dezbateri a tuturor locuitorilor din Pipera si a mai toti analistilor obositi de pe ecrane vizavi de problema arestarii lui Becali nu fac decat sa oboseasca si orarecum sa confirme ce zice acest Ion Ionescu...

Ma tem ca suntem cam multi Ionesti...

In spatiu cu fripturistii!!!

2008-10-18T14:29:00.002+03:00

Acu’ cum trageam dintr-o narghilea, avui sclipirea romanului dinainte de alegeri si intelesei de ce vru Nea Mircea Geona sa trimita in spatiu romanu' calare pe rachete Nasa. Pai chestiunea sta cam asa: baietii din Nasa aveau ei asa proiect sa vaza cum miroase in spatiu. Si hop mana pe telefon la Geoana – “Alo, Mircea, auzi avem si noi asa de aflat cum miroasa acolo in vid, si cum stiu ca voi romanii sunteti cei mai buni in a mirosi totu’ de la mica spaga la branza de oi, nu ai vrea sa ne trimiti pe cineva de pe la tine ca sa-l trimitem sa vedem ce si cum?”...

Acu’ ii oficial miroase a friptura, da nu il mirosi unu de al nostru ci tot unu care se misca mai repede decat nea Geoana... care avu treaba pe la parlament si nu parca nici nepotii nu prea erau prin preajma ca fusesera in “Bambu”...

Prevad ca o sa creasca numarul de inrolari ale romanilor catre misiunile Nasa in spatiu, ca sa stea si dansii in miros de friptura... acu nici romanii nu prea sunt antrenati ca sa faca oarece experimente stiintifice, a poate ii nevoie sa se dea cu lavabil Hubble-ul sau sa monteze un rigips la Statia Spatiala Internationala... astia cosmonautii, nostri, cu Gutza in cashti, cer doar sa miroase si dansii a friptura ca aduc ei un pumn de faina pentru o mamaligutza si mujdeiu’...

Acu’ pe de alte parte ii mai bine in spatiu sa stai in miros de friptura decat sa fii prin Romanica unde dupa alegeri se pare ca o sa miroase de o sa ti mute nasu...

ps: poza ii, cu Romanica si sora ei racheta Moldova, din spatiu - drepturile apartin la rusi adara.by.ru

poza la minut...pentru maine dimineata...

2008-10-15T13:46:00.004+03:00

De mult ma eroda o intrebare... fusei la mare in asta vara asa doar pentru cateva tzepe ca nu avui bani sa iau mai multe, si cum stateam intins pe plaja asa observai ca era liniste... bine in afara niste "fara numere" de wonder-children-i si alti mandri cetateni ai municipiului Strehaia... da liniste nu tu o chemare la o poza la minut pentru maine dimineata, sau o poza cu crocodilu-lilu, sau cu palmieru' gonflabil si maimutzica Cici, sau cu leul nu stiu care din Kenya, sau cu tigrisorul ce tzipa strident cand facui io acu vreo droaie de ani poza la Costinesti, ca mai apoi sa vedem ca era putin constipat, saracu... deci fratilor nu mai sunt... nici fotografii si nici animalele alea chinuite in lesa si batute in cap de soare... pai cum sa m ai fie ca acu daca ai celular ai si shpe megapixeli... apoi digitalu ii trendy... putem spune ca digitalu' o omarat fotografu' de plaja... e ca in melodia aia: "video killed the radiostar"... speranta mea e ca macar acum maimutzica Cici si celelalte animaluri stau si ele la "pensie" pe undeva si zambesc doar atunci cand fulgera...

kiwi

2008-09-15T01:04:00.002+03:00

pai zic ca pentru asa lucruri se merita sa sa traiesti fericirea chiar si pentru cateva momente... un click pe:

http://www.youtube.com/watch?v=sdUUx5FdySs

n'ai cu cine, niste urate...

2008-09-15T00:46:00.003+03:00

ca acu' cu treaba prin cele Regate Unite (UK-uri, pentru citittoarele care beau doar apa plata) stie pana si departamentu' de trebi juridice de prin urbe... acu' ca fu o tzara senin ce observai, ma uitam asa la oameni pe strada si mai ales asa la partea feminina... si apoi ma gandii ca poate ma bag la o mare cercetare istorica: pai imi veni epifania si intelesei cum de o avut asa astia imperiu colonial... pai intrebare urmatoarea e : cati ati vazut cam cat is de urate anglo-saxoanele?... pai u asa "sex frumos" te mai apuci de cucerit lumea numa sa nu trebuiasca sa te vezi cu nevasta ta mai deloc... urate tare ce sa spun si toate frate grasute spre foarte mari... nu ai cu cine frate nu ai cu cine ... te apuci sa cauti prin colonii... pe acelasi rationament inteleg de ce noi romanii nu am fu imperiu: pai unde sa pleci din casa cu asa femei faine... stai acasa ca ai treaba.... nu te mai intereseaza nu stiu ce insule prin Pacific... ceaiul din Boston....

...eu cu megapixelii mei...

2008-06-17T02:57:00.002+03:00

pentru ca o poza face cat o mie de cuvinte am deschis desene in megapixeli la http://radek-poze.blogspot.com...

sa vedem ce iese...:)

...in care rog Presedintele sa vada cum se promoveaza turismul...

2008-06-13T18:19:00.002+03:00

...deci nici nu stiu cu ce sa incep am fost la Ambasada Romaniei in Polonia... cladirea mare si ne functionala care cred ca face la facturi de ne ustura la buzunar (intre noi fie vorba mai la vale erau 4 ambasade intr-un singur imobil)...
...camera in care astepti pentru ridicarea actelor de la ghiseul consular are si niste postere care promoveaza turismul romanesc... ca si cel de sus...
...mentionez ca e hotelul Rarau daca nu ma insel din statiunea Durau.... se vad infaptuirile industriei romanesti... doua dacii nou noute 1300 full option: ABS cu piciorul, aer conditionat de afara, radio pe unde lungi, inchidere centralizata cu cheia la toate cele 4 portieri...
...pentru ca e mai mult un blog deschis catre Presedentie, rog sa mi spuna tara daca e nevoie de cativa zlotzi de la mine, ca sa imprimam doua postere cu niste cabane care au in fata parcate niste BMW sau macar niste Sandero sau Loganuri mai noutze...
...nu ne mai uitam acum la cativa zlotzi cand e vorba de tzara si promovarea turismului...
...de ce Presedintele? Pt ca Dumneavoastra ati numit ambasadorul...

Semnat si Publicat:
Al Dumneavoastra Radu B. roman din diaspora

..in care ne masuram tantarii..

2008-06-03T05:27:00.003+03:00

...acu ca-i moda cu tzantaru tigru prin Europa care are shpe virusuri cu el, vreo 42 sau 62 au spus unii specialishti, un fel de Mos Craciun al tzantzarilor care are cate un virus pentru fiecare copil, sa va uitati cu atentie cu ce tzantzar ma lupt eu, pe aci, pe la mine, prin Africutza... si cand spun ma lupt nu exagerez deloc...ca-i mashcat (dupa cum se vede din masuratori)... il aveti si pe tzantzaru tigru ala mai micu asa pentru sanchi comparatia...
...la geam iti trebuie navod ca sa il opreshti... spray-ul antimosqiuto e doar un deodorant pentru dansul... degeaba dai, asa doar sa-l mai opresti din avant... la ce dimensiuni are asta usuca o antilopa de sange...
...prinzi doi de astia te duci la spital si ai sange pentru un transplant, o maslina, ceva simbolic... iaca daca ar trai prin Romanica am rezolva criza de sange pentru pacienti...
-Dl Nicolaescu sa aduc vreo doi de samantza? Facem?

Io the holly sau io the taliban...

2008-06-03T05:10:00.003+03:00

pe insula...

2008-06-03T05:07:00.002+03:00

doar plaja...

2008-06-03T05:01:00.002+03:00

ce urmeaza dupa casa de piatra?...casnicie de piatra...

2008-06-03T04:57:00.001+03:00

far..far...away...

2008-06-03T04:48:00.002+03:00

caldura mare moncher...zaduf...

2008-06-03T04:42:00.003+03:00

cresterea si recoltarea pomilor de papaya...

2008-06-03T04:34:00.002+03:00

Raspundem cititorilor nostri, care beau doar apa plata cu lamaie si mananca doar salata de fructe de papaya, indicand prin poza de mai sus cum arata un pom de papaya care da 1000 fructe la hectar...

...oare pe negri ii ustura pielea?...

2008-03-30T18:19:00.001+03:00

...oare pe negri ii ustura pielea de la Soare?...
Stateam asa pe metafizica saptamana asta, metafizica pricinuita de o zi de plaja (cand am uitat sa ma intorc si pe partea cealalta si m-am copt la propriu) si magandeam oare pe astia de culoare ii ustura pielea de la soare, se dau cu crema factor de protectie `shpe sa nu se buboteasca?... ce-i drept nici nu prea am vazut ca-i pasa cuiva cand vine la plaja sa se unga cu crema anti UV... deci se pare ca nu...
...deci baieti in partea asta de lume nu veniti cu crema la plaja la agatat dudui ca unsu’ pe spate ca nu merge... veniti mai degraba cu ceva cutii de cola...
...oricum vad ca m-a batut soarele in cap de am putut sa ma gandesc la asa aberatii...

...in care povestesc cum nu e bine sa dati banii pe bilete la Cloverfield...

2008-03-30T18:11:00.003+03:00

...deci suntem acasa la unu la un party surpriza, ce trebuie sa plece cu treaba in Japan daca tiu eu minte bine, apoi se baga in seama prin fata camerii (trebuie spus ca tot filmu ii tras cu un handycam – gen Blair Witch Project), una baga si niste tzatze... apoi se aud niste bubuituri, si ies pe terasa blocului sa vada ce si cum(precizez ca locataru’ de la ultimu’ etaj nu a iesit saracneasca la nimeni ca-i distrug izolatia)... cand ce sa vezi iaca sare in aer un alt „World Trade Center”, niste racnete, nu-i de gluma trebuie iesit in strada pe trotuar... cand ies afara aterizeaza si capu’ Statuiei Libertatii, cea mai tare faza a filmului dupa mine, pacat ca-i la inceput, dupa aia se termina sucu’ apoi termini si punga cu floricele, ai mai trimite sms-uri da nu mai ai credit... cam asta-i tot filmu’... sa mai spun ca pana la urma aflam ca niste godzille o atacat New Yorku’, si ca astia mor toti, caseta se gaseste dupa si abia atunci vad militarii ce si cum... daca au vrut sa faca ceva a la Blair Witch Project nu prea le a iesit... care nu l-a vazut sa puna mana ca te sperie rau... un tare film de groaza... fara sange, monstri pe strada sau explozii bombastice... e drept ca dupa ce-l vezi nu ti mai arde de camping...
...sa tragem linie si sa facem un total, Cloverfield mult zgomot pentru nimic, il asteptam din decembrie, dar am ramas cu buza umflata si cu banii luati... ii ca in aia:”nu dati banii pe prostii luati banane la copii”, iesi mai castigat si cu nivelul de magneziu in scala...

...in care formarea poporului roman nu-o fost doar iubire pura intre Daci si Romani ci o fu "menage a trois" c-o pus osu si mai ales gena si Cumanii..

2008-03-30T18:00:00.003+03:00

...daca trebuie musai sa invatam istorie ca sa-i rupem in conversatii pe strainii intalniti la baiaram, recomand sa lasam de-o parte cartea de „Istoria Romanilor” dintr-a opta ca nu-i chiar asa cum am vazut noi in filmele lu’ Nenea Sergiu Nicolaescu, unde toti suntem numa’ pui de viteji... cine vrea alternative la „adevarul istoric” din manuale, sa puna mana pe cartea lu’ Neagu Djuvara: „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”, aparuta in 1999... trebuie spus ca la formarea poporului roman au participat, pe langa daci si romani, si pecenegii, cumanii si bulgarii (care sunt asa nicte veri mai mici si carora le iese castravetele murat mai bine), apoi mai aflam ca Mihai Viteazu nu prea era iubit(mai mult baierii ca taranimea nu prea l-au inghitit – in timpul lui s-au dat legi prin care taranii erau legati de pamant); mai vedem ca nu tot raul se trage de la domniile fanariote, ba din contra am avut si o multime de avantaje... printre domnitorii fanarioti fiind si oameni de mare cultura; mai aproape de noi aflam cum Romania a luat o hatarare anapoda si a pierdut o treime din suprafata fara sa traga un glont... consecintele se simt si astazi...
...cartea prezinta o istorie credibila care se citeste usor si apoi castigu’ ii garantat la dat pe spate studentele de la istorie cand le scoateti la suc... si cine stie poate iese si o aplicatie practica cu Regele Carol al II lea si Duduia Zizi Lambrino... hai spor la buchisit!

...in care vin baietzii a supravietuiasca...

2008-03-30T17:21:00.004+03:00

Ca sa afle toata lumea cam cum traim printre animaluri salbatice si ca sa ma dau si eu balena tin sa mentionez ca intr-o luna baietzii si pepushele care s-au strans sa supravietuiasca in direct la un canal de tv vin pe langa noi cu tot cu regizori, cameramani, masline, scobitori sa traga pe banda urmatorul sezon din „the survivor”... in ce consta, ca sa explicam si pentru telespectatorii de la Taraf TV. Ii iau astia din mijlocul junglei urbane si ii aduc acilea prin cele paduri neumblate pe unde traverseaza cararea elefentu dimineata, si tot pe unde te fugareste hipopotamul de pe plaja... adictalea le dau drumu’ prin padure si trebuie sa vada ce ci cum gasesc ale gurii si sa se pazeasca de pigmei care dau cu sageata otravitoare, in esenta sa manance ei primii ca sa nu fie snacks-uri pentru altii... de intersectat sigur se intersecteaza si cu noi pe acilea si tot asa de sigur e ca or avea astia de la montaj de taiat o gramada de cadre in care vreun „petrolist” striga un „coucou” si apoi face din mana la camera sa-l vada ma-sa via satelit pe la NBC sau ABC, pe unde s-o da... nu pot decat sa le doresc bafta si noroc in supravietuire la tinerii americani care o cauta cu lumanarea... si daca tot e vorba de supravietuit ii invit sa ia masa la mine in „camp”, asta supravietuire, ca bucataru’ nostru e un Dr. Mengele, mai micutz si mai bolnavior...

...in care ma pierd uneori cu elicopteru'...

2008-03-30T16:38:00.004+03:00

….cu am mai spus cel mai nasol e sa mergi cu avionu mai mult de 5 ore si ai vreo doi copchii care pot sa planga tot atata timp… de te si intrebi cum mamelor pot sa doarma atat e linistit pe langa dansii si juma de avion nu poate inchide un ochi... chiar si cu castile pe urechi... apoi ajungi sa iei alt avion mai micutz si trudit, cu elice in fatza, te face si sa crezi ca l-o inventat Traian Vuia... te face de nu mai mananci vreo zi intreaga de la turbulenze... apoi colac peste pupaza, te mai asteapta, sanchi, si un elicopter... ca sa ajungi unde-i musai... zbori de nu-ti mai trebuie... elicopteru ca la dansu voiam sa ramanem, ii zgomotos, ca orice elicopter care se respecta, si are un pilot si un copilot... ei au un radar si un GPS cu care se ghideaza, dar tot le trebuie sa bage in program coordonatele... ca sa bage coordonatele trebuie sa ia unu dintre ei hartile... s-a intamplat ca odata sa nu aiba hartile... ca sa ma explic, se facea ca trebuia sa zbor intr-o duminica nu era aglomerat in elicopter, adictalea nu se statea in picioare, eram eu un coleg si pilotii... dintre piloti unu era ucenic facea practica ca sa spunem asa... ne imbarcam se termina formalitatile si ii dam elice... mergem cat mergem cand la un moment dat pilotu ii cere lu asta mai micu in experienta hartile... sa vada pe ce „strada” zboara... se uita dumnealui invatacelu' in mapa de piele, da pe dupa scaun, se uita pe sub „joystick”, se cata in buzunare, in portofel, nika fratzica... nu-s!... incep sa se certe ca trebuia sa le fi luat... ca asta ii treaba lui amuia: sa care mapa cu harti!... asta zice ca nu stia ca nu le–o luat pilotu’... noi astia din spate stateam oripilati si ne uitam interzisi cum se invinovatesc... in sfasit parca dupa doua ore de zbor alandala am descoperit un sat apoi de acolo ca-i stiam pe astia din „village” am carnit-o la stanga si am ajuns in cele din urma... cu emotii ca ne temeam ca vom ramane fara combustibil... elicopteru’ asta consuma cam o „balerca” plus o galeata de kerosena care ajunge la numa doua ore juma’ de zbor... asa ca am cam transpirat si in cizme...

2008-02-26T00:45:00.001+02:00

Auschwitz - Auschwitz-II Birkenau

2008-02-25T03:27:00.002+02:00

....pozele astea din dreapta jos sunt cu "NO COMMENT"....

..in care fac povestire cum ne aparam de arma care te face sa vomiti...

2008-02-22T11:46:00.001+02:00

...cica deja fratilor cercetatoriiastia americani, care fie vorba intre noi se plictisesc ceva de speriat, au inventat arma "care te face sa vomiti", cel putin asa am citit eu pe site la www.realitatea.net la sectiunea IT&Science... nu stiu ce unde transmite si te face sa vomiti...
...acu' io nu as prea vrea sa am asa arma...pai imagineaza-ti ca ma duc sa opresc nush ce cetetean care isi bate nevasta ca i da de mancare tata ziua numa pizza comandata de pe telefon...pai tu ce faci scoti pushcociu' si tragi si atunci asta incepe sa vomite...pai cand vezi ce vomita, nu vomiti langa dansu'...si atunci mai conteaza care are pistol si care nu... se cheama ca ai vomitat, si tu deci te ai "impushcat" singur... apoi iaca ma duc sa sparg o banca vine politistu' zice stai ca trag, tu iei repede pe caserita de langa tine ostatec, si ce-i strigi lu' asta: nu trage ca-i bag doua degete pe gat si vomita??... mai exista cazul turmentatilor, ca ei oricum vomita pana scoti tu pistolul si s-o "sinucis", ca oricum facusera un carcalete cu rom si bere plus doua cinzeci si un sfert de vin rece de la dozator...
...da' stiu unde ar functiona arma: iaca la greve!... iese lumea in strada sa faca scandal ca-i chenzina mica, hop si politia cu armele, si trag tata, si atunci sa vezi cum se vomita unii pe altii... de te duci acasa asa de scarbit, de nu mai vii la greve cat traiesti... sa se duca lideru' sindical...
...acu' doar cei din greva foamei pot rasturna guvernu'...ce sa le faci la astia ca n-au ce da afara...
...in 2010 o sa inceapa dotarea au zis astia oficialii. de atunci o sa vomitam bine!!!

...in care explic ce mai face Earl...

2008-02-21T12:41:00.001+02:00

...nu stiu de ati auzit de serialul „My name is Earl”. de mult nu am mai vazut o idee originala int-un serial...cum „lost”-ul m-a dezamagit (asta ii un fel de Adrian Nastase al serialelor: arogant; unde s-a mai pomenit sa astepti juma de an se reiei la difuzat, da ce suntem castigati la tele-eurobingo) si doar ce ma mai iau cu „Heroes”...acu’ am microbu’ lu’ Earl... ii vorba de un „dude” care dupa ce castiga la loto si apoi ii lovit de o masina si ajunge grav la spital, incepe sa creada in „kharma”. Si-si face o lista cu tot ce isi aminteste ca a facut rau in viata lui si incepe sa-si indrepte greselile... ii destul de interesant...recomand la toti copiii...pe mine unu m-a facut sa ma gandesc mai bine la ce fac, pentru ca la cat de des iau tot felul de avioane carpite nu as vrea sa traiesc pe pielea mea ca astia din „lost”... hai sa va iasa kharma buna anu asta...o si nins la timp!

...in care explic cum nu prea esti "Fazan" pe poloneza

2008-02-20T10:56:00.002+02:00

....toti copii polonezi stiu ca nu au de ce sa joace “FAZAN”, jocul acela atat de frumos si care te scoate intotdeauna la nevoie cand conversatia zace moarta in papushoi, sau cand vrei sa te dai balena in fatza fetelor dintr-a cincea, cum tu intr-a patra fiind, ai vocabular nu numai in ghiozdan da si la capatzana… toti l-am jucat macar o data in viata si tot de atatea ori am si “cazut de fazan”…ei la polonezi nu poti juca ca nu se termina… tre’sa fii bun tare sa gasesti un cuvant cu care sa inchizi… nu le iese la polonezii e jocul “FAZAN”. pentru ca au tot felul de cuvinte care ai de care mai alambicate si care se termina in “rz” , incep cu “prz”, apoi sunt cele care incep sau se termina “cz” si respectiv „sz”... nu-i cu izbanda... nu prea poti „cadea de fazan”... acu’ sa nu mai spun ca nici la scrable nu mi e rusine cu dansii... m-am uitat la cum jucau niste amici si m-a luat o durere de cap cum rar am mai intalnit... poate doar la mahmureala cand te trezesti dimineata dupa shot-urile cu Absinth (prietenii stiu cum e! :) )...

...Centrul Cultural Roman din Warszawa...

2008-02-17T22:58:00.004+02:00

...nu mica mi-a fost uimirea ca atunci cand am fost ultima oara in varsovia sa vad pe autobuzele orasului arfimatii, ziceri, citate, numiti-le cum vreti despre poporul roman spuse de personalitati poloneze de-a lungul timpului... incepand cu papa Ioan Paul al II-lea: „România este grădina Maicii Domnului”; mareşalul Józef Piłsudski: „Alianţa polono-română trebuie să dureze”; marele poet Julian Tuwim: „Dacă-i vorba de bani, e mai sigur să-mi stea în buzunare, dacă vine vorba de alianţe, atunci să le facem cu românii”; scriitoarea Kazimiera Iłłakowiczówna: „Poporul român a fost pentru noi un adevărat frate”... intrigat am intrat pe site-ul Centrului Cultural Roman din Warszawa de unde am aflat ca e o prima campanie din multele altele prin care se incearca schimbarea mentalitatii polonezilor fata de romani...care nu e prea buna...din pacate...ii de admirat directorul centrului care a venit cu astfel de idee, foarte originala, si sper eu sa se aplice si in alte centre mari cum ar fi Cracovia...brava domnule...iaca se poate...si cred ca asta ii solutia de a promova nu doar prin simpozioane in cercuri inchise sau lansari obscure de carte ...poate ar trebui sa mai umblam pe la promovare si prin Italia sau Spania pe unde ustura de-a dreptu’...si ustura tare ca dupa un viol sau un cutit in spate...

...suplimente nutritive...

2008-02-14T16:49:00.001+02:00

...aici in „camp” suntem asa 12 buc. columbieni, 6 buc francezi, doi algerieni, 3 buc congolezi, doi camerunezi, un angolez, un indian (din Manchester), un senegalez, un bielorus, un kazac (care are soacra romanca deportata din Bucovina de catre Stalin pe la poalele Uralului), un nigerian, un italian, un polonez (care sta in State), un roman (io) si restu’ pana la 80 localnici...desigur ca dintre „albi”, francezii sunt sefii ca ii compania lor, noi restu’ de suntem prestatorii de servicii... columbienii nu vorbesc nici franceza nici engleza doar spaniola, din francezi doi vorbesc engleza si doar unu intelege „petit”, camerunezii le au cu limbile straine localnicii vorbesc doar franceza si alea ale lor... nimeni nu se amesteca cu altul... ii apartheidu’ cat casa... pai francezii exclud din prima ce nu-i francez, apoi daca nu vorbesti franceza nu mai faci doi bani; eu cu polonezu’, kazacu’ si bielorusu’ suntem din Europa de Est avem in comun pe Marx, Engel, borshul, coltzunasii; nigerienii cu algerienii se roaga impreuna lu’ Allah; iar localnicii is duali si crestini si vodoo-isti; chiar sunt vreo doi care toata ziua se concentreaza sa le moara sefu’, francez...nu o s-o intamplat, ce-i drept o avut asta o raceala si multi s-o grabit sa zica ca-i malarie... la popata fiecare are masa lui si nu prea ii cu putinta sa le amesteci ca ti pui in cap toate taberele... fiecare ii cu bisericuta lui... vine ospataru’ si nu are decat porc pentru musulmani, nush ce legume si radacini in loc de cartofi pentru europeni, si pui pentru localnici...si apoi cu burta goala mai toti verificam capcanele poate s-o prins astazi ceva...

...oare ce mai face Andreea Balan?...

2008-02-13T16:45:00.001+02:00

...eram asa in nemurirea carabushilor saptamana asta si chiar ma intrebam oare ce mai face Andreea Balan? a mai vazut-o careva pe la Mall, prin Metro dupa oua, sau pe Champs dupa tzoale?...sau poate ca a lasat-o Papa la mare la distractie si soare si n-a mai venit... s-o fi maritat pe acolo... cand stau si ma gandesc asa in „replay” cam ce febra a mai fost si cu astea atunci cand s-o despartit...vreo trei zile Dl Marius Tuca Show a intors subiectul pe toate partile...apoi au trecut si pe la Nashu’ si pe la Florin Calinescu...in fine tata Romanica transpira in tenishi de emotie daca o mai lasa Papa sa cante... iaca acu tre’sa fie la cratita, ce-i drept poate bucataria ii italiana iar cratita ii oala minune, da tot la cratita se cheama ca esti... chiar is curios sa vad daca am fler de mama Omida...daca stiti ceva de viata Andreei lasati un mesaj pe blog un offline pe mess, as da un search pe Google da vreau ceva cald din interior, din „bucatarie”... oricum am asa un amic care ii prieten cu Sonique si poate ma interesez asa sa vad daca a auzit ceva din showbiz...

... care mi-a furat maimuta??...

2008-02-12T01:33:00.000+02:00

...cum corcodusha fara ceva de dulce da spre caca ca „spray-u”, sa va mai spun ca pe aici pe la mine in rainforestu’ din fundu gradinii cum s-ar zice se pun capcane poate pica de o friptura mai pe la lumina lunii... sunt asa localnici care astepta sa pice si nu iepurasu sau caprioara ci maimutzica... intr-o zi una a picat in latz... noroc cu unu din colegi care trecea pe acolo, ca sa urce dealul sa prinda Celtelu’, (care ii o retea „high-quality”, adictalea se prinde numa pe munti si dealuri), si care a eliberat-o... vine multumit de fapta buna care a facut-o si ne povesteste ce si cum fu... aude si nenea vanatoru’ si iese un taraboi ca de ce i-a furat maimutza lui din latz...ca ce el vine sa-i ia puiu’ din fatza?...urat tare s-a terminat toata cearta... suparati foc! multi au plecat flamanzi de la bucatarie...ca puiu’ fu slabutz si alergat puternic inainte de prajeala, nu prea aveai pe ce sa te bazezi... ce-ar fi mers un borshuc de maimutzica...

...n-avem corcodushe. cum procedam?...

2008-02-10T20:55:00.000+02:00

...deci ca sa intram cu subiectu direct ca domnu’ Voda prin loboda, cand nu ai corcodushe ce dracu mananci prin rainforestu’ asta?... pai incep sa spun ca se gasesc pe aici asa niste fructe care se numesc „noisette”... pentru domnisoarele de la intensiv germana un fel de „alune de copac” ca sa o luam pe aia dreapta, dar daca o bagam pe aia de la traducerile de film ii „nuca”... ideea e: ca, daca bucataru’, care nu prea ii de aplaudat doar prin simplu fapt ca e sudor cu acetilena la baza, si pe diploma, iaca te mai duci o fuga pana in padure ca sa cauti niste nuci sa iei ”supliment”, cum ceream eu intr-a saptea de Tanti Mariana, la bucataria Liceului Internat... o data ajuns acolo daca ai noroc si nu te-au facut la alune maimutele cu paru’ rosh in cap, cum le spune pe aici, te ai scos din foame... vii ghiftuit de la plimbare...

...la plaja pe la Mama(ia)..Rusia de asta data...

2008-02-10T19:31:00.001+02:00

...ne bagam acu la o voiniceasca sau asteptam sa faca asta manevrele de la trei?

...Alien, probleme ma?...

2008-02-10T19:29:00.001+02:00

...asa dupa ce mananci dupa sarbatori parca te apuca doru sa bagi un film la cinema ca sa mai iesi din casa... un alt motiv pentru care ai plati totusi banii de bilet ar fi si acela ca pe DC++ nu ai versiunea buna or e greu de copiat, ori e copiata da nu poti sa vezi mai nimic ca se vede capu' din fata a lu' unu apoi se mai vad unghiile netaiate ale 'operatorului'...
...deci daca ii sa ma intrebati pe mine dam banii sa vedem ori asteptam cartea, zic ca a doua varianta e mai viabila si poate mai norocoasa...
...incep astia sa se bata, apoi incep sa oamoare asa cam cat ii tine populatia orasului... ii de vazut daca nu ati prins inca a numara pe "predatoreste"...
...inca o data americanii rezolva problema cu o bomba faina de aia nucleara, curat si frumos... de asta ii misto la ei in armata: baietii dashtapti pun asa putere de decizie pe umerii unor idioti care dau cu bomba si apoi ii judeca...
...pe scurt ca sa tragem o concluzie trebuie sa zic ca nush cum se intampla da Predator aproape scapa de Alieni pe care ii lasa pe capu nostru da noi cum suntem baieti deshtepti omoram tot si scapam iar cu obrazu' si cu capete nepatruse de catre extrateresti astia rai...
...ce nu inteleg eu e cum se face de omoram cu puscoacele astea ale noastra tat Alienu si tat Predatoru' da nu reusim sa dam de niste teroristi si niste irakieni ne fac la bat la sange si maini prin pietele Baghdadului de fiecare data...

...in care vaca de la Milka rumega in zapada...

2008-02-10T19:28:00.001+02:00

...ca anu' asta parca nu o mai fost asa de multi Mos Craciuni... ba Mosu' de la Carrefour, ba Mos Craciun de la Altex, ba ala de la Domo care se bat in plashmi care mai frumoase si babane in diagonale...
...acu am vazut si pe Mos Craciun de la Milka, nu e de aruncat nici asta ca e tare "fancy", si care a lasat un pic vila de la lac din Alpi sa aduca niste bomboane si ciocolata de aia buna, fina... costumu ros ii facut de Armani si are DVD-player la sanie cu GPS... asa il vad eu pe Mosu asta de la Milka, si asa mi l imaginez acu ca am vazut reclama de pe tv... are si ajutoare ca si permite...
...la mine nu o venit decat un Mos Craciun care mirosea de la trei reni distanta a tuica, si care nu are nici sanie, nici casa, doarme in statiile de tramvai, si nici nu i din Laponia ca nu l o primit, ca nu se incadra in peisaj, nu era asa de blond... de fapt cred ca era Mos Gerila care disponibilizat ca a iesit pe ordonanta nu o venit sa mi dea ci sa ia o fisa 500 - 1000 sau ceva ce mai am prin buzunare....
...dar fiindca am adus vorba de asta de Mosu' bashtanutz din Elvetia, vreau sa i reamintesc pe aceasta cale ca o uitat vaca afara... si i noapte si aia ii mov, si i si nins... ingheata saraca acolo si nu m ai aveti ce pune cand or iesi marmotele din hibernare...

...in care ungurii se pun iar inaintea reintregirii neamului...

2008-02-10T19:27:00.002+02:00

...zilele am inceput sa invidiez toti romanii care au mancat ceva sarmalutze si carnatzi...
...ca nu am ajuns acasa de acu a aflat si Juridicu' care m a felicitat de craciun fericit...
...acu ca sa spun de ce nu am mai ajuns e de a dreptu' telenovela a la Sud America... pai ca sa purcedem in firul actiunii incep prin a spune ca acu vreo saptamana dau telefon la "CFR"-ul polonez sa i intreb de sanatatea trenului singu de altfel care leaga cele doua tari aproape vecine si prietene... sun la informatii ma pune pe hold din prima fara drept la replica... a se intelege ca i sezon si ii ocupat... apoi imi spune ca am sunat la un numar gresit si imi da altu'...
...inarmat cu rabdare dar si cu un credit mai mare sun si la al doilea telefon... imi raspunde careva care nu o vazut nu o auzit si nici gura nu i miroase a usturoi... cheama o colega care, spre norocu' meu stie despre ce e vorba... imi spune cu parere de rau ca trenu se anulase de pe 9 decembrie... bine s-o anulat s-o anulat da tre' sa mai fie vreo legatura pe undeva vreun schimb... imi zice sa mi aleg intre Budapesta sau Viena care trece prin Ungaria... zic ca imi aleg prin Ungaria ca i mai putin...
...zis si ales ca sa zic asa ma duc sa mi iau bilet a doua zi... nu vrea sa mi dea ca cica is in greva astia din Ungaria, si nu trece niciun international prin tara...
...acu ca vor mai multi bani la chenzina nu ma deranjeaza dar s au pus asa de a curmezishu intre mine si porcu din care mama Bailau a facut niste carnati de iti iei la pachet si cand esti la urgente, iar de muschiul afumat si alte bunatati pe care de asta data tata Bailau le a preparat nici nu vreau sa mai amintesc ca ma transform in terorist in Budapesta...
...oricum inca o data ca si la 1918 s o pus in calea reintregirii neamului meu, adictalea familiei mele si mai ales in calea carnatilor afumati si gura mea pofticioasa...
...asa imi vine cateodata de ma gandesc sa ma fac cand o sa fiu mare kamikaze...

...in care spun cum ma joc de-a teroristu...

2008-02-10T19:17:00.001+02:00

...Ca sa bagam definitia din "index" cum cateodata vede Carmen Serban, care amuia ii studenta la jurnalism, si desigur sa nu ne sara juridicu' in cap cum ca asa cuvant ei nu au vazut a exista in Scrabble, Shemakh ii acel "batic" pe care arabii il pe cap asa de zi cu zi; extrem de util cand esti pe plaiuri arabe, te poate salva de soare, rapitorii Al-Qaeda, si unde mai pui ca nu mai dai banii pe sampon contra matretii ca nu mai conteaza daca o ai sau nu...
...acu' ca sa va spui de la ce m am luat, purced in a zice ca am si eu doua bucati si cu care ma distrez de fiecare data cand iau avionul...
...foarte amuzant e cand zbori pe rute europene, gen Paris sau Frankfurt... imi pun shemakh-ul pe cap, intocmai dupa ultimele tendinte ale fashionului de pe Al-Jazeera, si ochelarii de soare si pasesc sigur in avion uitandu ma in dreapta si stanga mea; daca ati vedea ce fete crispate se vad pe unii, altii parca se chiar roaga sa nu am loc langa dansii, pana si stewardesele se uita chioras la mine...
... va sugerez sa reluati experimentul, dar mare atentie dupa ce cobarati din avion dati l jos pana ajungeti la control pasapoarte ca va ia mama lu proces verbal... va cauta si n gura dupa bombe, nu va lasa in tranzit pentru ca nu i voie cu lichide si dumneavoastra, din pacate, aveti scuipat si pisat la purtator...

...in care spun ce nu ne place in Africa...

2008-02-10T19:15:00.001+02:00

...nu plac in africa functionarii de la intrarea in tara cand trebuie sa ne dea viza...la cum se misca de incet esti ca la meci cand pe tvr se baga reluare....parca si vezi un R mare care clipeste in colt in stanga, iar de auzit il si auzi pe Cristian Topescu: doamnelor si domnilor priviti reluarea...
...apoi nu ne plac caseritele de la magazinu de pe colt...pentru o paine ca sa ti o taxeze poti sta si 20 de minute si in conditiile in care esti primul...
...apoi cele de la banca...o banca cu 4 caserii si trei oameni la coada te poate pune la grea incercare si la ganduri negre, de la a fura pusca gardianului si sa faci pe a piticu din Stapanu inelelor cand numara urati omorati din aia de lu’ Sauron... ce mai am stat pentru un banal schimb valutar o ora si yece minute...si aia cu bucluc ca aveau doar 140 de euro in toata banca; trebuia cautat, insistat, nu erau toti la aceeasi caserita... o adevarata proba de rezistenta la prostie...
...aici esti ca in lumea mustelor...totu in fata ochilor ii in replay...

...mi-a iesit maimuta in drum...

2008-02-10T19:06:00.001+02:00

...da se mai întâmplă când baţi berbunca prin ‚rain forest’ să-ţi iasă mai ditamai maimuţa... şi nu vorbesc de maimuţica Cici, aia de pe plajă cu care făceai poze la minut pentru mâine dimineaţă... Cici asta de pe aici ii mai mare şi mai făcută, ce mai e ditamai Cicioiu’...
...acu’ după ce o să vă pun si poza o să vedeţi de ce aici la camping nu poţi să ţi iei hârtia roz din dotare şi când te-nghesuie să o tai în pădure... se poate intâmpla ca să rămâi fără de igienică că ţi o fură Cicioiu, iar mai grav poate cum stai aşa, la făcut loc, să te vadă aşa atractiv, cu pielea roz, catifelată... atunci dintre tine şi padure numa’ cea din urmă mai rămâne virgină...
...de asta în africa padurea îi mai curata... pentru că se face doar în locuri organizate...

...in care se face descoperirea Apocalipsei dupa Ioan...americanu'...

2008-02-10T19:04:00.002+02:00

Am primit, am vazut, m am cutremurat si dau mai departe pentru ca Apocalipsa mea e si a prietenilor mei!!!

http://endofworld.net/

...Senzational! Numai la Bailau pe Blog. Totu in direct: Tiganii din Bosnia vorbesc romaneste!!!...

2008-02-10T19:01:00.001+02:00

…se pare ca si OTV lui Danutz a obosit zilele astea ca i-am luat-o inainte… numa’ ce nu terminasem de scris cu mailatzii, ca ma si trezesc cu alta si mai si…
… daca nu stiti ce face un moldovan cand se afla la Paris va spun indata: se duce sa traga o tigare si o poza sub Tour Eiffel…
…zis si facut…suit in tren cu harta cu tot ce trebuie…coborat la Notre Dame…cumparat un pix fain cu una bucata catedrala…dezamagire totala era made in China… ma iau putin pretu’ la tablouri, de la pictorii ce stau pe malul raului… scump tare se mai vinde arta in ziua de azi… caut sa vad daca are careva vreo rapidea din serai pe panza… nu am noroc… tot mai buna ii carpeta noastra o si speli cand se murdaresc rapitorii… mai iau un ‘pain au chocolat’, ca i in drum si foamea apasa… apoi ajung la Turnu’ Eiffel… incep sa ma uit sa analizez inca o data, cum ar veni, cum e construit poate prind ideea si mi pun si eu la mine in Dacia acolo unu’ ca asta daca nu mi da cu virgule la cosinus…
…cand deodata din tată lumea aia de diverse nationalitati, apare una mai brunetă si ma intreaba daca “spic ingliş” ii raspund ca da, da problema ii daca ea intelege ce vorbesc eu… si-mi pune in fata o hartie prin care mă anunta ca ea este din Bosnia refugiata si daca am sa i dau un ban sa si cumpere si dansa o bucata de croissant… si cum pana si Juridicu’ ma stie de carcotas, ma gandesc sa o intreb pe croata ce face… acu’ stiu eu niste prieteni cu nume de Toma, care o sa mi bata orazu’ si o sa mi spuna ca ”ma lasi stii si croata amuia…”. La astia o sa le raspund ca nu si o sa le spun ca in Bosnia se vorbeste croata, asa prin partile esentiale, si ca sa ajung unde trebuie, croata ii foarte aproape de polona, da’ ideea e, ca am lucrat cu niste croati de la care am invatat niste propozitii simple… gandit si aplicat…o intreb pe dansa in croata… asta se schimonoseste, ca nu intelege ce I bolborosesc, si mi zice ca nu ca ii din Bosnia chiar, ca I asa mai de pe acolo si ca e refugiata de razboi… si atunci o intreb pe romaneste: care razboi? Razboiu manelelor volumul II, in care Florin Salam se bate cu ala la care pumnii lui n’are valoare…
…asta cand ma aude in romaneste… incepe si mai si …ca sa I dau si ei de o bucata de pain…eu o intreb de ce se dau acuma din Bosnia? Pai nu mai merge sa fii roman acuma in Europa si ne temem de nubunii astia… pai eu o indrum sa se duca acasa… ca sunt bani decat sa umble prin Paris la cersit… da imi zice ca I mai frumos Parisu’… ce sa mai zic, “bosniecile” erau vreo 9; asa cum le stiti: cu tot cu copilul din dotare si tzatza plina cu lapte oricand gata la nevoie sa stropeasca pe ala cu tupeu sa le spuna ceva de rau…
…daca vreun mailat mai omoara pe careva o sa se ajunga ca limba romana sa fie a doua limba vorbita in Bosnia dupa cea tiganeasca desigur… nici nu stii cum facem iar o Romanie mare de la muntii cei mari si dunare pana la adriatica... o sa facem voiniceasca pana in Italia...

...cotidiene...

2008-02-10T18:53:00.001+02:00

... te apuca alea, si esti aproape la bagatu' deş'tului...cauţi o baie ceva...după ce te învârţi jumate de clădire dai in sfârşit de dânsa... se lucrează încă dar nu i nik ca pe tine oricum te trec toate transpiraţiile daca te mai ţii...stergi colacu', şi te pui omeneste pe meditat...numa' ca tu ai mai medita da tocmai acum se ridica o scara care o vezi pe deasupra usei...apoi vezi ca cineva te saluta si iti zambeste...ii raspunzi incurcat, ca pentru tine va fi buna dupa aceasta incercare...el se apuca sa schimbe neonul, dar avand grija sa nu cumva sa te lase sa te simti singur... numai poti sta aici...mai faci un numarul unu scurt si apoi mai mult mort decat viu te pregatesti sa o iei din nou de la inceput: sa cauti o buda...
... de cand cu Mailat asta nu mai poti viola pe nimeni domnule pe treptele niciunei biserici..deci ies din tara si pe aeroport dupa ce ma scaneaza asta la pasaport de am crezut ca mi sterge codu' de bare, imi da o bucata de hartie pe care imi cere sa i scriu numele prenumele cetatenia si culoarea ochilor... il intreb de ce trebuie sa scriu astea ca pana acum nu am mai facut o niciodata, la care musiu exces de zel imi raspunde sec pentru ca s roman... si cu asta avand in vedere ce e prin Europa amuia, m-a cam dezarmat... oare sa cautam toti Mailatzii si sa-i strangem pe undeva, si apoi vorbesc eu cu nepoata mea si o stie dansa pe "fetita cu chibrituri"... treaba lor sa se joace, da sa mai puie un lemn pe foc sa nu arda degeaba...
...deci fuga repede sa mi iau bagaju prin aeroportul din Paris, apoi fuga repede poate il prin pe ametitul ala de sofer de la hotel; ca sa ajung la dansu' trebuie sa iau shuttle-ul si sa merg pana intr o gara in fata unui hotel, nu i spun numele ca ii hotel important... cand sa intru in tren ma izbeste un miros de caca, ceva enorm... sa ma sui sau sa nu ma sui asta o fu intrebarea pentru mine dar pentru organul olfactiv... ma sui ca daca il pierd pe celalat prostan ii mai rau decat daca stau aici in rahat vreo 15 min... altii au aceeasi reactie dar se vede ca s boieri si stau cu masini la scara...dupa ce se inchid usile iti curg lacrimile...dau sa vad cine si cum...un homeless de asta care probabil s o fi speriat si l o trecut emotia...o concluzia se trage de aici: au si francezii astia cacatii lor in pantaloni, si oricat de siemens ultimul racnet e trenuletzu tot ca la noi in tren miroase...
...in alt tren spre bulevard, apare una care puteam sa pariez ca e romanca sau mailata de pe aici pe la noi; si puteam sa jur ca incepe sa bage o "trista este caprioara"...dar surpriza mi a fost mai mare: numa' ce vad ca scoate doua boxe mici si un mp4 si da un play micutz...era ceva pe franceza... frumos macar numai lalaie cum fac pe la noi, si probabil nici limba nu o stie prea bine... inedit cersatoria asta cu iPodu'....
...asta din urma ii doar pentru fetele din mall: gagici bagati rezarvari si veniti incoace ca s reduceri pe Champs... am vazut astazi niste pantofi la reduceri, la numai 299€...si parca si vitonu ii mashcat anu asta...

...bahto delo delo...

2008-02-10T18:52:00.001+02:00

...când mă întreabă cineva dacă mi-e dor de ţără, primul gând ce-mi trece prin minte mă îndeamnă să răspund că da; dar apoi nu pot să nu mă gândesc la Bucureşti, la cerşători, la politica, la hoţii de buzunare, caprioare triste pe tramvaie... şi-mi trece doru'... de fapt îmi e dor de familie, şi de prieteni...
...pun pariu că Juridicu' o să mă întrebe de la ce m am luat... păi, prin septembrie Tamango a ajuns consilier al Primului Ministru... am trecut cu vederea că eram prin nuş'ce mlaştini şi mă luptam pentru fiecare strop de sânge cu anofelii...
...ieri însă mi am amintit... pentru că Domnu' Tamango a fost invitat să-şi dea cu părerea despre alegerilor europene...
...întrebat dacă se va duce la vot domnu' Consilier spune că desigur, şi chiar îndeamnă pe toţi să meargă... da' apoi veni una mai grea: fu întrebat dacă cunoşte "careva să zică" 'mnealui pe cineva de pe acele liste... răspunsu veni sigur şi prompt: nu!... da nu asta îi important că el stie cu cine votează...
...acu' ca să nu vină baieţii de la Hara să mi dea drumu la sânge, ţin să precizez că îmi place tare mult Tamango, da cum canta cum e prin jingle-uri pe la Guerilla, dar aşa ca şi consilier nu duc...
...păi ce să spun poate chiar avem conducătorii pe care îi merităm... Tamango nu ştie să scrie şi să citească da' "ştie să vorbească şi cu hoţu' şi cu oamenii cei mari"... poate de asta se şi întelege aşa de bine cu cei din guvern...
... de asta părcă şi zic că încă nu mi-e dor de ţară...
...hai taves bahtalo...

...Africano: clandestino!...Marijuana: illegal!...

2008-02-10T18:49:00.001+02:00

...cum stăteam noi aşa prin cele jungle, şi cum de vreo săptămână parcă nici ţiţeiu' nu se lăsa găsit am început să umflam un pic şlangu', că tocmai un african, mai moldovan aşa, o adus nişte iarba dracului...nişte illegal!
...acu' ştiu că sunt vreo câţiva puritani care mă citesc... dar din restu' câţi pot să nu recunoască, cum măcar o dată au făcut cerculeţe psihedelice... sau dăca nu o fost cu putinţă tare ar mai vrea să încerce da' nu stiu cu cine pot să vorbească pentru asta... nu trebuie să ridicaţi mâini pe sus că nu vă pot ajuta...
...ca să revin la ţigarile noastre, ne apucăm să bagăm fumat aşa de plictis... şi dăi cu bere şi după bere tot liceeanu' ştie că merge şi o ţigare... da aşa cât să nu iasă la analize...
...acu' s-o împlinit sorocu' să iau cursa spre casă... tot haosu' care nu-l mai amintesc că până şi cei de la Educaţie Fizică şi Sport, învăţământ la distanţă îl ştiu... şi ajung în Cracovia pe aeroport... cum paşesc spre bagaje, şi după ce mi-l ridic, numa' văd cum un frumos labrador vine spre mine şi dă bucuros din coadă; eu îmi zic ce câine fain au aştia de la aeroport, şi dau să plec mai departe... merg încă vreo doi metri şi aud că mă strigă careva... mă întorc era doar un poliţist, căruia nu-i dau atenţie pentru că ce treba ar avea dânsu' cu mine... se pare totuşi că pe mine mă striga, şi-mi dau seama după ceilalţi colegi de-ai dumnealui care îmi blocaseră de acum înaintarea... mă şi gândeam la ce puteau să mă întrebe... clar e o conspiraţie numa' pentru că sunt român, mama lor de intoleranţi... acu' tăte astea îs numa' din cauza la ţiganii aştia care fura prin afară... în timp ce mi trasam un plan de atac la interogatoriu, îmi şi dădusem seama că mă aflu într-o cameră de control...
...un ofiţer îmi spune că este de la brigada antidrog şi că ar fi bine să mi reamintească că în Polonia nu este ilegal să fumezi doar să deţii substanţe interzise... şi dacă voi colabora şi le voi da de la început tot ce am vor considera ca nu am ştiut şi că voi fi liber să plec... eu aşa ca din oală spun că nu am nimic... pot să caute... încep să mi golesc buzunarele... nik... îmi scot geaca... apoi mă deschei la cămaşă.. tot nimic... câinele tot lângă mine stătea... îmi golesc rucsacul... apoi incep să mi caute în geanta mare... nik... câinele tot langă mine... mai cheamă un coleg... vine asta şi trage mănuşile de latex... eu mă-ngălbenesc pentru că aproape ştiam că o să fiu deflorat brutal... mă întreabă încă o dată dacă nu cumva m-am razgândit şi poate vreau să cooperez... eu zic că nu am nimic şi nu mă ştiu cu nimic în neregulă, fumez da' niciodată nu deţin... la care el mă întreabă dacă am fumat recent... eu zic că da acum vreo trei patru zile...la care dansul mă întreabă dacă am baut ceva băuturi alcoolice pe avion... îi zic că da... atunci îmi zice că aşa se explică de ce mă simte câinele, după care îmi zice că sunt liber... eu nu mă liniştesc până nu îl văd pe "fisting guy" că pleacă...
...îmi revin abia după vreo juma' de oră şi mă apuc chiar să râd de unu singur...
...nu pot să nu mă gândesc ce ar înseamna astfel de câini pe aeroporturile din Franţa... aoleu mumă, păi dacă ar fi din ăştia pe acolo nu ar mai pleca niciun avion la timp, la cum fumează francezii... dar pe de altă parte şi câinii ar fi high toată ziua de la cât trebuie să miroasă...

..Paris te iubim ca ca tine nu gasim...

2008-02-10T18:48:00.001+02:00

....deci fusei la Paris... e si prima data cand stau asa mai mult si parca ii si timp de drumeţie prin cetatea iubirii...si, cum eu de fiecare data stau undeva pe langa aeroport, am zis sa iau trenu' si sa ies la Champs, la boulevard...
...zis si facut... prima data trec printr-un soc cand imi vad camera de hotel la care am rezervare... pete de culoare incerta pe lengerie, pe jos si tot asa... baia ii asa de mica ca daca esti claustrofob ai intr-adevar o mare problema: poti face pe tine, daca nu esti destul de rapid cu datu pantalonilor jos...
...iau trenu' si ajung la bulivard... ma minunez ca moldovanu' care o venit prima data si vede tramvaiu... ce sa spun case faine cladiri minunate... vremea nashpa... nu i de vizita... camera mi-e stricata... nu pot sa fac o poze ca japonezu', deci nici sa ma dau balena pe Puliskiego... nu i niciun farmec... de fapt cand esti singur prin Paris nu i nici o frumusete sa bantui prin oras, ca vezi multe chestii pe care ai vrea sa le impartasesti daca nu cu prietena macar un inca un flacau cu care mergi la beute de bere...
...se purcede cu o plimbare pe bulivard se admira mai de departe Eiffelu', ca-i imbulzeala ca pe maxi-taxi 28, mai se casca ochii la magazinele cu staif, ce mai poarta snobii, se mai cumpara un croissant cu ciocolata, opt euro, da foame-i mare, si mai cheltuie si niste bani pe un ceai... si hotarasc ca, cina sa o iau la restaurantul hotelului...
... ma mai uit la suveniruri, cu turnul, toate made in china, kitchuri mai mari sau mai mici... incepe sa nu mai placa... de altfel mai toata ziua m am chinut sa observ cat mai multi frncezi... in afara de niste doamne cochete, cu val pe ochi, si adevaratii francezi din senegal... care nu se vad asfalt nu am cam vazut decat alti francezi din Magreb...
...nici Franta nu mai e ce a fost...
... ajuns la hotel... ma bag in camera...un dush sa dau râmele de la su'brat... si cobor sa iau cine... intru in hotel... ma pun la masa... si vine garconu' si mi spune ca deageaba ma mai uit in meniu, ca bucataria ii inchisa... ma uit la ceas aproape noua juma sear... imi amintesc totusi ca afara scria ca e una intr-una, cum ar zice fratele moldovan de la Ungheni, adica non-stop pentru cei din Calarasi... dar ca sa fiu sigur ies pana afara ma uit din nou, citesc: 24 din 24, 7 din 7... ma uit la dansul si ii spun pai uite ca spuneti aici ca aveti deschis, il intreb daca is consecutive orele astea ori ba... imi zice ca nu asa a ramas ca nu s a terminat de dat cu lavabil pe afara... si eu ii zic eu ce mananc fratele meu francez negru? ca m am lasat in baza voastra ca e deschis... ridica din urma...
...enervat, o iau la pas prin oras sa caut ceva sa mananc... vad ca inauntrul unui restaurant italian inca licareste vioi un bec economic... ma apropii si vad ca e o pizzarie italiana... intru nimeni...zic ca or fi prin spate, si apoi un gand negru ma trasneste: daca o fi inchis?...dar nu, din bucatarie imi apare un "fine young taliban", cu barba cu fusta cu tot ce trebuie... imi spune ce si cum... ii explic... imi zice sa astept... si asa si fac...se duce imi framanta asta, taie pune presoara, apoi nu pot sa nu ma gandesc ca i musulman si certat cu hartia igienica...
... acum si pizza parca i prea mare, iar apetitul meu cam mic...
... nu mi place Parisu' pe ansamblu'... poate am sa mai incerc o data, o vizita sa mi schimb parerea... da multi stiu or sa zica...ei Bailau lasa ca Tg Frumos ii mai fain... nu nu i mai fain si nu ma refer ca nu mi place Eiffelu' sau alte cladiri ci ma refer ca atmosfera nu mai e cum citisem de multe ori... e plin de musulmani, de Vest-africani si alti care mai de care mai francezi decat altii...
...Saalam revoir...

...cu mobilul prin Europa...

2008-02-10T18:45:00.001+02:00

...Să purcedem a povesti cum Orange e peste tot la fel şi mai ales pe cum serviciile de lângă strada Pulaskiego îs aşa cum sună şi locaţia...
Se spăla fibra optică la mine pe scară şi baieţii de la cablu-internet au taiat legăturile... aşa ca era musai de internet şi a trebuit să mi incarc rucsacul cu cele necesare conectării şi să caut un capăt cu ceva „networking” să mă loghez... şi o iau sistematic: cutare prieten îi la servici, deci mai durează, cutărica îi plecată, revine ea da mai pe seară, şi mergând aşa găsesc mall ul local... acolo se spune negru pe alb că sunt aşa puncte „hotspot”... wi-fi şi altele... pentru Juridic şi Educaţie fizică, secţia aruncarea mingei de oină, precizăm că astea sunt şi in „Corso” la noi, şi unde fiţoşii se dau balene cu ultimile laptopuri şi sunt numa’ fără fir...
... mă bag la cătat aşa puncte... se găseşte repede da’ îi un punct Orange... dacă e Orange costă... zic hai că dau un ban da’ nu-l mai am că trebuie musai să mă conectez... urla sefu’ că nu scriu răspunsuri la emailuri... şi cum toţi copiii stiu că dacă e ordin, cu plăcere...
... ca să ma bag în reţea via Orange hotspot trebuie să fiu mândru posesor a unei cartele sim de Orange şi a numeroşi bani pe cartelă... dai un sms la un număr şi în câteva secunde iţi trimit aştia o parolă şi un cod... zis şi făcut...
...scriu numărul, verific numărul încă o dată, înainte să trimit şi dau send... aştept... bag un suc în fizic, că aşteptarea te dezhidratează... mai dau să iau şi o bere... cu totu’ vreo 20 de minute... nica răspuns de la aştia... îmi apare pe telefon un mesaj cum că serviciul nu mai este disponibil sau ceva de genu’ ăsta... na nu merge, nu merge, da’ când verific să văd dacă mi au mâncat creditul aferent, descopăr că mi au luat... deci şi cu banii luaţi şi fără cod de acces...
...pun mâna pe terminal şi apuc să sun... prima dată îmi răspunde o tanti şi îmi zice că îmi ia nuş’câţi zloţi că am apelat serviciul clienţi... mă înfurii şi mai tare... adică dacă ai o problemă ,ca să suni la serviciul clienţi al companiei tale telefonice, plăteşti frate... îmi răspunde unu’ şi îmi zice că nu ştie că nu poate să vorbească că o să mai revină el şi ca se rezolvă da mai durează... şi îmi inchide...
...şi mai nervos mai sun o dată... mai plătesc nişte bani... răspunde una şi îi spun ce şi cum îmi spune să aştept pe fir... aştept apoi revine şi îmi spune că într-adevăr am dreptate şi că e greşeala lor, dar că nu mă poate ajuta acuma, că nu mai e nimeni la serviciul ăsta special... eu zic că nu mi mai trebuie niciun net că m am lămurit, şi vreau banii înapoi, şi o doua problemă, vreau să fac o reclamaţie tipului cu care am vorbit înainte, şi îi cer să verifice cine a fost şi cum se numeşte; la care ea îmi spune ca nu poate să îmi dea numele colegului...eu o întreb de ce pentru că el s-a prezentat, eu nu am reţinut, şi doar nu e un secret acuma, doar cînd vreau să-i fac reclamaţie... nu, îmi zice că nu se poate... în fine îi zic să-i transmită numai cuvinte de bine din partea mea, şi apoi îi cer să mi pună din nou banii luaţi cu japca pe telefon... şi ea zice că da o să mi pună, chiar mai mulţi dacă eu îmi reconsider opţiunea de a face o reclamaţie, şi apoi începe să îmi ofere diverse sume de bani, eu o întreb dacă suntem la piaţă, şi o rog frumos să-mi dea număr de înregistrare la reclamţie, şi să mi pună suma exactă cu punct şi virgulă... ea mai incearcă o dată şi eu mă enervez, şi îi cer din nou să se prezinte... renunţă apoi să se mai pună cu nebunu’ şi işi cere scuze... îmi dă creditul şi incheiem convorbirea...
... ca avantaje: uite că la Orange Polonia te poţi negocia, şi astfel să scoţi un credit mai bun... mai ai un ban în plus de vorbit, cu toate că la cum sună oferta te simţi foarte ieftin...
... dezavantaje: netul de wi-fi la Orange e sublim da’ lipseşte cu desăvârşire...
...concluzii: nu ştiu drept să zic cine a cumpărat pe cine Dialogul pe Orange sau invers... că serviciile au început să fie aşa de balcanice, de româneşti la nivel european... se pare ca există o grupare de „luptători” (care au învăţat de la români) in Orange, care hăituiesc trupele de clienţi, pârjolesc conturile şi otrăvesc reţeaua de hotspoturi...
...Orange se pare că e prost peste tot...

...incare m-am facut de ras cu "Andri Popa"...

2008-02-10T18:43:00.001+02:00

...Acu’ că să încep pot să spun că fac parte de vreo doi ani de zile dintr-un club de studenţi care de pe aici pe la Facultate... nu sun mulţi, să tot fie 20 sau 25 de oameni activi... ce fac respectivii: păi sunt foarte dedicaţi geologiei şi merg cam peste tot pe unde e nevoie de recunoscut vreun mineral de dat cu părerea în ale mineralogiei... un fel B(G)D în acţiune, G fiind desigur de la geologie... şi faza faină că sunt şi buni...
...Eu îs cam rătăcit pe aici... domeniul meu de studiu nefiind mineralogia, dar a cam devenit...
...primim un telefon de la nişte colaboratori în care ni se cere ajutorul... aştia de ne suna au aşa o mină care e cea mai mare mina de exploatare a aurului din istoria Polonia şi se află la Złotystok... un oraş care stă aproape pe graniţa cu Cehia şi nu e prea mare ca Podu Iloaiei, şi care are fabrica lui de arseniu... şi tot aşa... pentru cei de la medicină şi drept comercial, amintim că mult timp aceasta parte a Poloniei a fost sub nemţi... de fapt ei au început exploatarea la nivel industrial... galeriile sun vechi... si nu se mai stie exact unde s-a săpat şi unde nu...
...ce voiam partenerii noştrii în ale geologiei... să facem front comun şi să mergem prin galeriile parţial parasite şi nu prea sigure... să încercăm să cartăm ceva şi sa vedem si mineralele care ar putea fi întâlnite...
...se merge la început cu barca prin galerii... apoi ne inaintăm pe coridoarele principale... nemţii ce au făcut: au exploatat cat au putut iar apoi au plecat cu tot cu hărţi... nu mai apare pe nicăieri vreo jumătate de mină... mergem prin apă... începi să vezi tot felu’ de monstri în umbrele de pe pereţi... apoi întrăm şi ajungem intr-o „cameră” unde se găseşte cea mai mare cascada subterana din Polonia... îi foarte fain dar foarte umed... urcăm vreo opt etaje şi începem conduşi de proprietar să mergem pe unde de obicei nu prea se merge din cauza de pericol... lucru care ne face pe toţi să ne umflăm în pene: ne simţim ca pe „dicovery channel” ... pătrundem într-un loc în care s’a prăbuşit parţial tavanul... se vede şi cu ochiu’ de jurist că sunt crăpături de mărimea unui deget in tavan... nu trebuie zăbovit mai mult decât necesar... ieşim cu bine dar nu fără a transpiră în ghete gândindu-ne la ce se poate întâmpla...
... în sfârşit am petrecut aproape două zile căutând şi cartând mina... ceva enorm, ceva de vis...
...seara la foc... la un cârnat la o bucată de pâine... şi desigur bere şi vodka şi colac peste pupăză şi o chitară... se bea primul rând de bere, asta pentru ca sa ne vie vocea... se cântă de toate şi mai toate pe polonă... acu’ vine rândul meu... şi sunt rugat să prestez şi io pe română ceva cântece... uitând că am intrat cu pile în corul şcolii mă bag ca să vadă toata lumea ca românu s-a născut pe lânga poet şi cântareţ... mă şi gândeam la Dna Angela Similea şi la Dl Problemă care ne a reprezentat la Eurovision, şi pe care voiam să-i răsbun... zic stai aşa că încep cu Andri Popa... il ştiu pe asta şi mă scot... bag cu Valea seacă, mai spun şi de hamgerul că-i dezgolit... şi nu pot să mă gândesc şi la fraţii de sânge... dar asta ii pe la urmă şi până acolo nu mai ştiu nimic... mă fac de râs... cer încă o şansa... şi mă gândesc din nou la ceva repertorui... să spun de drumurile noastre toate, nu spun ca nu stiu ce i la a doua strofă... zic să spun zece a lui chilian... apoi îmi vin in urechi şi astia de la vama-veche... până la urma cu toata ruşinea mă apuc şi bag de la O-zone cu dragostea din tei... ca asta o ştiu fără să vreau... şi culmea e că şi prinde... da sunt aşa cam mâhnit pe mine ca nu mai ştiu nica altceva...
...de aceea tot ce pot face azi e să mă documentez şi să învăţ ceva cântece de chitară şi foc deschis... încep cu Temistocle Popa, Marius Ţeicu şi apoi Phoenix, Pasărea Colibri... am sa las pe Adi Minune şi hiturile gen „Pumnii mei n’are valoare”, pentru cazul în care nu reusesc să invăţ alte versuri, ca la aştia e cu duşmanii şi fără număr de două trei ori şi am scăpat...

...de pe strada Pulaskiego...

2008-02-10T18:40:00.000+02:00

...De pe strada Pulaskiego...
...Cei drept nu am găsit loc pe Pulaskiego că era plin... da stau aproape... nu toate merg de-ampuliskiego ca să zic aşa...
...Cum până şi Juridicu’ a aflat deja, că de la o vreme am părăsit Românica... pentru ţări mai primitoare... după ce am avut încă ceva de tras până mi am găsit apartament şi masă acu pot să spun că sunt în regulă... mi-am pus şi internet ca să fie conexiune cu ţara... şi promit solemn că o să mai bag ceva scris... de la cum o fugăreşte Prigoană într-un picior şi ăla de lemn pe Bahmuţeanca până la ce se mai întâmpla pe aici pe strada Pulaskiego... adică într-un cuvânt cam ridicarea cotidianului la rang de filosofie...
...Hai să ne scriem de bine... şi să ne auzim la fel de bine ca pe Skype... Să ne click-uim aproape...

Cu CFR in UE…

2007-09-11T21:10:00.001+03:00

Pai aflam azi că se scumpesc biletele de tren cu 8,1%...să mai întreb dacă aceşti bani se vor duce pe investiţii?! Se vor duce pe repararea liniei Bucureşti Iaşi asta de mă doare pe mine la sistem şi îmi ridică tensiunea de îmi pocnesc capilarele ca popcornu’?!... nu, nu cred se vor duce, şi pun pariu că tot în vreun buzunar de naş… crezi că dacă se scumpesc se pun geamuri noi, se fac budele, se pun aerre conditionate prin vagoane... nţţţţ!... se măreşte un salar prin centrală...
Păi doar cine nu s-a născut pe lângă linia ferată nu ştie cum e mersu’ cu trenu’ prin Românica… Să vrei să dai un ban mai mult, să poţi să călătoreşti mai bine, că nu ai pe ce…
Acu ca sa fac o paralelă, când mă întorceam acu’ doi ani de la Bratislava şi mă duceam spre Budapesta, am călătorit cu un tren ce mergea spre Viena, să vă spun că aveam mochetă pe jos, deschisă la culoare, şi că puteam să mă conectez la internet, în tren?... nu trebuia să deschizi geamu’ că avea aer condiţionat... ce mai: ceva de vis...
Apoi când mă urc în CFR... parcă te loveşte ceva în moalele capului... aer condiţionat de afară... miroase a căcuţă, dacă te nimereşti în primul compartiment... trebuie să ţi iei şerveţele că oricum după prima staţie se fură hârtia igienică... să nu ai ghinion, să fie doar şerveţele mentolate la chioşcul de pe peron...
în sfârşit „saga” mea internaţională începe cu vizita la agenţia de voiaj... vreau un bilet la vagonu’ de dormit până la Deva unde schimb trenu’ şi aştept internaţionalul... nu sunt nici la vagonul de dormit, nici la cuşeta cu patru şi nici la cuşeta cu şase... îti vine să te întrebi: ce călătoreşte românu’ ăsta în 2007... apoi o întreb pe coniţă de ce nu se mai pune un vagon de dormit, ar câştiga şi CFR şi noi călătorii... ea îmi răspunde ca nu sunt aşa de multe vagoane de dormit pe cât ar vrea călătorii... mie îmi vine în minte atunci ceva teorie economică care până şi Juridicu’ a învăţat-o la drept economic, despre cerere şi ofertă... în fine cred ca CFR e cea mai altruistă companie de transport pentru că nu vrea să câştige mai multi bani...
Mi se spune că nu sunt bilete decât dopar în ziua aia când e prea târziu... iau pe atunci ce să fac?!... de cand mă zburc în compartiment, e cald... desigur că există un nesimţit despre care am citit nu demult care nu deschide geamul ca e curent... apoi mai e unu care se pune tot timpul pe locu’ meu când mă ridic să mă dezmorţesc... deşi nici nu are loc în compatimentul meu îmi fac milă de păru’ alb şi l las sa şadă... rugându-mă să nu meargă pe la Cluj pe undeva... am noroc va coborî la Suceava... acu’ în compartiment mai sunt şi doi copii cu mamele din dotare... care îmi ţipă tot drumu’ că sunt deranjaţi la burtă... ai mai inchide un ochi ca tot ţi ai luat la întâia... da ce crezi se poate...nu că din oră în oră e supracontrol...
Ajungi în Deva şi zici ca nu ai mult de aşteptat de la şase dimineaţa până la unu’ de amiază... te plimbi... mai vezi un Mini Mall ceva, da se termină şi orasu’ ... ai urca până la cetate da nu merge telecabina, şi dacă te duci pe jos la cât îs eu de subţirel transpir şi nu am cum sa mă mai schimb... aşa că nu ai ce face şi te muţi e peron...
Iaca vine şi internaţionalu’ ... nu ai noroc nici de data asta... tot în cele două vagoane de CFR ţi a dat programu’ asta nou de la casele bilete loc... In sfârsit esti bucuros că nu sunt decât două persoane în compartiment... şi presupui corect: coboară în Arad... urmează Ungaria calvar... nu că nu aş avea ceva împotriva maghiarilor, că am, dar pe teritoriul Ungariei trenu’ internaţional e personal... asta înseama ca ori că mergi cu Kracovia ori mergi cu Hârlău’ tot un drac... se suie paporniţe cu găini... se umple culuoaru’ de sacoşe de rafie... au şi ungurii băzărenii lor...
Adorm într+un final până mă trezeşte Dom’ Şăf de la graniţa cu Slovacia... câtă bucurie să l văd... am scăpat de un chin... gata pot să zic că de acu’ e fin ca mătasea drumu’... mă culc şi până în Polonia, la Kracovia nu mă mai trezeşte nimeni... de aici mai schimb un tren şi îs ca şi ajuns...
În concluzie trebuie evitat de a dreptu’ călătoria cu CFR’ul dacă ţineţi la sănătatea dumneavoastră... da, într’adevăr CFR dăunează grav sănătăţii mentale... Acu’ am avut noroc că naşu’ nu m-a pus să calculez bagaju’ excendentar cu nişte formule doar de el ştiute... că mi s-a întâmplat să întâlnesc şi astfel de naş cu politehnica începută şi detaşat pe teren, după organigramă, să aplice arcsin de x şi să scoate rădăcini pătrate de pe terasament...

...în care relatez de le faţa (şi mai ales de la dosul) locului...

2007-09-11T21:09:00.001+03:00

...deci Andreea, Adeline, săriţi fraţilor!!!... unde sunt ProTv-urile, Antenele şi Realităţile?!... să vină frate că e toiu’ grevei... nici un car de televiziune măcar unu’ de radio, un micrfon cu căşti pentru messenger, ceva, o atenţie, nimic?!
...da’, să mă bag eu să vă relatez puţin, până nu intră Ortansa Jude cu Meteo peste mine...
...deci, cum spusei mai dăunăzi, în altă relatare, o început gabonezii greva... se amână pentru o zi, două, acolo să fie, că nu aveau pornire, apoi îi deteră la pedală, ca să recupereze...
...se închise o firmă...apoi birourile la o alta... apoi nu mai merseră nici curentul în oraş, deci nu tu curent, nu tu apă la tratat...apoi firesc cine se mai spală, se scuză până şi Vanessa, că nu-i cum şi trebuie să poarte acelaşi haine pe aşa timpuri sociale...
...noi aşa mai retraşi nu prea avem de suferit cu apa şi cu lumina că avem generatoare proprii, dar ne-au tăiat ameţiţii aştia netu’ şi nici telefoane nu prea avem... mă simt aşa singur, că nu mai primesc nici măcar mesajele din buclă acum... nu am mai primit un mesaj de două zile... iar ăsta e semn că treburile sunt cât se poate de serioase...
... până şi AirFrance şi a anulat nişte curse săptămâna asta... deci cam izolaţi...
...la noi, ce să spun, e un caz mai special: cică nu sunt ăştia înscrişi în sindicat, şi ar intra în grevă dar nu au cum... bucătarii sunt parţial în grevă... mai aşteaptă nu ştiu ce confirmări, iar ceilalţi o lălăie aşa, mai mută o hârtie dintr-un birou în altu’, mai ia un tractor câte o ţeavă şi o învârte în juru’ camp-ului ca să facă praf, adică, într-un cuvânt: nu-i nici grevă, da’ nici nu se munceşte... avem o săptămână de acum, începe să ţi se acrească, nici nu putem pleca, da’ nici nu muncim...
...greva aici se poartă fără miting... aşa de la terase... să vezi ce revoltaţi sunt acu’, gabonezii, la bere... se discută... se vociferează... da’ de strigat se strigă după „garcon” să mai aducă una rece şi gata ciocnită că se demonstreză...şi nu-i timp...
...se poartă negocieri între protestatari, firmele de petrol şi guvern... iar noi ăştia, ex-paţii, am devenit deodată religioşi şi ne rugăm că să nu se facă niciun compromis nici de o parte nici de cealaltă... să dureze cât mai mult şi să fie generală... să ne bucurăm şi noi de dânsa... şi pe această cale ţinem să adresăm şi un îndemn clasei muncitoare gaboneze, parteneră şi prietenă: „muncitori gabonezi uniţi-vă! Şi nu vă lăsaţi înfrânţi de imperialismul capitalist!!!”
...urmează meteo cu Ortansa Jude... Ortansa ai legătura!!!

….Reţeta zilei: ”Brochette de Python”….

2007-09-11T21:08:00.004+03:00

... Reţeta zilei: Brochette de Python - se prinde una bucată piton; se taie bucăţi mici apoi se pregăşte focu’, nici prea pălălaie ca nu-i bun, se arde si se usucă sucu’; apoi mai pui langă cărniţă şi un avocado si o juma’ de ceapă şi apoi lângă o bere de aia bună; se serveşte cât e cald...
… “Brochette de python”, pentru cei de la Centrul Cultural German, vecinii lor de la Juridic şi British Council, pe româneşte înseamna: “frigărui de piton”…
…Să purced în a povesti cu cine şi mai ales cu ce şi cum se întâmplă…
…vin dăunăzi, pe la asfinţit, în tabăra de bază de aici de prin “Africile” mele… hărmălaie, zornăială, strigături, fluierături…
...ce se întămplase… un piton care ne a pus la dispoziţie teritoriul lui pentru a ne pune toate cele folositoare, de la camere, până la parcare şi altele, a avut proasta inspiraţie să vadă ce şi cum se mai întâmplă prin zona lui şi trecu aşa pe o latură de tabară să ajungă şi el la altă baltă... şi l-au zărit aştia şi păcatu’ lui era că erau şi nemâncaţi aşa mai pe seară... şi iaraşi păcat a fost că erau cam sătui de vită... şi numa’ ce vad pe unu că ţipa, altu’ că pune mâna pe machette şi dă i după dansu’ şi iei urma că scapă...
...din prima eu nu m-am prins care-i şpilul... mă aşteptam ca aştia să fi sărit să prindă monstru’ că era prin camp şi se temeau să nu intre prin ceva camere şi să te strângă de gât aşa când dormi... da’ nici pomeneală, ei erau mânaţi de maţu’ gol... şi de oportunitate: în oraş plăteai gros ca să îmbuci aşa şarpe pe la vreun restaurant cu specific african... nu se putea rata aşa pomană...
... dacă s-ar fi întâmplat in Vulturesti, judeţu’ Vaslui ar fi sunat cam aşa: -„Uăi Clement, tu vezi acolo?”...”-Ci vrai Uă, Francois?...Ci-ţi trebe?”...”–Uăi, uite un piton!”...”–Undi, Uă?”...”–Uite-l Uăi, acolo!”...şi Francois arată cu degetul către tufele apropiate... pitonul încă adulmeca aerul şi se mişca molcom... mai apar şi alţii când aud cuvântul piton... Clement:”-Uăi, io îmi bag picioarele mă duc să văd şi poate îl prind! Care se mai bagă, că nu dovedesc singur... Francois:”-Stai aşa că vin şi eu, să mai aduc şi pe James...James!!! Uăi James, hai că-i rost de frigărui... vină încoaci... ia şi cuţitu’”... James, Francois, Clement şi încă doi pe care nu-i ştiu după nume se bagă în tufişuri după saracu şarpe... ăsta mare şi el, gros cam cât braţu’ meu şi pe deasupra unde mai pui că era şi lunguţ... îl caută... încep să taie iarba pentru a vedea şi mai bine... îl prind, acu’ greu de abia începe... se aud înjurături: „-Ţine Uăi, de acolo... Prinde tu de aici... Ai grijă că se răsuceşte... nu da drumu’ la coadă, că ne strânge pe toţi!... Clement ţine de cuţit, prinde dăi la cap... Uăi Francois, asta îi hal de macetă, ci ai tu aici...nu vezi că nu taie... ascute-o bre şi tu mai bine... Uăi James, nu mai vorbi atât şi bagă-te la tăiat... Da, eu zic să-i taiem întai capu’ că pi urmă îl ducem noi aşa afară din iarbă... Termină-l mai repede că am dat peste nişte furnici de astea roş’ te chişcă şi apoi mori scărchinându-te...
... în sfârşit careva îi taie capu’ bestiei... începe a se zvârcoli, da’ nu-i nica... bine că moare acuşica... îl scot afară bravii noştri vânători de pitoni...
... se şi pun la cale menu-ri alese... care mai de care cu idei şi fantezii gastronomice pe bază de şarpe... se hotărâşte că până la urma îi mai bine să facă un foc pe plajă şi să-l facă grătar... frigărui mai bine zis... sar baieţii, se mişca cu talent şi adună repejor tot felul de uscături aduse de ocean şi încropesc un foc...mai încolo unu’ dihoacă şarpele... aşa pe nisip... scoate maţele, îl taie în bucăţi mai mici, de pus la frigare... se adună o ceată de vreo 20 haiduci de aştia africani... tăt mândri de ei, cu ce-au facut... si se pun pe povestit... se reconstituie firul acţiunii de prindere şi cum şase, dintre ei, cei mai băftoşi şi mai bărbaţi, desigur, au reuşit să o facă...
...se mâncă bine ce să spun...
...mă retrag oarecum oripilat de evenimentele la care am asistat... păi ia să fi venit aştia din Vultureşti, acu’ pe secetă, dupa ce şi au vândut şi vaca să fi mâncat şarpe...Ei?! Păi nu sărea WWF cu tot cu ursu’ panda de pe stemă, aşa un metru în sus că pitonu’ îi şarpe pe roşu, adictălea, pe cale de dispariţie?!... să răsucea, cred că, şi Brigit Bardo, chiar dacă, nu prea avea legătură cu câinii, se făceau aşa ad-hoc câteva... aici nica... obişnuinţă... dacă mai era Steve Irwin, fie-i crocodilu’ iertat, în viaţă plângea în el şi inima lui înţepată de coada peştanului...

….în care spun cum trudesc la Canal...

2007-09-11T21:08:00.003+03:00

...deci într-o zi s-au hotărât aştia să facă grevă...şi mă refer la localnicii care lucrează în petrol... voiau sălarii mai mari... de fapt cam asta vor toţi, că de munca nu prea se ating, adică să scadă orele de muncă şi crească chenzina... şi au şi o guraaa, frate... dacă îi pui să facă ceva, ce normal ar trebui să facă, să vezi cam cât de mult te umpli de respect... mai ştim noi aşa şi pe alţii, popor muncitor...dacă nu ar fi închişi la culoare aş fi zis sigur că sunt urmaşii africani ai celor mai vitezi dintre traci (da’ şi cei mai leneşi)...ce mai am fi aşa olecuţă de verişori, de după mamă, după ce o viteaza dacă, care a plecat la plajă pe aici, că fu ofertă la agenţia de turism vizigotă şi nu s-o mai întors...
...da să ieşim din speculaţiile formării poporului gabonez şi să ne ancorăm în meandrele prezentului... cum spuneam: se pune de grevă... când se află, noi pe aici veseli: hip hip ura!!! băgăm oraş!!!... schimbăm un pic menu-ul şi bem şi o bericioaică că timp liber o să fie căcălău... că durează măcar vreo două, trei zile, altfel nu se numeşte grevă... vine şi ziua aia când tot gabonezu’ se pune pe revendicări...
...ora pornirii acţiunii de protest: luni zero de noapte... cum bine stă unui mândru popor, ca cel gabonez, greva începe cu o amânare... se amână pentru a doua zi... pe semne, că mai e de lucrat la strigături, la huiduieli, de scris pancarte şi mai ales de umplut peturile cu piatră de aia bună care face mult zornăit...
...eu ca românu, da’ şi francezii de prin preajmă ne temem pentru sănătatea noastră şi prima grijă e să întrebăm bucătaru’ dacă şi dânsu’ se alatură protestului... răspunsul vine ca o piatră în moalele capului: da, desigur, că da, că şi el e gabonez... panica se instalează... şi apare şi întrebarea firescă: ”şi noi, ce o să mâncăm?”... el ne spune că o să asigure doar strictul necesar şi anume un croissant şi apă minerală şi cazurile de urgenţa când la cerere o să ţi se facă o omletă, da’ numa’ cu depeşă de la medic...
...deja mă gândeam la câţi decibeli scoşi de stomac trebuie să merg la doctor pentru a lua scutire pentru omletă... apoi mi-am revenit, după ce un coleg mi-a spus că ştie el un restaurant unde se mănâncă foarte bine şi mai ieftin... nu trebuie să te duci doar în ziua de salar... zis şi făcut...
...ne înhăităm mai mulţi, asa un grup de vreo patru inşi, şi mergem la o bere şi la o friptană prin oraş... pasu’ e sprinten că „foamea a îngenuncheat popoare” şi luăm un taxi, în care şoferul era un băiet de băiet, de ăsta, de după „hut-urile gri”, şi a cărui maşină avea volanul cu blană şi cd la oglindă, şi în care, şi noi ne integrăm în atmosferă şi scoatem mâinile pe geam, da’ nu ca să ne dăm şmecheri, ci ca să ţinem portierele să nu se deschidă în mers... blana era, pe semne, de pe la vreo animală de asta, care se mai mănâncă doar pe aici, cu sos de usturoi, şi care în alte parţi e pe cale de dispariţie, şi e ocrotită de numa’ numa’... da’ nu suntem noi acu’ de pe la Greenpeace să apăram fauna protejată...
...ajungem, plătim omului... fac şi o cruce cu limba, că am ajuns întreg cu aşa maşină... în faţă, coborâm nişte scări, pe lângă malul un rău navigabil, care e, ca şi prin Paris, şi taie oraşul în două şi în care plutesc sacoşe şi peturi...apoi văd restaurantul...arată bine... ne punem la masă şi vine şi „fata”, adică mamaia că a fost colegă cu Napoleon, da’ se ţine bine... ne trânteşte un „bon soir” şi un „bien vienu a la Canal”... mi se taie puţin apetitul... sper ca mâncarea să fie mai bună decât ce îndică numele restaurantului... se comandă... prietenul, care ne a adus până aici, în Canal, spune şi pentru noi... se cere specialitatea casei...
...eu deja îmi imaginam o friptură suculentă asezonată cu tot felu’ şi pe lângă ea şi un sos de aurolac, că doar suntem în canal...:))
...vine şi mâncarea: ”antillope au chocolait”... deja îmi făceam griji pentru indigestia pe care am să o am după...
...acu’, că verişoara Sandei Marin are puţină treabă şi e plecată, am să spun ce şi cu: deci antilopa: muschiuleţ, cu un os să se vadă că nu e altceva, cu sos de cacao, care nu e dulce ci din contra, e foarte bun la gust, picant şi în acelaşi timp puţin acruţ, şi ca şi garnitură am banane verzi fierte şi cu manioc copt pe plită, ca la bunica gaboneză la ţară... mănânc pe nerespirate, aproape, încântat, de descoperirea culinară, chiar dacă aici tot ce zboară, târăşte sau zburdă pe savană se mănâncă, nu sunt toate aşa de rele la gust precum sună...
....se soarbe apoi o bere şi apoi se lasă să se sedimentează capra bine... sărumâna pentru masă...

….cum mi-am petrecut sfarsitul zilei…de nastere….

2007-09-11T21:07:00.002+03:00

…ora sase: ma duc sa ma culc… dar intai iau micul dejun… aceeasi omleta cu doua bucati de bacon arse sau “bine pregatite” cum mi a spus bucataru’ intr-o dimineata cand l-am intrebat ce-s alea… apoi vad stirile de pe Euronews: doua buc american aruncate in aer in Iraq, una buc jurnalist rapita prin preajma, vreo doua sute buc prabusite in Brazilia, atac la o alta moskee prin Pakistan trei buc studenti islamisti vazut bisturie, total: doar doi se intorc acasa cusuti celalalt da ortu’ imamului... mai torn pe gat un pahar de pamplemousse (grepfruit, pentru cei care-s rusofoni si Juridicu’ saxon), ca sa mearga si cotatiile bursiere...la dreacu a scazut iar euro pe piete... pierdut ceva bani la salar... grozava zi nu zic...mai bine ma culc...
...dushnitza...repede ca se termina apa calda, de la boiler...shit sau merde...e gata...frigutz...apa e rece...dar na merge...pus un film somnifer si ceasul sa sune pentru mai dupa amiaza...
...poate beau o bere azi...imi zic...mai pe seara nu ar fi rau...da unde sa merg la Charlene sau la Vanessa...mai bine ma duc la Charlene ca la Vanessa ma tem sa nu apara cu aceleasi haine... nu mai duc, daca vine tot cu alea de o stiu eu, de vreo saptamana jumate... mai bine poate la Charlene... dea... si imi iau si o cartela de telefon...
...ora trei si ceva dupa amiaza...ma trezesc...ma spal si ma duc sa fac o baie la ocean... deschid dulapul sa-mi iau slipii: un paianjen cat palma... ma picur un putin de emotie... dar imi revin repede si cum un avant criminal incep urmarirea... face doua salturi, si de pe raftu cu chiloti, trece pe cel cu sosete... aici pun si eu mana pe spray: pe ala de tantari... dau cu jetu’... traumatizat cat de la spray, cat de la shosete...mai face o acrobatie doua si ajunge iar la chiloti, si cu o ultima sfortare se catara la tricouri... dau sa-l urmaresc... nica... o intrat pe acolo si nu-l mai vad... incep sa scot prin mijlocul camerei... il gasesc...the-end... citez din raportul de la medicina legala: victima moare violent prin strivire de o revista „academia catavencu”... mentionez ca saptamanalul fusese citit de catre ucigas...
...putin speriat de ce pot gasi prin camera imi iau slipii si o tai spre plaja... fac o baie si ies... apa calda nu zic nu, da vantutzu bate tare, si imi dau seama ca e si innorat... zgribul vreun sfert de ora... inapoi in camera sa vad un film...
...imi verific intre timp si cele patruzeci si noua de mesaje... tot ala din bucla... ma ia plictisul... nu mi mai vine nici de bere... e tarziu... bag un film... iau unu’ de horror:”1408”... ii fain incepe promitator... se termina prima parte bag si a doua... se lupta eroul principal pe acolo cu „tofelu’„ si deodata se termina brusc... eroare... am doar vreo 20 de minute din partea secunda... merde again... nik nu merge cum trebuie azi... frustrant sa nu vezi filmu’ pana la coada... mai ales la horror sa nu stii daca a scapat ori ba... il baga pe asta in iad ori nu...
...ora sapte pe seara... e ora de masa... sa vad ce o fi facut bucataru’ asta de potol... in seara asta traditional: calamar cu sos, asezonat cu legume, spurcat cu ceva usturoi...nu-i rau... bag sa fie ghiozdanu’ plin... ca sa fie...
...si cand te gandesti ca azi e „La multi ani Bailau”...nik nu i festiv...
...aici totu’ e mai simplu, da’ poate fi si depresiv...
...hau hau...

…in care cunosc Dragostea lu’ Dumnezeu...

2007-09-11T21:06:00.001+03:00

...mai daunazi imi sun baza...”Hi! I need a new man for finish this job...”, „Oh, Hi Radu! Ok. I see... I’ll send Godlove!”, eu care nu inteleg ce zice:”Peace to you too...But still I need another guy...”, el:”I know I send Godlove..”; eu nervos:”I think we have a problem of comunication...I need a man...It’s simple...You can send God if he is a geologist I don’t care...And if you still want to send me His love, fine. I need to get out from this shit...”; el amuzat:”No I’ll send Godlove Ndongo”. Sau ceva de genu’...
...Vine si ziua aia cand toti asteptam sa vina Dragostea lu’ Dumnezeu peste noi... apare facem cunostinta el il vad asa cam oripilat... la noi asa in unitate, na ca baietii: mai un calendar pe perete cu fete cam sumar imbracate ca si pe aici ii cald... mai o poza la imprimanta cu o alta in alt colt ca sa visezi frumos si care iti aminteste ca tot cu cea mai veche meserie din lume iei banu’ gros pe ora nu din petrol...
...Na ce sa facem ca flacaii... ca de departe suntem, cu fete nu lucram...
...cum ziceam cam palid asa... in sfarsit trecem peste astea... se pune el pe munca si incepe sa lipeasca foi albe peste toate pozele noastre deocheate... noi il lasam o zi si apoi incepem sa adaugam... mai punem cate una in alt colt... ii facem si un screen-saver cu tot felu’...el perseverent: inca o foaie si inca una... ajunsem sa avem numa’ foi pe peretii unitatii...un top de hartie... daca intrai te asteptai sa vina unu’ sa-ti arate cum se vopseste cu spor...ce mai era ca in renovare... pana la urma a cedat psihic asta si am revenit la normal...numa’ ca am lasat pozele...ca sa fie atmosfera de lucru...nu-i loc sa pui o mana de sprijin, ca esti cu mana pe o tzatza...
...Godlove asta e cam puritan; e din Cameroun si asculta toata ziua muzica religioasa... in plus de asta mai vrea sa si te convinga ca esti pe calea gresita si ca ar fi bine sa te indrepti... noi suntem ingineri... daca nu iese arctangenta degeaba... da cu virgula si e pe minus... nu ne indreptam cu una cu doua...
...baiat de treaba nu zic nu in genere dar cum am spus avea si cusururi... nu venea niciodata la timp... parca nu puteai sa zici tot timpu’:”Fuck Godlove! You are late! Again!”... parca te uitai intai in sus sa nu superi pe Cel de Sus...
...cand pleca asa printre colegi mai mergea si un „Godlove make me sick!”... dar va spun, spus asa mai cu piosenie...
....cea mai fericita e nevasta sa care are acasa pe Godlove (Dragostea lu’ Dumnezeu)...Ori, nu e asta visul oricarei femei?!

...in care m-am mutat intr-o bucla...

2007-09-11T21:05:00.001+03:00

...ce au francezii astia cu tate animalele astea ba sa rada o vaca pe cutia de branza topita, ba partea franceza din Elvetia ne a facut cunostinta si cu marmota si cu vaca mov...da nu despre asta e vorba, ci ca pe langa branza topita de „la vache qui rit” acum am gasit si bomboane mentolate cu „la pie qui chante”... Ar putea fi acuzati de rele tratamente aplicate animalelor...de fiecare data acestea trebuie sa cante, sa joace, sa mestece in ceva, sau sa rada ca proastele... de ce nu si una, care sa nu faca nica... sa se uite asa ca vaca, sau mai bine pentru dansa sa rumege... „la vache qui brute”... suna bine! Astept produsele care vor avea si „ la pie qui ne fait rien” sau „la pie qui chie” de pe o craca exact pe parbrizul masinii...
...saptamana trecuta eram pe aici prin Africa si imi adusesem asa parca Europa mai aproape, imi cumparasem o cartela sim, pentru ca, cum de acum stie tot Juridicu’, satelitul la Orange nu bate pana aici, nu-i roaming deloc... in sfarsit, am o cartela prepaid de la Celtel; am luat-o pentru ca au cele mai bune preturi pentru exterior... si normal am inceput sa trimit cate un sms asa pe la prieteni...am primit un sms de raspuns din tara...foarte bine mi-am zis: uite frate ca merge...bucuros nevoie mare; erau cei mai buni bani investiti de pana acum (asta in afara de cei bagati in bere care e un „must have”)... asta se intampla pe zece ale lunii in curs...ei bine de atunci tot primesc acelasi mesaj de vreo 72 de ori pe zi in medie...ma apuc asa dupa prima zi sa sun la 111 un fel de „costumer care number”... dupa ce apas pe nu stiu cate taste zice una alo... o intreb in franceza daca stie engleza si daca poate sa o vorbeasca...imi spune ca, pentru ce imi trebuie engleza daca vorbesc franceza, ii spun ca tocmai asta e ca vorbesc putina franceza si nu putem comunica eficient...imi spune ca nu vorbeste engleza si imi inchide...eu raman interzis...e primul serviciu de relatii clienti in care un operator il doare la banana de client si ii inchide in nas...bine in afara de cel al Romtelecom de pe vremuri... sun din nou si cer de la unu acelasi lucru putina engleza... nu se gaseste deloc... mai insist dau de o domnisoara care nu vorbea engleza dar zice ca intelege; bun si asa zic eu... ii explic duduii negre ca primesc de ceva timp acelasi mesaj si ca ma tem sa mi le pierd pe cele adevarate... zice pana la urma ca nu intelege dar ca mi a notat numarul si ca dupa inchidere o sa ma sune sefu’ ei, dupa program, ca el stie engleza si o sa rezolvam problema. Desigur ca nu o cred pana sa ma dizmeticesc imi inchide si dansa... nici un au revoir sau ceva de genu asta... mai las sa se aprofundeze problema, se macereze, si dupa ce mai trec vreo doua zile ii sun din nou... aceleasi rutine: engleza? No!... inchid eu acum... si intr-un final dau de un domn Pascal care intelege engleza si chiar vorbeste... ii spun despre ce e vorba... imi zice ca is intr-o bucla si de asta tot primesc acelasi mesaj... ii zic cum fac sa tai bucla sau sa ies dreacu’ din ea ca am asa gashka de mesaje identice... imi comunica ca ma vor suna cei de la tehnic si vom rezolva problema... se misca in sfarsit si Doreii astia de la Tehnic cu talent si ptiuu surpriza de data asta ma suna in zece minute... si ma pun sa imi scot cartela si sa o tin la aer vreo 5 min; apoi sa repornesc... si n-o sa mai am probleme il intreb eu pe asta... ma asigura ca nu... bucuros nevoie mare fac asta scot bag aprind din nou: in cinci minute am primit inca 11 mesaje... ma uit cine e: tot ala vechiu... deci inca sunt in bucla. Acum cand scriu despre asta tot in bucla sunt cu toate ca incep lucrurile sa se repete ma tem sa nu fie o bucla ceva reloaded... am mai mult de 600 de buc din acelasi sms... totu-i o simulare...Call me Neo...

…A la Vanessa…

2007-09-11T21:04:00.001+03:00

...am aceeasi camera...au reparat aerul conditionat...am si pe cald acuma...oricum imi luasem pijamalutele din „coton” grosutz si o caciula pentru vremuri degreba varsatoare de muci in batiste mentolate...
...intr-o seara cum nu prea a fost activitate am pornit-o vreo patru flacai sa bem o bere...cica unu’ din noi stie asa baruri asa prin apropiere doar de mers vreo cinspe’ minute pe jos pe drumu de nisip... pornim cu elan la gandu unei beri reci... ne oprim la Charlene care e ceva...nu-i nici casa cu prispa unde sunt niste scaune vechi si niste mese cu musama albastra nici terasa cu dormitor atasat...e ca un grajd. Bem o bere asa la botu’ calului cum se zice mai pe la noi si apoi mergem mai departe mai la civilizat...
...ajungem „A la Vanessa” cum ar fi la noi un „La Georgel”...cautam sa gasim patru scaune care sunt intregi...se gaseste, ne punem pe terasa...vine noaptea si e cam suicidal sa stam poe terasa dar noroc ca unu dintre noi are asa spray si ne parfumam toti contra tantarilor... se ia prima bere... o vedem si pe Vanessa...vine la noi la masa sta de vorba se fac glumite...asa cat pentru un bacsis mai mare la sfarsit... mai vrem o bere e randul meu dau sa strig si imi dau seama ca nu stiu sa o fac...imi zic astia striga „Vanessa”, da dar era unu cu cuc, ma uit la astia mirat nu ca cica asa se face nu conteaza cine e tu trebuie sa strigi proprietaru’...daca era Georgel strigai Georgel cu toate ca poate pe chelnerita o chema Emilia...strig eu Vanessa si vine baiatu’ cer in patru gata ciocnite ca nu-i timp de zabava...
...eram asa in povesti care mai de care...se incepea de acum de politica nu mai simteam nici tantarii, cand deodata tace si muzica, se ia si lumina de la becu’ de 75 de watts,ce mai bezna...iese Vanessa in prag si striga dandu-i niste bani sa ia asta o cartela...eu nedumerit ce pocnetu astia nu mai au curent si suna pe undeva trebuie neaparat sa vorbeasca la telefon...dupa aia aflu ca aici curentu e platit „prepaid”...adictelea cum ar veni daca nu bagi cartela ramai fara lumina...contoaru e cu tastatura ca la telefon...ingenios macar vezi exact ce si cum platesti nu ca la noi...nu ai chef sa nu platesti azi lumina nu te incarci...poti sa mai suni pe vreun prieten sa i spui „Ba, Fratioare, incarca ma si pe mine cu ceva curent, asa pe vreo doua zile, ca o facut nevasta mea un bors si am nevoie de frigider, ca pe caldura asta se acreste.”
...ne-am intors la Vanessa si a doua seara...de data asta si cu o lanterna...ne am gandit ca poate o fu zi moarta si atunci nu-s bani de cartela...din nou ne intampinat si aceleasi glumite si aceleasi zambete aducatoare de bacsis...din pacate ne intampinat cu aceeasi imbracaminte...ceea ce ne facut sa zambim doar ca sa avem motiv a respira pe gura si nu pe nas...acu inteleg de ce pe astia nu ii mananca tantaru’: greu de patruns...

…in care calatoresc spre tarile calde, unde oricum ii mai racoare decat la noi…

2007-09-11T21:03:00.004+03:00

Cum de mai multe ori am spus, cand ajungi in Bucuresti te ia asa cu naspa, parca te incearca o greata, parca vrei ceva cu lemon... ajung pe aeroport aceeasi duduie la check-in care ca si luna trecuta sau acu doua luni, nu mai stiu exact, nu poate sa mi dea biletu’ care e platit in avans ca cica nu am visa de Gabon... o iau cu frumosu ca am zis ca ziua e lunga si nu are rost sa ma enervez de pe acum... ii mai explic o data cu mam facut si data trecuta si ii spun ce si cum... imi spune ca parca isi aminteste de mine si parca stie ca s-a rezolvat... pai sa facem la fel si tura asta ii spun. Da s-ar putea da’ numa’ ca acuma are un sef nou care nu stie despre ce vorba si trebuie expusa iarasi situatia... enervandu-ma ii spun ca la a treia oara am sa izbucnesc si nu o sa fie frumos...mai pun acolo inca jumatate de ora la asteptat... se rezolva intr-un final...
Iau sa ma duc sa mananc un croissant, o gogoasa, un corn cu rahat... ma duc la singurul restaurant deschis la cinci dimineata sa iau ceva la ghiozdanel...cer un croissant (nu aveau nicio fantezie cu rahat) si o apa plata cu ceva lamaie...pentru greata... Pai ce sa zic la cat costa croissantu’ cu unt, respectiv zece lei, venea sigur de pe Champs de pe colt dela Patiseria aia faina, iar apa care era sapte lei cincizeci jumatea (nici macar o caldare), venise sigur pe jos de la Izvorul Alb la Bucuresti, sau facuse cu mana si o luase cineva la ia „ma-nene” si daduse multi bani pe ocazie, si de asta se vindea asa de scump, ca asa nu prea vad cum e cu putinte sa fie mai scump decat la Paris de mancat pe Otopeni...
Ajungand la Paris sa vezi si sa nu crezi: afara erau doispe’ grade la ora zece dimineata... frugutz mai si ploua...eu in pescaresti si cu camasa vaporoasa ca in Romanica era naduf... se uitau toti bizar asa prin aeroport...ca ei aveau si gecutele in dotare...chiar un african asa mai friguros facuse un exces de zel si geaca aia cu blana la guler...
De la Paris ajung cum toata lumea stie la Libreville. De acolo ma bag la asteptat avionul ce ma duce mai departe la Port-Gentil... m-am inarmat cu o supradoza de asteptare stiind ce am patit data trecuta cand am asteptat vreo patru ore... aveam avion pe la sapte ora locala...ei nu ti spun ca deodata numa’ aud ca avionu pleaca si sa ma indrept spre imbarcare...deci s-a hotarat asa ca pilotu’ mai are ceva de facut in seara aceea si programu asta de zbor ii incurca viata...asa ca s-a enervat s-a sculat de la masa a intrat in avion si a zis:”eu m-am plictisit si mai am si treaba asa ca plec!”...si a plecat...am plecat mai devreme cu vreo ora jumate’.
Eu m-am bucurat tare ca era vreme si de bere...
Ajuns dupa dushnitza am purces cu un sarb, Darko, sa mancam ceva ca eram naspa rau cu stomacele dupa avion. Stie el un locsor asa unde se mananca peste din acvariu, asa de proaspat nu de viu; am intrat o dugheana, cam cum era terasa Yes inainte de renovare, dar care era plina ochi de mushterii; se manca... amicul meu sarb imi recomanda ceva frigarui de peste care se dovedesc o alegere buna...dar numai dupa aperitivul de avocado umplute cu creveti si spurcate cu o idee de pili-pili...pili-pili e ceva atat de iute ca te ia mama naibii...nu stiu ce se intampla iti ramane senzatia de „iute” si dupa o jumate de zi...s-a mancat copios si ieftin...de retinut.
De vreme ce mai e de adaugat?!... 27 de grade cand am aterizat...intre timp se si mai racorise...vreo 25...lejer...trai neneaca...din punctu asta de vedere ii mai bine decat acasa...

…in care calatoresc spre tarile calde, unde oricum ii mai racoare decat la noi…

2007-09-11T21:03:00.001+03:00

La vanatoare de nesimtiti…

2007-09-11T21:02:00.002+03:00

Daca vrei sa zbori asa mai mult fii sigur ca avionul cu care o faci va fi unu de ala mare... de nu se mai termina. Are cate noua randuri de scaune: trei pe stanga, trei pe dreapta si trei median. Cel mai claustrofobic moment e atunci cand esti prins pe mijloc. E mai ingust parca si toate is mai mici (in afara unei stewardese mare de abia se misca pe culoar si in timp ce o face, iti mai varsa si ceva in poala, si despre care cred ca totusi a intrat cu pile la Air France). Eu nu am avut noroc si am prins loc pe randu’ ala din mijloc. Langa mine se pune unu de dadea afara din scaun ca aluatu’ de cozonac din lighean. In fine, se pune omu’... pe locul respectiv, se face comod chiar si pe scaunu’ meu... Ma mai strang si eu da cat pot ca si eu is cam rotofei...
De ce ma iau de asta...se intreaba unii, ce grasii nu au voie in avion? Tu cum de zbori, ma vor intreba altii si mai carcotasi... problema cu nenea asta era ca pe langa ca avea numa’ impresii ca era si dansu’ un corp diplomatic african, care datorita pasaportului isi poate lua croissantu’ pe Charles-de-Gaulle, avea costum dupa cum stiti ca era frigutz pe la Paris, si peste costum un balon... ei bine nu si l-a scos ca a considerat ca nu e nevoie, ca pe avion astia nu au platit gazu si nu am caldura de la centrala... eu eram la pantaloni scurti si tricou plus ochelarii de impresie la gat si tot mi a fost cald iar dansului nu...si acu sa citez ceva care se potriveste cu situatia data: „...Nu se spala, fiindca a aflat ca sapunul ii subrezeste sistemul imunologic, nu isi dezlipeste camasa de pe corp, fiindca nutreste superstitii romantice, ramane fidel aceleasi perechi de sosete o saptamana, daca nu si mai mult, fiindca e mai comod. Nesimtitul zgomotos te ia in primire fara menajamente si te inrobeste fatis. Cel care miroase se furiseaza insinuant in apropierea ta, speculand la maximum resursele sudoriparului autohton. Si n doar pe ale lui. Aici de buna seama oferta te impinge in vertij... cele mai percutante senzatii sunt cele care vin dinspre subsuoara nesimtitului. Neatent la concavitati, nesimtitul te smulge din loc si te duce in universul sau sulfuros. Iar pentru asta e suficient sa ridice bratul. Efectul e fulgerator. Cine are ghinionul sa stea cu nasul la mica distanta de sursa emanatiilor simte ca-i fuge pamantul de sub picioare, autobuzul se comprima, fetele pasagerilor se lungesc ireal, pentru ca mai apoi sa se lateasca nemasurat, totul sta sub semnul prabusirii iminente. Ai vrea sa o iei la fuga dar nu poti... daca vrei sa atingi excelenta in nesimtire, e obligatoriu sa cochetezi cu perfectiunea. In cazul nesimtitului parfumat cu Cristian Dior, asta presupune imbinarea a doua sau mai multe izuri la fel de neplacute.”(R. Paraschivescu)
Cam asa era si distinsu’ meu coleg de scaun... m-a sufocat si cand nu m-a sufocat m-a terorizat... dupa ce s-a si descaltat, a pus sa asculte muzica la casti si in acelasi timp o si fluiera destul de tare... fara nicio legatura cu originalul... nu am putut scapa de fals chiar si dupa ce imi pusesem castile si ascultam ceva destul de tare...
In spate am avut alt specimen...pe avion te uiti la un film mananci o maslina, mai bei un suc, mai iei si cu paine...ecranul e din ala „touch-screen”...din alea tzishpe radiouri si filme iti alegi atingand monitoru’... ei am avut asa o madama pe la sfarsitu’ tineretii care m-a impins in scaun vreo patru ore... zic si eu nu ai vazut, nu stii nu-i nica, nicio rusine; nu le stim pe toate; da’ daca vezi ca asta din fata se misca cu tot cu scaun cand schimbi tu programul o lasi mai moale... apesimai fin ca doar esti o „lady”...
Intr-un timp il aveam pe Nea Fluierici asta in dreapta care ma teroriza sonor si olfactiv si in spate pe „madama” care imi schimba programele pe coloana vertebrala... la un moment dat am rabufnit: la asta ce sa i fac, sa l spal nu aveam cum, si atunci m-am ridicat in picioare sa o vad pe ticaloasa, dupa care m-am oferit sa ii arat cum se face sa nu ma mai terorizeze...a inteles in cele din urma da a mers mai greu...pot sa spun ca trecusem orecum de momentul ala in care voiam sa sar fara parasuta...
Am ajuns la destinatie mai mult lesinat decat viu si gata bolnavior, violat nazal de toate mirosurile si cu o durere de spate da cu frecventele la canale pe toate vertebrele.

....Indexul altor evenimente...

2007-09-11T21:01:00.001+03:00

...chiar daca stau la ecuator, cu temperatura constanta, si tot tacamul, vreau sa spun ca am racit...in camera in care locuiesc de mai bine de o saptamana e un frig!!! de trebuie sa-mi pun, noaptea, camasutza de corp cu maneca lunga, izmanutze si un fesuletz colectia Basescu...astea daca le as avea...aparatul meu de aer conditionat ori da foarte frig...vreo 17 grade ori foarte cald de nu poti respira...nu exista cale de mijloc: daca il inchid in doua minute incep sa cant; si cu hit-ul ala de succes „am acasa pe perete / apa de la robinete” si te sufoci de cald...ca e mare umezeala pe aici cum pana si „juridicu’” stie de acum...asa ca dimineata sunt bocna cand ma trezesc... imi pun si ciorapii inainte de culcare, si toti copiii stiu ca Bailau nu doarme niciodata cu ciorapei... ce mai, sunt singurul de pe aici care isi sufla nasul...
...gata am si acte...am prins si peste, patalama sub forma de digitala este, moare tot cartieru de invidie cand o sa le arat...si cu ce merge cel mai bine? Ii prindem cu branza frantuzeasca...avem un tip de cascaval de ala fin, de fitze, si cu asta ii saltam...am dat la paine, n-a mers, am dat la musca nici atata, cu rama greu tare de gasit pe aici, asa ca ne-am bagat pe branza... pescuit la branza...
...am un coleg frate care vorbeste foarte mult... ma oboseste... cand mai e cineva care vorbeste franceza se apuca sa vorbeasca, si dai tata, de ti face capul patrat... am noroc ca atunci cand raman singur cu el, stie ca nu inteleg ce zice si tace...da tot il mananca limba, si mai iese pe afara, mai opreste pe cineva din treaba, si mai sta de vorba... e versiunea africana la tzatzele alea, pe care cu totii le avem ca vecine, si care mai stau si ele de vorba la scara, si-si povestesc ce si au mai luat pentru inmormantare... dar care de fapt ne ingroapa pe toti...
...imagineaza-ti ca te nasti in Franta...buuun...tata, Francois mama Odette...buun... tu ganguresti tat voios in patutzu tau francez, faci la scutecelul tau de firma.... apoi vine gradinita... mai faci pipi in grisul cu lapte...na, se mai intampla si la ei la frantzuji...buuun... acu treci de la grupa mare la scoala....buun... si vine lectia aia, care la noi e cu „Rica nu stia sa zica rau, ratzusca, randunica, / da de cand baiatu’-nvata poezia despre ratza, / Rica stie amu sa zica / rau, ratzusca, randunica”...si ce faci, te scoala „moademazel” in picioare sa spui, si tu nu treci ca tot nu stii sa zici rau, ratzusca si anume randunica, chiar si dupa ce ai invatat poezia despre ratza...ei am vazut-o si pe asta: am intalnit asa Rica, da’ francez, care nu poate pronunta „rrr”...e ceva enorm, nici astia ai lui nu-l inteleg bine cand vorbeste franceza...trebuie sa fie tare frustrant sa nu poti zice „rrr” si sa fii francez...si colac peste pupaza nici nu s-a apucat de invatat alta limba... eu daca eram in situatia lui invatam chineza ca la aia nu prea exista „rrr”...ma reprofilam ce sa fac...

....cotidiene...

2007-09-11T21:00:00.001+03:00

.....am un sofer dimineata cu care merg cam o ora...frate nu stiu ce pocnetu face dar ma termina...asculta numai casete cu invataminte relioase in franceza, cu accent african...ma face la psihic...parca merg la biserica in fiecare zi...ce-i drept sunt mai pios la servici...nu mai injur asa de mult...amin...
....cica nu era destul ca este malarie prin zona acum a mai aparut una de pe la care faci caca cu sange si ai febra mare vreo sase luni... se numeste: „chikungunya”.... care in swahil-eana inseamna „mers curbat”...pai da, ca de la ea te dor articulatiile si nu mai poti merge drept...astea sunt cel putin primele simptome... adica ca sa parafrazez: tintaru’ ala micu’ inteapa si da malaria; bun, acu’ mai vine unu, mai mashcat, scoate trompa aia mica, laser frate, si baga intepatura; si cand colo ce sa vezi ala mai mare, negru, cu trompa subtire de respira greu, si intepa bine, era chiar ala cu „chikungunya”...faza proasta ca nu poti lua aspirina ca nu ajuta la inchegat, ci doar paracetamol...cum nu strica asa n-ajuta... de fapt tratament nu prea este la asta din urma...trece ea de la sine; daca nu trece de tot...
...se fura in tara asta ceva de groaza...parca nu a fost colonie de alde Napoleon ci a Romaniei(juridicu’ ne bagam la explicat cine e Napoleon, din astea?!sper ca nu...)...ieri am lasat asa la sanchi un cutter pe aiurea, am disparut trei minute pe ceas cand am revenit nik...a disparut si cutteru’...nu o fi vrand sa ma mai retina din munca... alaltaieri mi s-a facut cadou o sapca...doar ce am lasat-o pe un scaun sa ma duc sa mi iau o cola de la rece ca o si purta altcineva cand m-am intors...il strig pe invivid...el se intoarce surazator si imi tranteste un „bonjour”... cred ca avea o zi buna iaca si o sapca noua... ii zic ca imi poarta sapca...si el tot inocent ma intreaba care sapca... aia de o ai pe cap...la care el ma intreaba surprins, daca e aia de pe capul lui...eu nervos ii raspund ca da... aaahhh...se scuza a crezut ca e a lui...si el a lasat-o tot pe scaun... si din greseala a crezut ca e a lui... da poate pe scaun da la alta terasa... cum va spun ceva de speriat cu furturile aici...
....spuneam de pescuit...am balta langa mine...ceea ce seara nu e tocmai un lucru placut de la cati tantari vin de pe acolo...dar ziua poti vedea niste matahale de somn care ies la suprafata, si isi plimba mustatile lor mari pe luciul apei...mai stau la pescuit pe la amiaza...tot ce am prins e o broasca testoasa de marime medie...am facut digitala de rigoare apoi i-am dat drumul...maine imi cumpar niste carlige mai mari ca un somn deja mi-o fugit cu tot cu carligul din dotare la undinta improvizata...
...nu e bine sa adormi pe plaja...pe langa faptul ca te poti praji, daca adormi te trezesti ciupit la un moment dat: de crabi... de fapt sunt asa de multi pe plajele de aici fiindca sunt pustii...ii vezi cum se ascund in gaurile sapate in nisip si apoi cand nu mai faci nici un zgomot ies si ei din timiditate...daca adormi te cred vreun peshtan esuat...si te vad cu gand de masa...si hai ca te mai ciupesc ei de pe ici pe colo dar daca se baga si la extremitati...nu-i bun deloc...

….in care ma integrez in sistem si intru in peisaj prin Africa ecuatoriala…

2007-09-11T20:58:00.001+03:00

Am ajuns intr-un camp in care voi locui cam trei saptamani…
...e foarte aproape de plaja…de fapt stau undeva la vreo 30 de plaja…se vede oceanul cu valurile mari foarte clar…
...de partea cealalta am padurea…deasa…plina de tot felul de jivine… pana la padure vreo 500 de metri de mlastini...sunt fel de fel de pasari, “brosti testosi” si…nuferi…frate e asa plin de nuferi pe aici, ca iti vine sa stai numa’ sa te uiti la ei asa gura-casca...
...azi am fost la pescuit...am asa loc de pescuit langa casa...sunt niste animale de pesti... mi-au mancat doua chifle si vreo juma’ de kil’ de sunca de Praga...cu toate astea nu am prins nici unu sa fac o digitala cu trofeul...deja e personal...
... am asa un coleg de pe aici localnic care are patru neveste...il intreb prima data daca e musulman...nu e. Cica e voie de la stat sa ai cate neveste vrei...si il iscodesc de ce si cum...cum se imparte, despre ce e vorba...imi zice ca stau fiecare in casa ei...nu sunt vecine, ca s-ar certa...si se intalnesc doar la cina de familie saptamanala...el are 45 de ani si cea mai tanara nevasta are 28...de stat, sta cu cate una o saptamana...daca stai sa te gandesti e ca in vacanta omul...o saptamana la una apoi te muti mai departe...nu te plictisesti nu te certi ca te vezi de abia peste o luna...fainutz. dezavantajul sta in faptul ca o data cu cele patru neveste ai bagat in portofoliu si 4 buc soacre...uite aici ne dam seama de ce la noi e voie sa te iei doar cu una: soacra dauneaza grav sanatatii!!
...pentru ca sunt la ecuator e foarte cald, cum m-am mai plans zilele trecute...dar in schimb, ploua de doua ori pe zi si o data noaptea...(cel putin pana acum asa s-a intamplat)...vine repede si in juma’ de ora e gata...iti poti pune ceasu cu ploile astea...e aia de la noua jumate apoi cea de la 5 si aia de noapte de la unspe...
...sper ca pana plec sa reusesc sa vad elefantii...pe care lumea i-a vazut de cateva ori si care traiesc pe langa padure si care mai vin si se balacesc prin mlastini, cand e prea cald...de cand am auzit ca am asa vecini elefanti, umblu numa’ cu digitala dupa mine, ca sa am patalamaua la mana si sa ma dau balena in cartier... am, n-am treaba dau un click, se vede un blitz...si cand imi suna ceasul dimineata, spariet tat, intai dau un blitz si fac o poza si apoi ma dezmeticesc..
...cresc pe aici niste tzantzari vorba unui prieten: iti ia sfertu’ de paine din mana...seara la apus, vreo ora doua, daca esti pe afara ai pus-o: malaria ii cat casa...nu te mai faci bine nici cu mama chininei...inainte sa adorm fac asa un control sa vad ce si cum zboara...si ma pun pe killarit...nici sala nu-ti mai trebuie...pici ca bobocu’...am incercat cu spray contra...e ca si cum i-ai parfuma...daca nu-o vazut saracii...sper ca pana la sfarsit sa nu dau in paranoia...ieri seara de exemplu am stat la panda sa prind niste paianjeni sa-i aduc in camera...am reusit si acum, am asa trei bucati de paianjeni colegi de camera...sper ca se apuca sa si faca panza...si mai sper sa nu fie ei astia de la care sa dau ortu’...cine stie o fi niste surori de ai „vaduvei negre”... ce ziceam de paranoia?...

…in care fac vorbire de cum m-am plimbat o zi prin emisfera sudica….

2007-09-11T20:57:00.000+03:00

M-a trezit foamea de fapt...aici sunt cu doua ore in urma Romanicai... asa ca pe la ora opt local m-am trezit...
Mi-am propus azi doar sa fac baia de rigoare in Atlantic, si sa vad orasul Port Gentil...
Afara caldutz ce sa zic...soare si umiditate...e exact ca la sauna...
Curge apa de pe mine...la fiecare pas facut...iau taxiul...sa ajung in centru...trebuie sa schimb banii in franci de astia de ai lor...cursul e pentru un euro de 656 franci si e fix...totusi mi s-a sugerat sa ma duc la o banca pentru schimbul valutar...
Iau un taxi...pe drum ma surprinde placut multitudinea de flori multicolore...arbori, arbusti infloriti...o splendoare...foarte frumos...cashto’
La un moment dat soferul incetineste...ca se oprisera doi si bateau cu pietre ceva...cand ma uit mai bine...vad mai ditamai soparla...cat o matza de mare, care incerca sa scape de atacatorii astia...il intreb de vor sa o omoare...ca sa o manance imi spune asta, ca e delicatesa...raman asa cu gura cascata si parca mi se mai taie de foame si ma hotarasc definitiv sa merg pe clasicul pui fript...
...intru in centru la banca nationala, filiala asta locala... coada... trei caseritze care se misca in reluare...dureaza o ora toata distractia... ce pocnetu aveau de se miscau in halul ala nu stiu...poate de la caldura...
Iau banii si ma indrept spre o terasa unde se si mananca... gasesc, cer un pui la rotisor cu rosii si ceapa si o bere rece mare... imi dau seama ca ma intelege ospatarita cand ii cer haleala in franceza mea „du balte”(a se citi „de balta”)...beau de unu singur pentru asta...
Juridicu’ atentie aici: Gabonul ii numita si Franta Africii...limba oficiala e franceza...tot e importat sau produs sub licenta franceza...
Faptul ca sunt foarte multi francezi pe aici e destul de obisnuit...deci nu sunt singurul alb, si foarte bine e ca orasele mari sunt foarte „safe”...
Astia au copiat tot de la colonizatori...chiar si preturile piperate si felul de a ti aduce un mancare tip ornament in farfurie ... din care oricum nu te saturi.
Mai bag o bere de nervi si mai ales de foame...am dat foarte multi bani pe o masa...aproape unspe’ euro...
Atunci imi dau seama ca restaurantele sunt scumpe pe aici...
Ma pun pe vizitat...si bat la pas asa orasul in lung si in lat...trebuie spus faptul ca Port Gentil e pe o fasie de nisip...o peninsula...si e inconjurat de mare....
Vad asa pe strada cocotieri cu fructe cu tot...”aaaahh...ai luat mere” ...daca nu am mai vazut...de unde la noi cocotieri...
Ce au astia pe aici mult: soparle frate...s-o facut pe aici de toate culorile, si de toate marimile...mergi pe trotuar si pe langa tine in iarba fosnesc macar vreo trei, patru...
Imi iau si mananc un fel de banane rosii...mult mai satioase decat celelalte si apoi avocado...bag de ma umflu...
Apoi ma pun iar la o terasa sa ma racoresc cu o bericica...de asta ii fain la astia: poti bea bere, nu ca la tontii aia de arabi...crapi de cald si nu ai cu ce te stinge...
Intreb de ospatarita cam pe unde e asa plaja...imi explica ca este una intr-un capat de oras care e foarte frumoasa dar si foarte privata...o intreb daca ma primeste, imi explica ca da...iau un taxi...
Nu mare mi a fost surprinderea...cand la un moment dat asta soferu’ s-a oprit si a mai luat unu...mai colea inca una si dupa vreun kilometru inca unu... eu tat nemultumit... nu stiu ce se intampla...vreau sa-i fac scandal da ce pot....ca nu stiu inca sa ma cert decat in romana si engleza...in franceza mai dureaza pana invat...
Apoi imi dau seama ca aici taxiul e ca maxi-taxi la noi...mai mergi cu inca trei oameni...asa se poarta...
Aproape ca ies din oras...dar trec asa printr-o padure sau parc foarte frumos...
Tot Juridicu’ sa fie atent; Gabonu’ are teritoriu un pic mai mult ca Romanica, cu doar un milion doua sute de locuitori...care toti lucreaza in administratie sau alte chestii guvernametale si cu inca un milion de imigranti de prin vecini, care fac muncile cotidiene...Din teritoriu 85% e paduri... nepangarite de om, adictalea virgine...
Platesc omului...ma lasa la intrare in club...care are si plaja privata doar pentru membri...zic sa intru asa cu tupeu sa vad daca ma opreste cineva...nu se baga nimeni...ma vad alb si ca ma port asa de natural, ce-o fi zis ca poate am devenit membru cand nu erau ei pe tura...
Ma indrept undeva unde e mai pustiu...nisipul e alb...foarte frumos...nu am fost cred ca niciodata pe o plaja asa frumoasa...oceanul e linistit...trebuie sa fie si cald...scot picioarele din sosetele astea radioactive, dupa o jumate de zi de pas...incep sa fuga niste crabi translucizi...crabutzi mai bine zis..ajung la ocean...cald tata...ce mai...
Gata dezechparea...noroc ca e mai liber, ca nu am slipi si bag la jolidoni...
Dati-va seama ce inseamna apa calda asa cum o prinzi uneori prin Costinesti, cand nu-l ia apa la inundatii, si eu va spun ca e de zece ori mai bine ca acolo...
Nu e nici o piatra pe fundul oceanului...se vede tot si pestii care stau aproape de mal la cald, si care vin foarte aproape...de tine...
Ma balacesc de nu ma mai satur...pe seara incerc sa ma intorc...mai vad, asa pe mal, niste melci de mare fara cochilie, cat talpa piciorului meu...ma cam trec fiorii...da bine ca am iesit din apa...
Ma intorc inapoi in oras cu inca un taxi aglomerat, care are doar un loc...ajung la o teresa sa mananc si sa beau o bere, doua...
Imi dau seama ca m-a prins soarele pe fata si brate...ma ustura am si dunga de la ochelari...iar m-am bronzat ca tractoristii...
Dupa ce mananc si ma racoresc; se si-nopteza si ma gandesc ca trebuie sa o tai spre camera ca nu m-am dat cu crema de tantari...
Asa ca iau taxiul...unde sa-i spun ca stau ca nu mai stiu nici eu..ma invart vreo ora pe unde stiu ca ar trebui...soferul nu stie nici el unde e hotelul „les due palmiers” asa ca ma cobor...si merg de tehui noaptea si eu; alb pe o strada cu oameni carora li se vad numai dintii...
...nimeresc...pana la urma...
Iaca asa m-am plimbat o zi intreaga, neputand sa nu ma gandesc la faptul ca sunt in emisfera sudica...

...in care se face povestire cum am trecut ecuatorul...

2007-09-11T20:54:00.000+03:00

….Cat e gluma e panarama, dar am cam plecat pana aproape de Congo. Mai exact asa la un scuipat mai la deal sau cum zice pe aici Badea Africanu la un zbor de tantar datator de malaria, in Gabon.
Da intai sa va zic cum am purces…pana una alta ajung pe Henri Coanda…aici scot documentele, invitatii ordine de misiune, alea, alea…bilet, pasaport…si initiez procedura de imbarcare, cel putin vreau…iese una somnoroasa, mai somnoroasa decat mine, care nu am dormit deloc pe maxi taxi, ca am avut emotii si nici nu m-am putut odihni ca aveam centura si stateam stramb(prietenii stiu de ce)…imi ia asta pasaportul si zice ca nu poate sa mi dea biletul ca nu am viza de Gabon…o intreb sa mi dea si mie adresa de la ambasada Gabonului la Bucuresti si eu ma duc si il trezesc pe ambasador, ii dau pietre in geam, si rezolv cu viza…
Zice sec ca nu stie…asta ii zic si eu ca trebuie sa mai vanda astia inca multe banana sau maimute cu curu’ rosu, sa-si faca bani de cumparat asa casa pentru ambasada… Incerc sa-i mai explic inca o data caseritei, ca nu mi trebuie viza ca mi–o da agentul cand ajung in Libreville…ea nu si nu; ca sistemu’ ei nu o lasa sa faca asa o ilegalitate…nu se poate si ca trebuie sa se faca nush’ce ora sa se mai trezeasca inca cineva, “mai superior” la decizie si la “fonctie” ca sa vedem ce putem face…
Astept inca vreo 20 de min se trerzeste inca una…si totu se rezolva cat ai zice peste…eu ma enervez..ca puteam sa stau cuminte si sa beau ceva decat sa pazesc bagajele....
In sfarsit trec de toti cu filtrele lor cu tot....si ajung la avion...
Prima schimbare e in Paris....dar din cauza ca la noi ploua avionu nu poa’ sa zboare si mai fac niste integrame la bord pentru inca vreo ora...altii scot sandwichu’ cu salam...ca se facu o putoare... si tata asta, in avion atmosfera presurizata...vrand nevrand o inspirai....
Ajung in Paris si trebuie sa iau fugutza alt avion...pleaca intr-o ora...dai si intreaba pe unde te duci....in sfarsit aflu ca trebuie sa iau un autobuz (un fel de 28 la noi la Iasi) care sa ma duca la terminalul cu pricina...
Si conduce frate asta vreo 45 de minute ca am crezut ca am luat vreun personal...ma si gandeam ca nu il mai prind cand ajung si cu ghita asta cu autobuzu dupa ce m-a plimbat prin aeroport de m-a ametit...fug repede spre avion...
E unu de asta mare...serviciile sunt bune pe Air France sa tot zbori...mai rau e pe KLM...si nu stiu de ce ca tot ei o au...
Urc in avion, trec de clasa intai...la ce scaune au astia, bashtanutzii, cred ca le da si icre negre...
Apoi ajung la mine...bezna!!!...aproape numa negri...oficiali, ca la banii asti gabonezii de rand isi iau casa...ma asez si am noroc ca stau cu doi rusi...astia s-au pornit de vreo trei zile si tot zboara ca stau olecutza mai jos de Sahalin...pentru cei de la juridic, Sahalin ii pe partea cealalta aproape de Japonia...
Incepem sa vorbim, ne servim cu bomboane...eu pe ei cu ceva mentol si eucalipt, astia imi dau niste bomboane de tipul unor margele...maruntele, ca am crezut ca mi dau sa mananc icre rosii...
Se bea sampanie, si de la al treilea pahar incepem sa vorbim politica...ei cu „mama” Rusia, eu cu Romanica...care-i mai tare la baut: Putin al lor sau Vacaroiu al nostru...castigam si acasa si in deplasare cu Vacaroiu; pararea mea !!...
Bagam filme...eu ma uit la Moliere...un film fain frantuzesc, in care ni se prezinta cum una din lucrarile lui Moliere a fost pe bune facuta, dupa ce dramaturgului i-a cazut cu tronc o sotie de parvenit, de pe la curtea lui nush’care Louis (al tzashpelea)...filmul e bun; e chiar de recomandat...daca-l prindeti uitati-va...
Dupa aproape sapte ore de zbor ajungem la Libreville...adica deasupra...ca inca nu ne primesc: furtuna tropicala...ploua si nu se vede pista sa aterizam...mai ne invartim vreun ceas...
Isi ia pilotul inima in dinti si baga la aterizat...ne zguduie de vreo doua-trei ori avionu, si nu fara emotii si picaturi in plus in chilotzi...dar o ia bine si scapam: aterizam.
...ploua torential...
Repede la control eu trebuie sa ma intalnesc cu unu, Alain-Pierre, sa mi dea actele sa iau viza...imi face semn...si imi baga pe sub usa, tot ce trebuie hartii si bani pentru a colecta viza de intrare, ca nu are voie unde sunt eu...
Si ma pun la coada...se scrie de mana...greu suntem vreo 25 de oameni si am de asteptat...vad cum pleaca si avionul de legatura...
(am uitat sa va spun ca nu raman in Libreville, ci merg mai departe in Port Gentil; zbor cu ceva intern Air Gabon, si gandu’ ma sperie).
Ajung si eu la birou, dau actele si rezolv cu visa...intre timp Alain-Pierre se duce si-mi schimba zborul de la 6 jumate cu ala de 7...
Ies de la „arrivals” si ma duc la „domestic flights”...trecand prin fata intrarii...afara ca la sauna...transpir instant...
Fac check-in’ul pentru zborul asta amarat...se anunta ca e cu intarziere...si toti, adica vreo 20 de oameni, asteptam inca vreo doua ore...
Vine si clipa aia de bucurie... a venit avionu...bucurosi mergem sa il vedem...e asa de mic, ca nu se vede de dupa un camion...
Ce sa va spun, avionu’, e ca ala a lu Aurel Vlaicu numa’ ca i-au mai pus doua elice si inca vreo zece locuri...ajung pe la urma si ma asez pe ultimul loc din spate...insotitoare ne roaga o data sa ne inchidem celulare la bord...da sa porneasca, si ne mai roaga o data...mai inchide unu ca uitase....avionu tot nu se misca...cica mai este unu cu celularu’ deschis ca nu vede pilotu nush ce ceas...si ne roaga insistent sa mai verificam o data poate am uitat totusi unu deschis...asa era, mai somnoros un pasager a crezut ca l-a inchis...mai asteptam cinci minute si gata baga asta viteza si ridica si tantaru asta de avion...calatoria dureaza spre norocu si sanatatea noastra doar 25 de minute...nu va mai spun ca ne-a bagat pe toti in toate boalele: numai pocnituri si trepidatii...
Pe mine la Port Gentil trebuia sa ma ia una, cu masina, Johanna...trec de vama ma uit dupa dansa nimic...cand deodata vad un cur mare cu cap...si ma striga in franceza...Ra-duuu!
....Doi oameni in toyota asta 4x4, si in fata aproape ca nu puteai sa schimbi vitezele...eu, am fost la sala da’ mai trebuie lucrat, Johanna asta aproape esuata...numa’ nu striga salvati balenele!!!...
Si tot pentru cei de la juridic, in caz ca vine o baba pe strada si va intreaba de Gabon, trebuie sa stiti ca se vorbeste numai franceza...de fapt in toata Africa de Vest e aceeasi poveste...
Eu sunt francofon cum e si Basescu...asa ca am transpirat pana sa-i explic asteia ca imi e foame, si ca as vrea sa mananc la un restaurant...o maslina ceva o atentie...ceva gabonez...
Imi spune ca e „dimanche” si nu e nik deschis...
De ciuda mai bag o bomboana de gat cu eucalipt...macar ma racoresc...si bag somn... nu am sa sforai ca am nasul desfundat de la mentol...
A fost primul contact cu Gabonul, si asa am trecut si ecuatorul...mai bifez si asta undeva in carnetelul ala mental cu lucruri facute...

...in care se povesteste cum am prins ploaie si frigutz pe aici prin desert....

2007-09-11T20:53:00.000+03:00

Stateam asa noi si asteptam ceva...si cand colo ce sa vezi...tulai mamei ei de incalzire globala, te plesneste unde te astepti mai putin...incepe mai frate un vant, asa de sa te ia pe sus...si iti baga nisip de asta fin prin tate gaurile, ca atunci cand faci dus parca torni ciment...tat se intareste...ce sa mai: se infunda, tata!!!
Dupa vant se aud tunete si intuneca asa deodata...yemenii panicati...ce se intampla...ei nici la dus nu prea dau drumu ca sa nu se ude d’apai mai ditamai stihia...
Pai sa nu-i injuri de mama pe americani ca numa dansii is de vina („americanii is de vina, bip in gura sa-i bip) ca ei nu au semnat acordul de la Kyoto...
In sfarsit vine ploaia...pentru mine placere mare...ploaie in desert...si ca un japonez de duminica ce sunt, am luat camera cu toti cei sase megapixeli din dotare, si pune-te pe poze, ca cica e cam prima data cand ploua asa de tare pe aici...intre timp astia, arabii, repede se reped la pufoaice...se racise...erau doar vreo 18 grade...ger nu alta...numa’ eu fara nici o grija de frig, (ca tata meu o fu urs polar) ma bucuram de ploaie...
De plouat a plouat vreo patru ceasuri, destul cat sa se umple din nou albiile secate ale raurilor de pe vale...s-a oprit si circulatia pentru ca unele „off-road-uri” is chiar prin aceste albii...
Oricum am facut niste poze misto...
A trecut si asta...a doua zi trebuia sa vina soferu militarii sa ma ia si ma duca in alta loc...doua ore de mers cu masina...
De abia asteptam sa ma duc...am ajuns in camera destul de tarziu...cand ce sa vezi a facut scurt circuit boileru’ care sta pe afara de ploaie si nu era lumina...chem electricianu care imi zice ca e problem ca nu vede acum ce face ca nu-i lumina nu are bec si ca de abia maine poate sa ma rezolve...bine b ine da maine deja calu, respectiv camila, plecase ca nu am sa mai fiu aici si imi trebuie bec sa vad sa impachetez...nu m-am inteles cu asta era high de la drog...chem responsabilul sa vada cum sta treaba si sa cer sa ma mute in alta camera din camp...vine asta imi da alt „room” si imi iau tate tzoalele gramada de prin dulap si ma mut ca unu care de abia l-a evacuat proprietaru ca nu si- a platit chiria...
Pana pe la trei jumate de noapte tot impachetez...si apoi intru in panica ca dimineata trebuie sa vina astia sa ma ia...pe la noua si cat de putin mai am de dormit...imi pun un episod din „Scrubs” ca sa adorm...si bag somn ca migu’...
Dimineata ma trezesc pe la vreo opt sa am timp sa mi mai pun in bagaje si ce a ramas pe afara...de sofer nimic...doar militaru a venit...ma astepta in restaurant...ma duc mananc...bag asa ca pentru drum...doua kile extra...nu se stie niciodata cand te rapesc astia si trebuie sa induri foamea...
Se face unspe’...de sofer nik...miliaru incepe sa-si lipeasca niste abtipilduri pe incarcatorul armei...cred ca e un kalashnikov...luat la second-hand...
Ma uit la un film prost pe un canal de filme gen HBO...ceva Willard: unu e prieten cu un sobolan si cu toata gashka lui de sobolani baieti...nu am inteles mai nik...era asa de neverosimil ca inclin sa cred ca „Metamorfoza” lui Kafka a fost reala...
Se face doua...vine unu si ma anunta ca soferu nu a putut ajunge ca nu poate trece un rau cu masina...si ca nu se stie daca mai vine azi...mi se face rau...m-am trezit dimineata, mi am facut bagajul, acu trebuie sa dezpachetez...incerc sa ii spun militarului in engleza ca nu cred ca mai vine cinva azi...asa ca ar fima bine sa plece...nu intelege nimic...incerc in araba...vorbesc asa multa araba ca transpir sub brat de la atata dialog...
Vine unu si ma scoate din impas...ii explica...si militaru resemnat pleaca....
Imi iau geanta incep sa mi pun inapoi lucrurile in dulap...nu se stie nici daca maine ajunge soferu asta ratacitor...
Se face patru juma’ si ma anunta unu’ ca a venit soferu si ca ma cauta...ce sofer?cum?cand?..d-abia am dezpachetat...totu-i o simulare...totu-i simulare...
Il vad pe asta si imi spune ca a venit sa ma ia...ca a scazut apa si a putut trece...ii spun ca trebuie sa astepte macar o juma de ora cat sa-mi strang lucrurile...
Imi vine sa-i dau palme...asa om perseverent mai rar...pe aici..e pornit de la sase jumate dimineata...de cand s-a cracanat de ziua...dupa mine si nu s-a intors indarat...
Imi iau iara boarfele si le izbesc in geanta...pornim din nou...
Peisajul e icredibil...urcam si coboram versanti...trec prin mai mult de cinci punte de control ale armatei...trecem prin balti traversam torente repezi si adanci...cu emotii...
De la atata emotii imi vin asa si niste nevoi...fiziologice...da cum sa fac sa ii spun la asta sa opreasca ca vreau sa ma pis...ca nu intelege o iota engleza...si nici prin semne pare ca nu intelege ce-i spun...intr-un sfarsit cand apasarea vezicii pisatului era prea mare si am inceput sa ma inverzesc o vazut asta ca ceva nu e in regula si o sunat pe unu care stia engleza si mi l-o dat la telefon...i-am explicat „translatorului” ce si cum si ca trebuie sa opreasca numaidecat ca sa nu explodez...a oprit...am facut...niciodata nu m-am simtit atat de liber...
Nu am putut sa nu ma gandesc la bancu’ ala cu politisti in care vine un turist si-l intreba daca stie pe ce drum sa o ia, in vreo sapte limbi straine...desigur ca nu intelege nimic...iar colegu’ ramane placut surprins de cate limbi vorbea strainu...la care asta in cauza ii replica:”si la ce i-o ajutat?”...

…Yemen...franturi din neant...(firul oleaca mai epic al altor evenimente)

2007-09-11T20:50:00.000+03:00

…e vineri si daca e vineri e zi sfanta la musulmani…azi se roaga tata ziua…de dimineata a plouat…dar nu am prins ca am dormit...ceva de jale...
...lucrez acum cu un sudanez care tocmai i-a spus logodnicei lui ca atunci cand vine in tara fac nunta...l-am intrebat cati ani are...si mi-a spus ca 32...nu arata...si ca de abia asteapta sa faca sex cum a vazut prin filmele porno...il intreb daca e virgin si imi spune ca da...dar stie ce are de facut cand va veni momentu...va dati seama 32 de ani de virginatate...mai rar...bine in afara de profesoarele, domnisoarele, alea batrane de pe la Facultate de Chimie...si care sunt asa de frustrate si pica toti studentii...
...pe aici biroctratia e asa de mare incat atunci cand te angajezi statul iti da si jocul tau de table...ganditi-va ca orice institutie de stat sau banca lucreaza de 8.30 la 12.30...dupa aia finish...nu mai deschid...degeaba tipi ca-ti trebuie actul ala sau celalalt nimanui nu-i pasa...vii maine inainte de doispe’...dai ceva ca sa fie bine si poate se rezolva...cateodata te face sa te intrebi cum de dracu merge economia asta yemenita...
...am un indian in echipa care nu pronunta „f” si „z”, ci „p” in loc de „f” si „g” in loc de „z”...de exemplu: ”fifty-four” iese pipty-pour si „zero-five” iese gero-pipe...am inebunit nu inteleg niciodata ce dracu zice... am inceput sa le incurc si eu...pac ce pac si tot imi vin in minte tot pelu’ de giceri de ale lu’ asta...ptiu’ Doamne iarta-ma...
...ca o lectie de istorie asa la fefe...actualul presedinte al Yemenului a venit la putere asa printr-o lovitura de stat democratica...intr-o zi fostu’ presedinte nu a vrut sa se mai trezeasca sa se duca la servici pe motiv de otrava in ceai...asta nou zice ca nu e el de vina, da’ de acum daca tot s-a intamplat, ar fi bine ca el sa fie sef...la elegeri iese doar el...ne aduce aminte de cineva...si amuia si asta micu’ fecioru’ se antreneaza pe banca de rezerve sa intre la condus camila yemenita...ce ati vrea ca doar nu l-a face tata caseritza la Tarom, ca parca nici in ID nu am vazut vreun nume mai mic Rodica...
...de mai sus se poate trage concluzia clara, de ce e mai bine sa bem bere si nu ceai... acu’, ca o completare sa va zic ca tocmai de aceea aici inca se mesteca „quat” cu toate ca in celelalte tari din zona ii mai ditai drogu...asta, presedintele, vrea sa tie poporu drogat ca sa nu poata sa faca revolutie nimeni...
...de vreo saptamana aveam un greier...in wc, in baie, undeva pe acolo...curios e ca mai si canta...ma duceam sa stau pe tron si ma simteam ca intr-o poezie de Toparceanu...azi cand am ajuns si am vrut sa meditez; lipsea ceva... nu tu un cri-cri... nik... linistee... nimic nu a mai fost la fel... e adevarat si ca la ultimul pranz am avut „chilli-beans”... nu am putut sa ma abtin sa nu ma gandesc la sfarsitul tragic al ganganiei...o viata in rahat si nici cu moartea nu prea i-a reusit...
...dimineata ma uit la stiri... adica incerc sa inteleg ce se intampla prin lume de pe la canalele de stiri in araba... schimband programele pe satelitul asta din golf de aici am dat peste o televiziune in care dupa modelul occidental era matinalul... un taliban prezenta vremea... si alte alea... cand deodata se da legatura in studio: ce sa vezi moderatoarele erau doua fete; cred ca frumoase ele asa la origine, numai ca vestimentatia era desavarsita... nu li se vedea decat ochii... portul comun femeilor din tarile musulmane... fain de producatori daca cer salar mai mare le dau astia afara si aduc altele oricum nimeni nu-si da seama...numa’ culoarea la ochi sa fie aceeasi...uite asa scapa arabii de mofturi si ifose ale vedetelor...andreea ai legatura...

...in care se intampla sa se ciocneasca de a dreptu’ cultura lu’ nea Krishna cu cultura lu’ Mircea Radu Bre!

2007-09-11T20:47:00.001+03:00

Cand nu ai ce face aici in desert vorbesti….iti povestesti viata…si dai,si baga si povesti si intamplari...de la cat de precoc erai cand faceai cacutza la olitza pana la cat esti tu de musculos la cap de ai terminat sapte ani de geologie si inca mai vrei...si alea alea...

Iaca asa ma nimerisem sa lucrez cu un arab yemenit si un indian…
Din vorba in vorba se ajunge la familie si la prietene/sotiii...eu incep si spun ca atunci cand sunt acasa locuiesc cu prietena mea...cand la mine cand la dansa...la care astia sa le pice orezu cu curry printre dinti...pai cum asa?!
Pai, zic: da de ce voi nu faceti la fel si ma uitam la indian, de arab stiam ca nici vorba de asa ceva...
Nu, zice indianu ca noi de exemplu, ne casatorim aranjat...un fel de instantaneu organizat...
Cum asa zic, aranjat intra o tzara mai „deep” in subiect ca ma intriga...
„Cum sa ti spun eu cu sotia mea am iesit la un suc cu trei zile inainte de casatorie, cand ne –am si cunoscut de altfel.Ea venise la mine ca sa ne cunoastem numai ca eu aveam ceva urgent de rezolvat si atunci nu eram acasa...de fapt eram plecat si din oras...pierdusem trenu’ si nu am mai ajuns...sa vad cine e fata si cum arata...dar am iesit ulterior in oras si ne-am vazut...si ne-a placut si gata..peste trei zile nunta.”
Intreb si eu si cum nu te-ai temut mai frate sa te apuci asa sa te insori cu o necunoscuta?...eu m-as ingrozi...cateodata stai cu anii cu o persoana si nu se intampla nimic...adio mama...si voi asa pe neve?!...Si acu’ poti sa spui ca ea era „the one”...iubirea aia mare?...
„Da, pot sa spun ca ea este; ne iubim...si asta e tot ce conteaza...cat despre alte fete, pentru mine noaptea nuntii a fost prima data...si pentru ea la fel; amandoi am fost virgini...de asta pot spune ca noaptea nuntii...e ceva special...e prima noapte impreuna...ceea ce voi vesticii ati cam pierdut...”
Pe undeva a trebuit sa i dau dreptate...cu nunta si cu noaptea...la noi in noaptea nuntii se joaca dansu’ gainii si se numara banii sa vedem care si cat a dat...nu mai avem timp de prima noapte...si nici nu mai avem cu ce, ma intelegeti, ca de cele mai multe ori ea e insarcinata, da nu se vede, ori daca nu, amandoi am indeplinit demult planu cu deflorerea la hectar...
Il intreb si pe daca la ei e tot asa...si il mai intreb cum o cheama pe nevasta-sa...sta si se gandeste vreo juma de minut, timp imi care ma astept la o traduce a nu’sh ce nume din araba in engleza...dar surpriza apare raspunsul: Sofia!!...incep sa rad si eu si indianu...printre mustati, sa nu ne suparam interlocutorul, stiindu-se faptul ca arabilor nu prea le place sa se vorbeasca despre femeile lor...
„Rado, la noi intai vezi fata la ea acasa de fata cu taica-su fara broboada pe cap...ca sa vezi ce iei...apoi bati palma...vine taica-tu se intalneste cu taica-su si baga socoteli...da cu plus iei nu da iti vezi de treaba...cateodata te casatoresti prea devreme...si aici te mai poti sa te casatoresti inca de vreo trei ori...da trebuie sa le dai la toate la fel...intr-o zi te culci cu una, in alta zi cu alta la fiecare la fel...la una ii cumperi batic trebuie sa le cumperi la toate...si tot asa...”
Ce sa zic m-a cam bulversat stilul lor de casatorie...nu stiam ca la indieni e asa...aranjata treaba...si de sex inainte de casatorie nici nu poate fi vorba...te la mana ta in asa situatiune...
Tocmai indienii astia cu Taj Mahalu’, cu Kamasuthra, cu templele lor inchinate dragostei, cu tantra, cu mantra si alte alea, tocmai ei sa se iubeasca asa la fe-fe?...sa se iubesca da dinainte aranjat si fara sa stie cu cine?...
Cand se casatoresc traditional si nu din dragoste toti socrii, frati, veri pun umaru la sprijin...si bunastarea familiei noi constituite...asta avantaj! Dezavantaj e ca si toate deciziile se iau de catre familie...nu de catre tine...
Cam asta e si cu India; m-a dezamagit...

PS:...la astia la hindusi mortii, cum probabil stiti...se ard; acu vreo 50 de ani, cand murea sotu’ se ardea si sotia...(sa nu arda focu ala degeaba)...epifania ii cat casa!!! Pai pe hoasca nu aveau cum sa o mai combine o data ca nu mai avea cine, si apoi de ce sa platesti doi fochisti...

Moldovan in Yemen.

2007-09-11T20:29:00.000+03:00

Dupa cum spuneam mai devreme a trebuit sa ma trezesc cu noaptea in cap pentru a ajunge la aeroport si a lua avionul spre Ryan…
Ryan are aeroportul pe o plaja. Se aterizeaza doar daca nu a fost furtuna in larg si daca nu sunt valuri mari pentru a lua pista…

Ajung in aeroport. Suntem cu totul cinci:mare boss pe aici, italianu, un Yemeni si un Indian. Ne asteapta doua masini…
Dar sunt probleme nu a venit armata. Asta cica e pentru mine. Trebuie de aici sa mai mergem prin desert vreo 5 ore… Am cu mine un soldat. Cam slabutz el asa, da’ a fost si bolnavior…ma gandesc ca daca ma tip o data la el se pierde… Halal paza si la astia…mi se spune cu entuziasm ca acu vreo saptamana unu s-a enervat si a omorat un American, doi canadieni, un neamt si unu de al lor ca era in cale, apoi s-a sinucis…si toate astea pentru ca se certase cu unu din canadieni…nebuni nu?
In fine imi revin din starea in care ma bagase povestirea…ma informeaza ca nu am voie sa am camera asupra mea, cand trecem pe la un punct de control si ca va trebui sa o ascund…

Pornim in sfarsit dupa ce am stat in soare vreo ora jumate…vremea e naspa tocmai plecasem din Romania, unde gradele erau vecine de zero si ajunsesem aici in Ryan la vreo 33 de grade si cu o umezeala mare…curgea apa de pe mine... astia poarta niste fuste lungi parca abia au iesit de la dus sa nu sa opareasca la fudulii…eu eram cu gecutza…

Ne indepartam de mare si incepem sa urcam spre podisul inalt. Peisajul e de vis…vorba unui prieten: ceva enorm…canioane pe care le urcam pe singura sosea asfaltata; trecem de mai multe puncte de control… ajungem la un restaurant; un popas, un fel de Canay, unde poti si sa mananci, si sa te pisi si sa ti cumperi o camila…sau ceva symbolic…
Soferul si militarii imi spun ca trebuie sa imbuce ceva ca nu mai pot rezista fara mancare…

Sfaturile mele de pe avion, cand am vorbit cu o frantuzoica si care me-a spus sa am grija unde mananc si mai ales ce mananc…ca salmonella si alte rubedenii de ale ei is cat casa pe aici…creste salmonella prin Yemen cat porcu pe la noi…s-a facut anu asta…

Ma duc sa mi iau tigari, in timp ce companionii mei s-au si instalat la masa si isi asteapta haleala care se face oleaca mai colea unde-s mustele mai grase…
Trec pe langa unu cu o masuta, daca va mai amintiti asa prin 90 cum stateau tiganii cu seminte si bomboane de zahar, asta avea masa acoperita cu o panza nelasand sa se vada ce are de fapt de vanzare…ma opreste si ma trage de maneca mai aproape de taraba…da panza la o parte si ce sa vezi pistoale tata!!! De vanzare mai mari, mai mititele cam la vreo 200 de euro buc si bonus primul incarcator plin... valeu!!! si scot un tipat scurt…pe mine astia la punctele de control ma cauta de camere de filmat si astia vand mai incolo la un scuipat distanta pistoale si pusti…
Am refuzat oferta aratandu-i semnul flower-power si improscandu-l cu un “peace-day” printre dinti…
Am continuat sa ma duc sa mi iau tigari…mi am luat Rothmans made in Yemen. Tari cu draci, nu asa si iuti parka erau Camel fara filtru…

Am luat si o nuca de cocos verde pe care mi a taiat-o vanzatorul si din care am baut laptele…bun ce sa mai zic mai ales ca era vreo 20 de centi…

Gata am imbarcat si am pornit…mai departe ajungem undeva sus pe la vreo 1500 m deasupra marii si urmarim soseaua care e singurul punct de alta culoare in peisaj Masinile trec rar pe aici…si cand trec is pline se mai opresc asa pe mijloc, soferii isi mai dau buna ziua…isi mai povestesc viata…

Dupa vreo 3 ore si jumate iesim de pe asfalt si trecem pe off-road…soferu inca e tot in jur de 120 km pe ora chiar daca nu e drum e Toyota Land-Cruiser 4x4…sa ne traiasca…amortizoarele cam tari…se batatoreste toata “coaja de portocala” de pe o buca…

Frumos desertul…Se vad pe langa drum si cateva camile…

Ajungem in sfarsit in perimetru… urmeaza un control amanuntit…in bagaje…ni se inventariaza electronicele…camera, memorii, laptop…masina de tuns…flash-memory…

Suntem doar trei europeni aici din care doar doi albi…campul e pazit si regulile de plimbare sunt stricte…atata spatiu si cateodata te simti ca in lagar…nu prea poti sa mergi singur pe nicaieri mai ales pentru un European…trebuie scris..patalama la mana…

De cum am ajuns, ca fiecare moldovean, am intrebat de restaurant desigur. Mi s-a spus ca e unul pentru chinezi si Yemeni si unu pentru mine italian si francez. Avem deci bucatarul nostru…bun asa!…da pana la urma mi-a iesit pe ochi de vreo 7 zile mananc pui si vacutza cu orez si variatiuni pe tema data: pui cu curry si orez, pui si orez cu curry…vreau o bucata de slana de aia de a noastra ca sapunu…
Ca sa ajung unde e nevoie…imi trebuie un militar, un sofer si o masina…asa ca infiecare zi intarzii pentru ca ori militaru e la rugaciune, ori soferu’...de la un timp m-am plictisit si am inceput sa merg cu autobuzul...in care eu sunt undeva la mijloc...in jumatatea din fata stau arabii...iar in cea din spate stau chinezii...apogeul se atinge cand incep lectiile de limba si cultura araba respectiv chineza predate de unii celorlalti...si invers...
E jale!!!...doua limbi asa melodice...araba: limba care cand e vorbita seamana cu sunetele scoase in dimineata de mahmureala iar cealalta, chineza, cu tipetele scoase atunci cand cineva iti da foc cu bricheta la cioc...(prietenii stiu de ce)...ce mai, ca si cum te-ar arde cineva...si mai si chinezii nu pronunta „R” ei au ceva asemanator ca atunci cand iti sare cd-ul...
Dupa juma de ora de mers si cu atata fonetica nu te mai intelegi nici in gand pe tine insuti...
Ce mai m-am ajuns toti se poarta cu mine ca si cu oul...”urmeaza sa va cada un puf!”...militari escorta, sofer, bucatar, ma simt ca un sef de stat de lume a treia, de prin Africa...mai grav e ca a inceput sa-mi placa...
S-a ajuns moldovanu’...dar stiti de ce pentru ca si astia au auzit ca „cine se pune cu frate moldovan giu nu iesa”!!!

PS: Oare ce face Janet Jackson amuia?